John Gabrian Marinescu: „Zvastică şi sex la Consulatul României de la New York“

Institutul Cultural Român din New York are o iniţiativă estivală denumită „Libertate pentru leneşi” – sau pentru iresponsabili, într-o traducere mai liberă. Sub pretextul că se combină „estetica lowbrow, grafitti figurativ şi o abordare neobişnuită a textului”, ICR-New York „dă viaţă pereţilor mohorâţi şi „discută” cu mediul”. Această „expoziţie cu picturi stradale” este – după părerea mea – o veritabilă nouă „perlă” a directoarei Corina Şuteu şi a colaboratorilor săi, fiind plasată în Galeria Română, la intrarea principală în Consulatul General al României din New York (în aceeaşi clădire îşi are sediul şi Misiunea Permanentă a României pe lângă Naţiunile Unite!). Mergând pe 3rd Avenue, în vitrine vezi expuse, în dezordine, figuri cu adevărat groteşti, dar rămâi stană de piatră la spectacolul infernal din interior, unde pe pereţi atârnă adevărate monstruozităţi! Ce „fresce”? Ce „murale”? O mizerie cruntă! >>>>

UN INTERVIU INCENDIAR – Mircea Micu: „Oraşul fără statui“

Interviu cu scriitorul MIRCEA MICU, preşedintele Fundatiei Internationale „MIHAI EMINESCU”, fost consilier-şef la Inspectoratul pentru Cultură al Municipiului Bucuresti.

Întrebare: Domnule Mircea Micu, aţi fost, vreme de peste 5 ani, consilier-şef la Primăria Bucureştilor, la Cultură, cum ar veni. Intră în competenţa dumneavoastră şi gestionarea monumentelor de for public, mai exact a statuilor?

Răspuns: Într-un fel, da. Deşi nu aveam o responsabilitate directă. Bulibăşeala aşa-numitei DESCENTRALIZĂRI de după decembrie, o iniţiativă pe cît de inutilă, pe atât de imbecilă şi formală, a creat stări de confuzie în toate domeniile. De statuile Bucureştilor se ocupa, practic, Primăria mare şi primăriile de sector. De aprobarea amplasărilor avea grijă o Comisie Naţională pentru Monumente, care, din păcate, a funcţionat şi funcţionează doar pe hârtie. >>>>

ORASE SI SEMNE – Mariana Popa (Canada): „Biserici albe în Bucureşti“

Am aflat zilele trecute ca orasul Salonic are 450 de biserici si un milion de locuitori. M-am intrebat cate biserici are Bucurestiul – pentru ca biserici par a fi la tot pasul in capitala noastra, unele pe arterele principale de circulatie, altele itindu-se printre blocurile de locuinte, scapate ca prin minune restructurarilor urbane din trecut. Parca nici o data nu am remarcat frumusetea si impozanta lor, ca in primavara aceasta. O initiativa de renovare si improspatare a avut loc si, albe-imaculate, inalte si svelte, aceste edificii de cult ortodox roman se ridica sclipitoare in soare. Desigur, dea lungul timpului au fost adoptate multe stiluri de constructie si de finisaj. Asa zisul “stil nou” din timpul Cantacuzinilor, care se distinge printr-o bogatie de motive florale si animale precum si prin influente occidentale ale desenului de impodobire, este adesea folosit. Prispa se pastreaza la intrarea in biserica si este infrumusetata de balustrade bogat sculptate cat si de coloane rasucite (Biserica Coltei). Ferestrele au primit si ele o decoratie florala care a inlocuit treptat decoratia “gotica moldoveneasca”. Braul orizontal al fatadelor ramane un timp, dar micile picturi de provenienta persana (ajunse prin Imp. Otoman la romani ) vor disparea cu timpul. >>>>

MEMORIA VALORILOR LOCALE – Alexandru Alfons Popescu – profesor, compozitor, dirijor

Îngreunate de pluşul masiv de diverse culori, se deschid lent cortinele marilor scene ale ţării. Ropote de aplauze vin să răsplătească tabloul impresionant de impunător, oferit de albastrul sinuliu al fotelor şi iilor cusute cu fir de borangic, cu fluturi aurii, maramele revărsate pe chipurile angelice ale muntencelor din Domneşti, din sânul cărora străbate parfumul busuiocului, al tuturor florilor câmpului, alături de poalele brodate de mâini iscusite, vesta neagră în contrast cu albul cioarecilor bătuţi în dârstă şi pălăriuţele ciobăneşti, toate îmbracă trupurile celor peste două sute de corişti pline de sănătatea bulzului şi a pastramei perpelită la jarul stânelor din Brătila sau Zârna. Aceasta este poezia corului din Domneşti.Luminile reflectoarelor Sălii Palatului, Operei Române sau Ateneului, focalizate pe această imensă orgă albastră, creează imaginea unui tărâm fantastic cu Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosânzene. În acest cadru de culoarea cerului apar mai întâi două buciume mari, un bucium curbat, apoi unsprezece tulnice, alăturându-li-se apariţia din stânga scenei a starostelui dirijorilor, Alfons Popescu, cu mersul său de fost fotbalist, cu capul în pământ; ajuns în mijlocul scenei, se întoarce cu faţa la public pe care-l salută cu respectul cuvenit. Se întoarce către copiii săi, dă tonul, face un semn discret şi orga începe. Marele profesor Alfons Popescu conduce calm, dar sigur. Vorbeşte cifrat cu cei două sute împărţiţi pe patru voci. Numai ei înţeleg limbajul, l-au învăţat de la sutele de repetiţii, de multe ori, în febra concursului, de la opt până spre miezul nopţii. Nu o dată corul cânta singur. Artistul îşi asculta opera din afara sălii de repetiţie. Se întorcea şi exclama: „Orgă, băieţi!” Dirijorul Alfons Popescu s-a născut la 6 octombrie 1912, în Tânganu – Stoieneşti Ilfov, în casa unui teolog cu puţine posibilităţi materiale, de aici şi copilăria cu mai puţine bucurii. La şase ani cânta prohodul în biserica tatălui său, om cinstit, cu multă demnitate. Clasele primare>Ion N. Hiru , George Baciu >>>

ZILE SI GANDURI – Ioana Stuparu: „Nepreţuitele amintiri“

Când am făcut prima oară cunoştinţă cu epigrama, mă aflam în trecere prin anii adolescenţei. Cunoscusem deja, pe viu, diversele aspecte ale traiului de la ţară, trimisă fiind de Dumnezeu să văd prima oară lumina zilei într-un sat din sudul Olteniei, o zonă din cale-afară de nisipoasă, dar în care tradiţia îşi păstrase rădăcinile. Am îndrăgit epigrama din primul moment şi într-un mod deosebit, după mintea mea de copil născut şi crescut la ţară, aşezând-o alături de strigăturile pe care le auzeam pe la nunţi sau pe la petreceri cu ocazia diverselor sărbători. Am început, în secret, să compun în stil popular, versuri satirice pe care mi le păstram într-un maculator ce s-a rătăcit cine ştie pe unde, o dată cu trecerea timpului. Când am cunoscut în carne şi oase pe unii dintre scriitorii de epigramă, am avut un sentiment de înălţare. Astfel l-am cunoscut pe Olimpiu Radu, al cărui ghem al timpului primit de la Dumnezeu când a fost trimis pe pământ, a început a se deşira în mai 1930 şi s-a sfârşit în ianuarie 2008.>>>>>>

NOUA GEOGRAFIE LITERARA – Ileana Speranţa Baciu: Editura „Flori Spirituale“

Înfiinţată în anul 2006, Editura Flori Spirituale îşi începe activitatea în anul 2007. Ideea împletirii credinţelor oamenilor într-un buchet de flori spirituale şi înfăţişarea lor prin colecţiile sale a fost scânteia care a născut-o. Editura este identificată cu dorinţa omului de a atinge desăvârşirea in căutările şi identificările lui prin „părăsirea poziţiei sale de captiv al mediului”. Depăşirea condiţiei în care el s-a obişnuit, aceea a automatismelor vieţii cotidiene, îi conferă rolul de CREATOR. Nu este uşor să scrii tomuri întregi pe seama operei unui scriitor prolific, să îi cauţi nestematele minţii în rândurile ce cu ascuţimea judecăţii sale le-a pătruns şi cu mărinimie ni le-a adus ofrandă. >>>>

RATIUNEA DE A FI – Valentina Becart: „Scriu… gândindu-mă la «rostul Piramidelor»“

…Şi cum „toate trebuiau să poarte un nume”… scrisul a devenit o datorie ce trebuia împlinită… ca o răzvrătire împotriva destinului ce a „închis” cuvinte – mult prea devreme – şi în „tăceri mult prea adânci”.
………………
Viaţa – este ca o stâncă, dură, periculoasă, stâncă ce trebuie escaladată, dar nu toţi cei care vor cuteza vor ajunge în vârf. Până sus pe culme, aproape de soare şi zăpezi virgine – sunt mărăcini şi prăpăstii, animale sălbatice flămânde…
O clipă de neatenţie şi drumul poate sfârşi mult prea devreme. Spun toate acestea despre viaţă – deoarece ea nu reprezintă numai fericirea şi seninul, ci şi durerea „mărăcinilor” rătăcirea gândului – şi prăbusirea în hăuri, de unde rareori mai poţi ieşi la lumină. Dar, cu speranţă dorinţă şi cuget curat… vom ajunge pe culmile visate. >>>>

Smaranda Livescu (SUA) :”Unifero” – O altă stare, de bine, pentru femei

Intre 26-29 iunie s-au desfasurat la Vatra Dornei lucrarile Conferintei Uniunii Internationale a Femeilor Romane, UNIFERO, Inc. cu tema „Femeia romana in sec.XXI: traditie, continuitate, viziune”, organizata in parteneriat cu Primaria Municipiului Vatra Dornei, „Asociatia Femeilor pentru Activitati Pozitive, Toleranta si Educatie FAPTE-AFAR” Bucuresti si Fundatia „Sanse Egale pentru Femei – SEF” Iasi. Acestei actiuni i-au urmat intilnirile de la Odorheiul Secuiesc, posibile datorita initiativei doamnei Ernoginei Buzas si colectivului de suport local. Lucrarile Conferintei au debutat cu deschiderea oficiala care a avut loc in Sala Oglinzilor din Palatul Primariei unde participantii au fost intimpinati de Primarul din Vatra Dornei, dl. Ioan Moraru, dar si de de tineri in frumoase costume nationale oferind colaci, sare si afinata. In timpul celor trei ore ale manifestarii de deschidere, au fost rostite alocutiuni, prezentate personalitati participante si citite mesaje de salut din partea Ambasadei Romane de la Washington, Ambasador Excelenta Sa Adrian Vierita, ca si din partea prof. Dumitru Preda, Director al Departamentului pentru Originarii din Romania, MAE. >>>>

Rezultatul concursului naţional de creaţie „Pe aripi de dor domnesc ”

EDIŢIA I, DOMNEŞTI , 13 iulie 2008

Secţiuni: poezie, proză, epigramă, eseu, vexilologie şi heraldică, umor, reportaj, film documentar de scurt metraj, pictură şi fotografie artistică

În urma jurizării lucrărilor celor 61 de participanţi la ediţia I a CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE „PE ARIPI DE DOR DOMNESC”, organizat de Fundaţia „PETRE IONESCU-MUSCEL”, colectivul de redacţie al revistei „Pietrele Doamnei”, Casa de Cultură Domneşti, Liga Scriitorilor din România – filiala Argeş, Asociaţia Naţională „Cultul Eroilor” – filiala Argeş, Asociaţia Naţională de Vexilologie „Tricolorul”, Clubul Iubitorilor de Cultură din Curtea de Argeş, Cenaclul „Nicolae Velea” şi Biblioteca Municipală din Curtea de Argeş, juriul, format din:

– acad. Gheorghe Păun – preşedinte,

– prof. Constantin Voiculescu – lingvist,

– Ion Aurel Gârjoabă – artist plastic,

– Marian Ghiţă – director Biblioteca Municipală Curtea de Argeş,

– Ion C. Hiru şi George Baciu – scriitori,

a acordat următoarele premii:

Marele premiu „PE ARIPI DE DOR DOMNESC” : Ionel Cristescu-Muşăteşti (Curtea de Argeş) şi Adina Enăchescu (Râmnicu Vâlcea).

Secţiunea poezia satului:>>>>

INCREDIBIL – Eva Iova: „Picătura ungurească“

Prezentarea in mod negativ a unui eveniment pozitiv din viata culturala romaneasca este cu siguranta o manipulare, o noua picatura ungureasca pentru a distanta minoritatea romana din Ungaria de valorile romanesti. Mai la concret, iata despre ce este vorba.Primul subiect la teza de bac la romana, din saptamana trecuta, suna astfel: Filmul „4 luni, 3 saptamani si 2 zile” al lui Cristian Mungiu nu a fost nominalizat pentru Premiul Oscar 2008. Cu siguranta cel sau cei care au ales acest subiect sunt foarte buni specialisti, insa nicidecum nu pot fi romani. Marele succes de la Cannes si la alte festivaluri internationale al filmului lui Mungiu a fost dezbatut in presa romaneasca si cea internationala in lung si-n lat, dar cei care au ales pentru bacalaureatul la romana acest subiect au gasit de bine sa aleaga un articol cu titlu negativ, si nicidecum cu unul pozitiv, nu cumva sa-i treaca prin minte elevului roman din Ungaria sa fie mandru de cultura din care si el face parte. Argumentul specialistilor din Ministerul Invatamantului de la Budapesta ar fi probabil acela ca pe baza acestui text s-au putut intocmi mai bine acele 12 intrebari la care elevii au trebuit sa raspunda. >>>>

ROMANIA TAINICA – George Anca: „Monahul actor Valerian Dragoş Pâslaru“

Clopotul bate. Monahul se întrerupe: este pentru sufletul morţilor. Parastasele se mântuiseră.

Stă în uşa chiliei, cu faţa spre intrarea bisericii, stă de vorbă aproape silit, “am o mângâiere”, de n-ar fi cerut cuţit, ai fi zis cum părea chinuit pe sub luminozitate sau rugăciune şi ea întreruptă – nici la slujbă nu coborâse cele câteva trepte. Martori, indianul Surender din Varşovia (e ortodox? întrebase un călugăr, da, răspunsese) Costel, şoferul de la “Ivireanu”. Seara, la “Antim”, după Eminescu-Brâncuşi-Blaga-Eliade-Mioriţa-Ahimsa, pe speculaţia “cultura indiană în Europa via România”, înaintea lecturii poemului “Copilul” de Rabindranath Tagore”, povesteam vizita la Frăsinei şi întâlnirea cu părintele Valerian, fostul actor Dragoş Pâslaru. Nimeni să ştie că “a fost” nominalizat la Kyoto Prize, poate un Nobel japonez, împreună cu psihologul Ioan Ciofu, acesta din urmă pentru teoria generală a numărului de aur cuplată cu zvîrlirea la munca de jos în contextul represării meditaţiei transcendentale. >>>>

CINE SUNTEM ? Claudia Maru Hanghiuc: „Peste neamul acesta persistă o umbră adâncă de blestem?“

Dan Puric se întreabă şi ne întreabă despre conştiinţa existenţei fiinţei din lăuntrul fiinţei numită român. Cred că fiecare dintre noi , românii, fie ei instruiţi sau nu, îşi pun adeseori această firească întrebare. E greu să ai conştiinţa de neam atunci când poţi fi orice datorită înzestrării cu scânteia dumnezeirii, înzestrare de care de cele mai multe ori nu suntem conştienţi. Revin la vechea mea idee pe care o susţin: suntem un popor atât de înzestrat cu de toate încât nu suntem conştienţi ca acesta este un privilegiu de care majoritatea trăitorilor pe Terra nu se poate bucura.
În volumul doi al romanului meu, apărut în 2005, îmi puneam şi eu fireasca întrebare: „oare să-l cred pe Cioran care spunea că „peste neamul acesta persistă o umbră adâncă de blestem”? >>>>

„Moartea imperiului.Lectia bizantina”

Un film independent, un eseu filmic asupra caderii Contantinopolului, vazut dintr’o perspectiva monahala, a unei generatii tinere – care considera ca „lectia bizantina” mai poate fi actuala, povatuitoare. Recomand cu caldura acest film, care trebuie urmarit cu rabdare, atent, si care poate provoca folositoare discutii si necesare precizari!

A se remarca grafica site-ului: in partea de jos a fost folosit un fragment din fresca Asediul Constantinopolului de la manastirea Moldovita.

Filmul se poate vedea integral pe acest site: http://vizantia.info/docs/73.htm

Vladimir Bulat

PORTRET – Aurel David: „Prolificul creator“

Inginerul-poet-scriitor Florin Grigoriu din Lehliu-Gară a produs o nouă carte de versuri: MILIARELE, scoasă la Editura „Elisavaros” din Bucureşti. Volumul înmănunchează peste 250 de poezii, multe din ele purtând cititorul pe aripi poetice rupte chiar din realităţi trăite de autor, dar şi prin visurile, închipuirile acestuia. Voi aminti doar câteva titluri:Semn de hotar, Când te-am cunoscut, odihneai într-o petală, Frumos creşte grâul, Mereu desculţ, Mincinosule, Obositule drumeţ, Rătăcitoareo, Rugă pe nor, Stăpânitorule, Şoldul tău umbrit de zale, Timpul dragostei se duce, Tu eşti bulgăr de apă, Inscripţie pe piatră, Viaţa-i minune, Zăticnit-ai drumul bun… L-am cunoscut pe inginerul-poet Florin Grigoriu în urmă cu mai bine de trei decenii. Venea la şedinţele Cenaclului „Arcadia” din Slobozia, asculta, dar se şi producea cu versuri care nu desconspirau că ar fi fost create de un inginer. Iar intervenţiile sale pe marginea celor prezentate de alti creatori erau întotdeauna binevenite. Mai anţărţ l-am întâlnit la reuniunile organizate de Asociaţia Română pentru Patrimoniu. Dar Florin Grigoriu cutreieră ţara în lung şi-n lat, în cruciş şi-n curmeziş, fiind prezent la orice chemare către o treabă literară. Se duce cu plăcere şi este primit cu interes. Mai nou, Florin Grigoriu a devenit membru al Consiliului Director al Societăţii Scriitorilor Români, colaborând cu regularitate în revista respectivei societăţi, Revista română de versuri şi proză. Cu acest volum – MILIARELE –, prolificul creator a „împlinit” cea de a treizecea carte. Felicitări şi la mai multe! Am să reproduc, din respectivul volum, poezia „Semn de hotar”: Drumeţule, te du cu bine/E bine-n preajmă c-ai venit/Fântâna mea cu ape line/Mă bucur că te-a răcorit; Eu am umblat demult prin lume/Am fost bogat, am şi cerşit/Fântân-aceasta, fără nume/Iertare e la ce-am greşit; De bei, te roagă să mă ierte/Stăpânii multelor văzduhuri,/Să se oprească, să mă certe/Din lumi străine alte duhuri; Să fiu lăsat în pacea mea,/În lumea fără de sfârşire./Tu frumuseţea ei o bea/În vremea fără de greşire; Iar de eşti bun, te rog ascultă/Un sfat pe drum,ce prinde bine:/Când te-oi opri din calea multă,/Fântână fă,cu ape line.;Acei ce fac fântâni sunt zeii/A toate cele câte sunt/Un semn de dragoste femeii/Şi setei lumii de pământ; Drumeţule, te du cu bine/Şi fericit, precum sunt teii,/Când înfloresc în ceruri pline./Acei ce fac fântâni sunt zeii…

FABULE DE AZI – Alexandru Nemoianu(SUA): „Curcani sălbateci“

Umbland pe langa locul unde traiesc,intr-un luminis,am vazut un card de curcani salbateci.Erau doua femele si un mascul si un card de circa doisprezece,daca nu mai multi,”tineri”,mai mari decat pui.
Curcanul in general si cel salbatec asemenea, fundamental ,sunt pasari prostanace si cam antipatice.Totusi.
Acest card era organizat,avea demnitate si cu toata siguranta rost.Am stat si m-am uitat cum ,cu grija,isi luau cina.Masculul m-a privit cumva sfidator,sigur de sine si am avut impresia,cu anume compatimire.”Conditia” umana nu il impresiona de fel.Pe buna dreptate!
Dar ce a fost cu totul simbolic sta in imprejurarea ca specia curcan salbatec este in pericol.Dar iata ca si intr-o mica oaza de liniste,cum este parcul de la „Vatra” ,viata si rostul ei intra cu o repeziciune uluitoare in fagasurile ei din totdeauna. >>>>

RECUPERARI NECESARE – Vlad Protopopescu: „Iosif Şchiopul“

Vreau sa propun, in contextul creat de Djuvara, reeditarea a trei carti fundamentale, care din pacate au fost „puse la index” de istoriografia oficiala inca de acum 70 de ani, raminind de atunci incoace „sub obroc” total, chiar si cind sint folosite pe furis, fara citarea autorului. Este vorba de lucrarile lui Iosif Schiopul. In ordine acestea sint:
– Iosif Schiopul, Contributii la istoria Transilvaniei in secolele XII si XII. Cluj, Tipografia Nationala, 1932.
– Iosif Schiopul, Diploma Andreaiana din 1224 si alte documente false sau fals interpretate, Cluj, Cartea Romaneasca, 1934.
– Iosif Schiopul, Tarile Romanesti inainte de secolul al XIVlea, Bucuresti, Editura Universul, 1945. >>>>

Alexandru Stănciulescu-Bârda: „Noe, Nebunul pentru Dumnezeu“

Am privit uimit la televizor istoria descoperirii corăbiei lui Noe pe muntele Ararat. De pe vremea lui Marco Polo, sau, mai bine zis, de când ni se păstrează documente scrise, oamenii au căutat să descifreze tainele trecutului. Corabia lui Noe a fost o enigmă, căreia oamenii din lumea întreagă au căutat să-i dea o dezlegare. Condiţiile geografice şi climaterice, iar în ultima vreme cele politice şi militare, au împiedicat pe temerarii care au dorit cu orice preţ să ajungă la corabie. Nenumărate vieţi s-au pierdut în hăurile munţilor, dar numeroşi exploratori au reuşit s-o vadă, s-o pipăie, s-o fotografieze. In ultima vreme le-au venit în ajutor sateliţii, avioanele şi tehnica modernă. Sunt prea multe documente scrise şi foto, s-au scris cărţi şi studii, care sintetizează rezultatele cercetărilor privind o relicvă atât de preţioasă din istoria omenirii. În concluzie, corabia există, iar textul biblic se dovedeşte a fi un document credibil, incontestabil.
Istoria lui Noe şi mai ales personalitatea lui mi se pare fascinantă. Îmi imaginez un om simplu, trăitor într-un sat oarecare, pe muche de deal. El şi familia lui îşi trăiau zilele cu credinţă, cu dreptate şi frică de Dumnezeu. >>>>>

DIN NOU DESPRE DAN PURIC – Maria Barbu: „Oribila prefăcătorie“

Dan Puric are curajul de a dezvalui aceasta oribila prefacatorie, aceasta coplesitoare minciuna in care traim de foarte multa vreme noi, romanii. De fapt internationalismul comunist si URSS au fost inlocuite de Uniunea Europeana si modelul (pseudo)democratic. Aceasta fuga de propria fiinta nationala de care vorbeste si Puric pare sa fie una dintre formele de manifestare ale blestemului ce apasa asupra fiintei noastre nationale, iar blestemul insusi l-am „capatat” prin necredinta si tradare. E dureros ce se intampla cu noi ca neam si ca indivizi. Lipsa de demnitate individuala si nationala este un fenomen din ce in ce mai evident, iar daca nu avem curajul de a face cu adevarat ceva pentru noi, numai Dumnezeu stie ce ni se mai poate intampla!

RECITIREA ISTORIEI – Dr. Napoleon Săvescu: „Originea rasei umane“

Daca din Cartea Genezei aflam ca Adam si Eva au avut trei copii, pe Cain, Abel si Seth, de la geneticieni aflam de existenta a 10 fii ai lui Adam si 18 fiice ale Evei. Studiul genomului uman devine un important instrument stiintific in cercetarea istoriei si preistoriei rasei umane, de la inceputurile existentei acesteia si pana in zilele noastre. Astfel, de la Nicholas Wade, „Science Time”, New York Time, din 2 mai 2000, aflam ca oamenii de stiinta, studiind ADN-ul matern, mostenit din generatie in generatie, au putut urmari traseul cromozomial al speciei umane, mergand pana la originea ei, ajungand, pur si simplu, la acea pereche primordiala, la Adam si Eva. Americanii isi redescopera istoria, studiile recente cromozomiale aratand migratia omului preistoric spre America, nu din Africa, ci din Asia. Aceasta migrare s-a produs din Asia acum 35.000 de ani, cu o singura exceptie, a unei Eve venita din Europa, de undeva din nordul spatiului Carpato-Dunarean. >>>>>

CULTURA ROMANEASCA IN SERBIA – Lucian Marina: „Muma pădurii“

Ziua de 2 iulie 2008 va rămâne înscrisă cu litere de aur în cronica vieţii social-politice, culturale şi spirituale a românilor din Serbia de Răsărit. În această zi, în sala arhiplină a Căminului Cultural din Petrovaţ pe Mlava a fost pus în scenă, în premieră, spectacolul de teatru în limba română, cu piesa ,,Muma Pădurii”. Autorul şi regizorul acestui spectacol istoric pentru românii timoceni este Vesna Stankovici a lu’ Măriţoni, româncă originară din orăşelul de pe râul Mlava. Spectacolul a fost urmărit cu admiraţie şi de Excelenţa sa Ion Macovei, ambasadorul României la Belgrad, de Lucian Marina, preşedintele Societăţii de Limba Română din Voivodina, alias Academia de Ştiinţă a Românilor din Serbia,apoi de Jivorad Lazici, preşedintele Consiliului Naţional al Românilor din Serbia (de Răsărit), cu sediul la Bor,de Duşan Pârvulovici, directorul Federaţiei Rumânilor din Sârbie, de Iviţa Glişici, preşedintele Iniţiativei Culturale a Românilor din Serbia şi de alte oficialităţi, oaspeţi şi spectatori amatori ai teatrului. >>>>

OPINII – Victor Martin: „Reclama e sufletul comerţului?!“

Care comerţ?! La aşa comerţ, reclamă, sufletul. Suflet poleind golul imens al proastei calităţi, care e comerţ cu second hand-uri, comerţ cu haine vechi, a căror provenienţă patologică nu se specifică, comerţ cu rable la mâna a 14-a, comerţ cu aparate electrocasnice şi electrotehnice foarte periculoase, în cazul curentului electric românesc, foarte fluctuant, comerţ cu produse alimentare din ce în ce mai puţin ecologice, ca să nu spun din ce în ce mai sintetice, la preţuri exorbitante, în comparaţie cu salariul mediu în curs, comerţ numai cu buletinul, care, de fapt, e o minciună, comerţ cu automobile, dacă ţi-ai dat rabla cu 30 de milioane, uitând să se specifice câtă alergătură e să te foloseşti de acest mic avantaj, comerţ cu sărăcie. Şi brânza asta, am făcut-o de oaie. Despre comerţ, ca o curea de transmisie între producător şi comerciant, s-a mai vorbit şi s-a ajuns la concluzia ca, dacă oamenii n-au bani, ce rost are să producem bunuri de calitate, dar prea scumpe. >>>>

DIALOG – Mihaela Ungureanu – „Azi sunt singura româncă pe afişul acestui Festival Radio-France din Montpellier”

Interviu cu Mihaela Ungureanu

Cu o carieră de 14 ani la Viena (Stadtsoper şi Volksoper Wien) dar şi mulţi ani în întrega lume, reântoarsă de curând după un turneu din Japonia, Mihaela Binder-Ungureanu este din nou invitată pe meleagurile europene, la Festivalul Radio-France Montpellier.

Corina: S-au scurs aproape 25 ani, când pentru prima dată ai vizitat Franţa, împreună cu renumitul cor al timpului (a anilor ’70) Camerata Infantis (Braşov), condus de prof.univ.dr. Nicole Bica, unde atunci, aţi câştigat cel mai de preţ premiu “Discul de Aur”- Paris. Ce sentimente ai astăzi?

Mihaela: Un sentiment de mândrie! Şi anume că, atunci “demult” am fost un grup de români care am reprezentat România la un nivel de elită ca şi Nadia Comăneci, iar azi sunt singura româncă pe afişul acestui Festival Radio-France din Montpellier, în opera Fedra de Ildebrando Piezetti, în rolul mezzosopranei La Nutrice Gorgo, sub bagheta dirijorului Enrique Mazzola. >>Corina Kiss (Germania)>>>

RELIEFURI – Ana Dobre: „Voluptatea de a face răul“

Homo homini lupus. Ibrăileanu spunea undeva că te afli întotdeauna în război cu oamenii, că nu trebuie să te iluzionezi că eşti în armistiţiu deoarece devii vulnerabil. Altcineva spunea că în codul genetic al omenirii violenţa e adânc înrădăcinată şi că toate discuţiile despre pace, concordie nu fac decât să ascundă, să camufleze pregătirile de război. Eminescu era convins că totul e supus trecerii, că nimic nu rezistă în timp, singur răul e cel care supravieţuieşte, “Răul, doar răul a rămas”. Mă gândesc la cărţile de înţelepciune ale omenirii – Biblia, Eccleziastul: le citim, medităm la adevărurile lor, le şi admitem. Pentru o clipă ne raportăm la adevăruri eterne, pentru ca în clipa următoare să uităm. Şi uitând, uităm frumuseţea, ignorăm frumosul, adică tot ceea ce în lupta cu timpul ar păstra integritatea în spirit. Ne dedăm micilor bătălii care în raport cu eternitatea sunt tot atât de importante ca firul de nisip pe o plajă, ca o frunză de stejar din anul 1119. >>>>

SECRETELE VIETII – Daniela Pârvu: „Cu dragoste şi răbdare se pot face minuni…“

Motto:”A rămâne sănătos înseamnă a trăi neîncetat, a trăi frumos înseamnă a te naşte neîncetat..”

Oamenii îşi pun întrebări, bat la porţi închise de multe ori!, de la adolescenta până la maturitate strângem nemulţumiri care ne-ntuneca sufletul, cine poate vindeca toate aceste stări şi emoţii!? Şi apoi ne miram de ce oamenii fac gesturi necugetate! Dacă credinţa în D-zeu şi ştiinţa despre suflet şi-ar da mana ar fi în folosul salvării oamenilor! Aţi auzit de acel uriaş eşec al sufletelor-boala psihică! (schizofrenia este boala sec. în care trăim!). Cu dragoste şi răbdare se pot face minuni! Toate frământările celor care – mi scriu sunt şi frământările noastre, a tuturor, oamenii au nevoie de lumina în vieţile lor! Speranţele lor sunt tot mai vagi, se prăbuşesc prea repede din orice! ((…) Psihologul poate fi vindecătorul- de-suflete dar mai întâi de toate un educator! Aşa cum prin credinţa ne găsim liniştea, iertarea şi lumina, ştiinţa despre suflet contribuie la consolidarea stării de sănătate a psihicului! Suntem tot mai încurcaţi în emoţii nedefinite, >>>>>>

Adrian Botez: O carte de Dan Puric -„Cine suntem“

În ultimii ani, cultura română, atât de debilă şi dezorientată, până la năuceală sau abulie/frigiditate spirituală, fie a refuzat cartea, „din principiu” (dacă avem telenovele, şi pe ecran, şi în realitatea socio-politică, la ce mai e bună cartea?!) – fie a avut nevoie de un soi de „viagra cultural-spirituală”: critica sub formă de „reclamă”…ca la „oale roşi”… Ei bine, pentru prima oară, după 1989, apare, în România, o carte care depăşeşte, de departe, prin conţinutul energic şi bine clădit conceptual, orice potenţial de miorlăială şi scremătură de „critică reclamatistică”…Nicio reclamă comercială n-ar fi în stare să se apropie, fie şi vag, de „flash”-urile orbitoare de idei, ale cărţii. Este printre extrem de puţinele cărţi postdecembriste, în conţinutul ideatic al căreia autorul ei crede fără nicio rezervă, dar şi fără preţiozităţi ori sclifoseli „de rating”: Dan Puric rosteşte, aproape că …răsteşte vorbele, de parcă ar vrea să re-ritmeze paşii şi bătăile inimii unei largi mulţimi umane, de mult dezobişnuită cu mersul normal, cu sistolă-diastolă normale…Din pricini de continuă ţopăială acefală. >>>>

Iosif Popa: Relansarea revistei „Familia română“

La Oradea s-a ţinut în sala culturală de la Baroului avocaţilor , joi, 26 iunie, între orele 17-19, relansarea revistei « Familia Română », pe o căldură mare, fiind de faţă 142 de persoane. În cuvântul de deschidere, cald şi primitor, scriitorul Paşcu BALACI, Preşedintele Cenaclului « Barbu Şt. Delavrancea » din Oradea, a arătat că revista reapare, cu nr.28, după o întrerupere de doi ani, în care a fost obligată să migreze de la Oradea la Baia Mare, dar este salutar pentru programul ei că nu s-a pierdut, că apare în continuare şi astfel îşi îndeplineşte misiunea ei, care este de mare actualitate. A urmat la cuvânt scriitorul Dr.Constantin Mălinaş, iniţiatorul şi conducătorul revistei în etapa de 27 de numere de la Oradea, care a explicat periplul obligat al revistei şi performanţa de a reapare, după ce oportuniştii din Oradea i-au cântat prohodul: « Ideea revistei a fost lansată la Oradea în martie 1999, >>>>

Sabin Bodea: „Incursiuni în nobleţea lumii scriitorului Al.Florin Ţene“

Alexandru Florin Ţene,actualmente preşedintele Ligii Scriitorilor din România de expresie română de pretutindeni,cu sediul central la Cluj-Napoca,este o personalitate culturală complexă,zecile volume de poezie,proză,teatru,eseu,critică literară,etc,etc, fac dovada zicerii mele. Cei care au urmărit fenomenul Viaţa de pretutindeni,iniţiat şi dezvoltat de revistă cu Asociaţia cultural-umanitară cu acelaşi nume,pe care cu dragoste şi solidaritate de condei le păstorim,sigur sunt în asentimentul meu când afirm că Al.Florin ŢENE este unul dintre cei care au venit cu inima curată,şi cu o colaborare asiduă la cristalizarea şi înălţarea acestui fenomen,el fiind unul dintre harnicii noştri redactori şefi-adjuncţi şi director al revistei Agora Literară editată de Liga Scriitorilor. >>>>

Alegeri la Asociaţia Scriitorilor Români din Germania/ASRG

Asociatia Scriitorilor Romani din Germania/ASRG anunta ca, in luna – fotografie in anexa – iunie 2008, au avut loc la München alegeri pentru Consiliul de Conducere. Au fost alesi:– Presedinte: Radu Barbulescu, München – Vicepresedinte: Eugen Cojocaru, Stuttgart- Membri ai Consiliului: Eugen Popin, Dan Danila, Gheorghe Sasarman, Octavian Mihaescu Legatura cu mass-media este girata de dl. Eugen Cojocaru, responsabil si de diferitele activitati si colaborari culturale in Germania, Romania etc.Cei interesati ii rugam sa ia contact la adresa: EC – Hornbergstr. 60, 70188 Stuttgart, Tel. 0049-(0)711-310 22 53 nahvision@googlemail.com