MONITOR CULTURAL * on-line

►Lucian Marina (Serbia)

„SCRISORI DE LA ROMÂNII DE VEST“ – o rubrică de Lucian Marina

================================================

ZIUA CRUCII LA TIMOCENI

După o sete duhovnicească, nou construitele biserici româneşti în Timoc aduc un val de adevărată renaştere spirituală şi naţională a românilor din Serbia de Răsărit.

Sâmbătă, 27 septembrie 2008, sute de români de pe Valea Timocului şi nu numai s-au adunat la Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril din Malainiţa, la slujba religioasă în limba română dedicată sărbătorii creştine Sfânta Cruce în stil vechi. Slujba a fost oficiată de părintele protopop al Daciei Ripensis, Boian Alexandrovici, ctitorul primei biserici cu slujbă în limba română construită în Serbia de Răsărit în anul 2005, adică după mai mult de 170 de ani.

În aceiaşi zi de sâmbătă, 27 septembrie 2008, românii timoceni au organizat o măreaţă sărbătoare şi în satul Sămărinovaţ din comuna Zăiecear, la troiţa ridicată anul trecut pe proprietatea familiei Pârvulovici.

Anul acesta, la Sfânta troiţă din Sămărinovăţ care, pentru românii din regiune are putere de Biserică, de Ziua Crucii după ritul vechi, a fost organizat un Festival de cultură şi spiritualitate românească. La prestigioasa manifestare a participat şi Corul Ortodox din Ghiroda, judeţul Timiş, care s-a prezentat cu un bogat program de cântece religioase.

Duşan Pârvulovici, directorul Federaţiei Rumânilor din Sârbie care a organizat această reuniune de suflet, a declarat că, manifestarea de la troiţa din Sămărinovăţ are drept ţel să sensibilizeze oficialităţile şi credincioşii, astfel încât, în această parte a Serbiei, să înceapă să se zidească cât mai multe lăcaşuri de cult ortodox, unde slujbele să se oficieze în limba maternă a credincioşilor români, a relatat Florian Copcea, trimis special AGERPRES.

Cu acest prilej, la Sfânta troiţă de la Sămărinovăţ, unde urmează să fie construită o nouă biserică românească, părintele protopop Boian Alexandrovici, paroh de Malainiţa şi Remesiana, într-un sobor de preoţi din Voivodina şi România, a oficiat o slujbă de pomenire pentru toţi românii din dreapta Dunării.

___________________

FESTIVALUL DE FANFARĂ DIN BANAT

În Banat, fanfarele au o mare tradiţie. În ultimul timp, am zice chiar că, ,,Banatul Sârbesc îi fruncea“.

Astfel, uichendul trecut, în satul Seleuş din comuna (citeşte: raionul) Alibunar a avut loc o nouă ediţie a tradiţionalei manifestări a fanfariştilor.

Anul acesta la ediţia a 14-a a Festivalului Fanfarelor din Banat entuziaştii suflători în instrumentele de alamă au sosit la Seleuş din 10 sate din Voivodina. Totodată, în calitate de oaspeţi, la manifestare au participat şi membrii Fanfarei ,,Pro amiciţia“ din Timişoara, condusă de renumitul dirijor colonel Maricel Antochi.

Seleuşenii au depus eforturi sporite pentru a organiza cât mai bine Festivalul în care sens, ocazional, şi-a reluat activitatea o Fanfară de copii ,,Doina Seleuşului“, care va funcţiona în cadrul Căminului Cultural din Seleuş.

Documentele istorice despre primele încercări de a se înfiinţa o fanfara la Seleuş s-au pierdut în negura vremurilor dar, se spune că, dorinţa dăinuie în timp încă din secolul al XIX-lea. În schimb, într-un Proces verbal din anul 1939 al Reuniunii de Cântări se subliniază printre altele că, ,,Ideea înfiinţării unei fanfare în comuna Seleuş s-a născut încă din anul 1922, imediat după aprobarea de către onoratul Minister a Statutelor Reuniunii, dar din motive necunoscute nu s-a putut înfăptui până în toamna anului 1936“. Fanfara a fost înfiinţată graţie eforturilor depuse de tânărul intelectual Teodor Şandru care a fost învăţător la Seleuş şi a fost un promotor al vieţii culturale în localitate.

Teodor Şandru a fost şi primul dirijor al Fanfarei din acest sat de pustă pentru ca, pe parcursul anilor, instructori şi conducători ai fanfarei din Seleuş să mai fie şi Nicolae Păsulă din Mărghita, Petru Jurca din Vlaicovăţ, Ioniţă Baba-Didiş şi renumitul Iosif Nica-Bâru, precum şi Ion Magda, Ion Bojin, Păun Popa – Turcu şi Păun Baba. Acum, în fruntea Fanfarei de copii ,,Doina Seleuşului“ se găseşte colonel Maricel Antochi.

Ce succes a obţinut acest dirijor într-un timp relativ scurt de câteva luni, îl denotă şi faptul că, tinerii fanfarişti de la Seleuş, de la cea de a 8-a ediţie a festivalului ,,La fântâna dorului“ care s-a desfăşurat în perioada 10-14 iulie 2008, la Şimleul Silvaniei, judeţul Sălaj – România, s-au întors cu Diploma pentru locul întâi. Aşadar, tinerii seleuşeni au dus faima cântecelor de pe meleagurile noastre şi peste fruntariile Serbiei.

Festivalul a fost organizat de Comunitatea Românilor din Serbia, respectiv de Uniunea Fanfarelor din Banat şi Comunitatea Locală Seleuş, sub auspiciile Departamentului pentru Români de Pretutindeni a Guvernului României.

Însă, vremea nu a fost de partea organizatorilor şi ploaia a întrerupt chiar festivitatea de inugurare pentru ca, după o mică pauză de reorganizare, manifestarea să continue în sala Căminului cultural. Aci, au evoluat cu entuziasm tinerii fanfariştii din Seleuş, apoi membrii societăţilor cultural-artistice ,,George Coşbuc“ din Grebenaţ şi Voivodinţ, precum şi membrii Fanfarei ,,Eminescu“ din Coştei şi ai S.C.A. ,,Mihai Eminescu“ din Straja. În faţa publicului s-au prezentat şi membrii fanfarelor ,,Cultura“ respectiv ,,Tineretul“ din Satu Nou, precum şi fanfariştii Societăţii Cultural-Artistice ,,Progresul“ din Vlaicovăţ, membrii Fanfarei ,,Turturica” din Mesici şi ai Fanfarei ,,Doina“ din Râtişor, cu toţii demonstrând cu cât elan şi dragoste păstrează tradiţile.

În final, reuniunea a fost încununată cu evoluarea membrilor Fanafrei ,,Pro amiciţia“ din Timişoara care a interpretat cu brio atât muzică populară românească cât şi muzică clasică.

____________________

DR. PREDRAG BALAŠEVIĆ A FOST ALES PREŞEDINTE AL ADUNĂRII COMUNEI BOR

Ieri, într-o şedinţă electorală a consilierilor comunei (raionului) Bor, cunoscutul lider al românilor timoceni dr. Predrag Balašević, preşedinte al Partiei Democrate a Rumânilor din Sârbie a fost ales preşedinte al Adunării comunei (raionului) Bor, relatează Lucian Marina, corespondentul Agenţiei TIMOC PRESS.

La o asemenea decizie de importanţă istorică pentru românii din Sudul Dunării s-a ajuns ca urmare a formării, în comuna Bor, a unei noi coaliţii a partidelor cu orientare pro-europeană. Mai concret, este vorba de coaliţia dintre Partidul Democrat al preşedintelui Boris Tadić şi partidele, precum şi asociaţiile româneşti de pe Lista unică a partidelor românilor din Timoc – ,,ROMÂNII UNIŢI” a cărui cap de afiş la alegerile parlamentare şi locale din Serbia a fost dr. Predrag Balašević, fondator al Partiei Democrate a Rumânilor din Sârbie, totodată, şi vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Rumânilor din Serbia, cu sediul la Bor.

Demn de remarcat că, aceasta este pentru prima data când un lider al românilor din Serbia de Sud-Est, respectiv al partidelor româneşti este ales funcţie atât de importantă în structura de conducere a autoadministraţiei locale din Timoc.

Lucrurile privite dintr-o altă perspectivă denotă că, acest succes este în acelaşi timp şi îmbucurător dar şi încurajator pentru românii timoceni la care se trezeşte conştiinţa naţională şi care, acum, când s-au convins că, uniţi pot obţine rezultate remarcabile, ar putea la viitoarele alegeri să obţină şi mai multe locuri de consilieri în adunările comunale din Timoc dar, de ce nu şi unul sau mai multe locuri de deputat în Parlamentul Serbiei. Dar, să nu uite sfatul lui Moş Ion Roată şi Unirea. Fraţilor, uniŢi suntem mai puternici.

____________________

„MUMA PĂDURII“

Ziua de 2 iulie 2008 va rămâne înscrisă cu litere de aur în cronica vieţii social-politice, culturale şi spirituale a românilor din Serbia de Răsărit.

În această zi, în sala arhiplină a Căminului Cultural din Petrovaţ pe Mlava a fost pus în scenă, în premieră, spectacolul de teatru în limba română, cu piesa ,,Muma Pădurii”. Autorul şi regizorul acestui spectacol istoric pentru românii timoceni este Vesna Stankovici a lu’ Măriţoni, româncă originară din orăşelul de pe râul Mlava.

Spectacolul a fost urmărit cu admiraţie şi de Excelenţa sa Ion Macovei, ambasadorul României la Belgrad, de Lucian Marina, preşedintele Societăţii de Limba Română din Voivodina, alias Academia de Ştiinţă a Românilor din Serbia,apoi de Jivorad Lazici, preşedintele Consiliului Naţional al Românilor din Serbia (de Răsărit), cu sediul la Bor,de Duşan Pârvulovici, directorul Federaţiei Rumânilor din Sârbie, de Iviţa Glişici, preşedintele Iniţiativei Culturale a Românilor din Serbia şi de alte oficialităţi, oaspeţi şi spectatori amatori ai teatrului.

Aplauzele frenetice au venit pe merit, având în vedere interpretarea excelentă a piesei, inspirată de mitologia românească, în care atât coloana sonoră cât şi jocul de lumini au fost inspirate de folclorul şi ritmul muzicii româneşti, în cazul concret al românilor timoceni.

Mitologia românească este bogată în personaje cu caracteristici diferite: eroi pozitivi (Făt-Frumos), fapturi supranaturale (Drăgaice, Iele, Vântoase, Vâlve – Vâlvele Văilor şi Vâlvele Pădurii) sau fiinţe fabuloase (vârcolac, demon) etc. Corespondentul feminin al lui Făt-Frumos este Ileana Cosânzeana sau Ileana Sâmziana, personajul principal feminin din basmele mitologice româneşti.

Principalul duşman al eroului pozitiv, pe lângă Zmeu sau Balaur, este Muma Pădurii, un renumit personaj din mitologia românească. Eroul pozitiv întotdeauna o învinge pe această răutăcioasă făptură magică. În tradiţia populară românească, Muma Pădurii este o vrăjitoare considerată o femeie urâtă care, după tradiţie, locuieşte singuratică în adâncul pădurii şi sperie oamenii, strigând, deobicei, la lună. Sinonim cuvântului poate fi considerat Baba Cloanţă.

Vesna Stankovici care este o bună cunoscătoare a superstiţiilor încă prezente la românii timoceni şi a făpturilor supranaturale din mitologia românească a semnat scenariul şi regia spectacolului cu piesa ,,Muma Pădurii”, primul spectacol în limba română, prezentat de românii din Sudul Dunării, pe care poporul majoritar îi numesc vlahi dar, cărora după oferte sporite, în fine, oficialităţile Serbiei le-au recunoscut dreptul de a declara, şi oficial, că limba lor maternă este limba română şi nu limba valahă sau sârbă, ce era o aberaţie.

Aceasta era mai evident la Recensământul populaţiei când cel care se pronunţa Român ,,vorbea” limba valahă iar, la unii Valahi, limba maternă era limba sârbă ! Dorim să credem că aceste vremuri vor rămâne în urma noastră căci, asemenea modalităţi de aplicare în practică a drepturilor omului şi a drepturilor minorităţilor nu sunt acceptabile pentru Europa. Astfel, nu întâmplător chiar zilele acestea Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei dezbate pe marginea unei Rezoluţii despre respectarea drepturilor Românilor din Serbia, inclusiv a celor confesionale. Dar, odată ce, nu aceasta este tema acestui articol, acum, doar reamintim că Legea din 2006 despre drepturile bisericilor tradiţionale şi ale comunităţilor confesionale din Serbia nu a recunoscut Biserica Ortodoxă Română din Serbia ca biserică tradiţională.

Încurajaţi de semnele bune ce vin din partea oficialităţilor, membrii Consiliului Naţional al Românilor din Serbia (de Răsărit), cu sediul la Bor, au decis ca în seria de manifestări româneşti iniţiate în cadrul unui program cultural bogat, conceput pentru viitor şi parţial deja realizat, să se pregătească şi un spectacol în limba română.

După cum am subliniat mai sus, misiunea de a înfăptui acest proiect a fost încredinţată actriţei Vesna Stancovici de la Teatrul Naţional din Belgrad care, fiind o româncă originară din Munţii Homolie, a apreciat şi nu a greşit când s-a decis că cel mai acceptabil pentru românii timoceni este ca naraţia piesei să fie apropiată etniei române. În consecinţă acest spectacolul de teatru întemeiat pe mitologia românească, în bună parte româno-sârb, a fost urmărit aproape cu nerăsuflare şi cu lacrimi în ochi de publicul din sala arhiplină a Căminului Cultural din Petrovaţ pe Mlava.

Bebeluşul, furat de Muma Pădurii de la mama cu pruncul din flori, pe care nu îl accepta tatăl fetei care prea de vreme a rămas văduv şi care alinarea şi-o găsea în sticluţa de licoare, după un deceniu şi jumătate, aidoma ielelor, măiestrelor, s-a transformat într-o fecioară cu mare forţă de seducţie şi cu puteri magice, cumulând atributele preafrumoaselor Nimfe şi Sirene care e posibil, că în trecut să fi fost preotesele unei zeităţi dacice. Dar, după tradiţie personajul principal este Muma Pădurii.

La baza constituirii personajului au stat superstiţiile şi reprezentări figurative ale forţelor naturii, Muma Pădurii fiind omniprezentă în această piesă şi în final şi generoasă încât permite fetei sale adoptive, Luna să se întoarcă la bunicul pe care l-a regăsit şi anume împreună cu alesul inimii ei, tânărul pe care iniţial l-a sedus în natura mirifică unde domneşte Muma Pădurii.

Fabula relativ simplă a fost interpretată de Vesna Stanković, secondată de actorul Lepomir Ivković, o întruchipare alegorică a regelului Lear, cei doi actori emeriţi ai Teatrului Naţional din Belgrad, fiind secondaţi de tinerii lor colegi Dušica Novaković şi Zoran Pajtić, care asociau în piesă cu Romeo şi Julieta.

Bunicul se bucură că şi-a regăsit nepoata, care-i va recupera pierderea soţiei şi a fiicei, după ce au trecut mulţi ani de suferinţă pânănu a devenit conştient de preţul care trebuie plătit pentru prea marea încredere în vanitatea personală şi judecata superficială a unor concepte universale, precum dragostea părintească şi modul în care se exprimă.

Plăcerea savurării poveştii nu i-a dezamăgit nici pe aceia care, din fericire, puţini la număr au îndrăgit-o pe Muma Pădurii care, la rândul său, devine victima aparenţelor şi a vanităţii sale exagerate de a o înfia pe Luna dar, în fine, din nou rămâne singură în inima pădurii adânci.

Experienţa asociată cu perspicacitatea tinereţii au rezultat cu o interpretare impecabilă a naraţiei spectacolului cu piesa ,,Muma Pădurii“ bazat pe valoarea poetico-fantastică a vechilor credinţe magice care la românii timoceni încă nu şi-au pierdut din semnificaţia iniţială.

___________________

~„Crezul meu literar: faptele vorbesc“

Literatura de limba română din Serbia şi mişcarea literară a românilor din Banatul care, acum, aparţine Serbiei, a fost apreciată drept ,,un microcosmos literar” (Prof. Dr. Radu Flora, ,,Panorama unui sfert de veac 1946-1970″, Editură ,,Libertatea„, Panciova, 1971, 175 pag). Dar din punct de vedere al valorilor artistice şi educative, al mesajului umanitar, ea este şi un compartiment privilegiat, situat la confluenţa dintre două literaturi europene de valoare: cea românească şi cea a popoarelor şi minorităţilor noastre naţionale, ca o punte de legătură. În acest cadru încerc să mă manifest şi eu.

Referitor la raportul dintre limba vorbită în România şi aceea în care se exprimă românii din Voivodina, este clar că este vorba despre una şi aceeaşi limbă. Despre acest fapt s-a scris (Prof. dr. Lia Magdu, ,,Aspecte ale cultivării limbii române în Voivodina”, Panciova, Editura ,,Libertatea„, 1980, p. 12) dar merită să fie subliniate unele particularităţi care individualizează idiomul voivodinean. În linii mari, este vorba despre următoarele particularităţi: 1. Influenţa graiului bănăţean (deosebit de puternică datorită faptului că populaţia este preponderent rurală); 2. Pregnanta interferenţă cu limba sârbă (care în mediul urban conduce la bilingvism); 3. Aspectul arhaic al limbii (ca rezultat al absenţei neologismelor romanice, deosebit de frecvente în unele stiluri ale limbii literare din România.

Plecând de la premisa intercondiţionării dintre limbă şi literatură, trebuie spus că, în spaţiul nostru voivodinean, în perioada imediat postbelică, s-a înfiripat o mişcare literară de expresie românească, grupată în jurul revistei de literatură, artă şi cultură ,,Lumina”, mişcare care în anul 2007 a aniversat 60 de ani de dăinuire.

Acest fenomen literar, care a izvorât din realitatea cotidiană a naţionalităţii române din Serbia, cu timpul s-a dezvoltat şi a crescut valoric, transformându-se într-o literatură care astăzi însumează zeci de volume de poezie, proză, literatură pentru copii, teatru. Iar graţie calităţilor artistice şi specificului naţional, aceste creaţii literare au reuşit să se afirme nu numai în mediul propriu ci au fost traduse şi în limbile altor popoare şi naţionalităţi din Iugoslavia, precum şi în limbi de circulaţie mondială, fiind remarcate, totodată, şi de critica literară din România.

Când vorbim despre propăşirea limbii, literaturii şi ,în genere, a manifestărilor culturale desfăşurate în sânul comunităţii române din această zonă, incontestabil, un rol de frunte revine Casei de Presă şi Editură ,,Libertatea” din Panciova.

Este cert că sub egida acestei instituţii au văzut lumina tiparului cele patru publicaţii de importanţă vitală pentru păstrarea fiinţei naţionale a românilor de pe aceste meleaguri şi anume revista de literatură, artă şi cultură ,,Lumina”, revista pentru tineret ,,Tribuna tineretului” (acum ,,Tinereţea”), revista ,,Bucuria copiilor” şi unicul nostru heptomadar ,,Libertatea”. Totodată, timp de jumătate de secol, Casa de Editură şi Presă ,,Libertatea” s-a îngrijit şi de tipărirea multor manuscrise ieşite din pana membrilor comunităţii româneşti din Voivodina. În aceiaşi ordine de idei, trebuie spus că, în această zonă lingvistică, cultivarea cuvântului românesc scris şi vorbit s-a intensificat substanţial odată cu înfiinţarea, în anul 1962, a Societăţii de Limba Română din Voivodina. (Lucian Marina, ,,Colonia Literară–Tabăra de creaţie a scriitorilor români din Voivodina-Serbia, Contribuţii, vol. I,. 1973-1983), Editura S.L.R., Novi Sad, 1993).

Atunci au fost iniţiate numeroase procese benefice, respectiv investigaţii ştiinţifice şi acţiuni organizate de cultivare a limbii române literare şi de stimulare a creaţiei literare în rândurile românilor din Banatul iugoslav. Până atunci, la noi, limba română nu a fost cercetată nici sistematic , nici exhaustiv. Dar, începând cu anul 1962, cercetarea acestui idiom a fost încredinţată unor organisme ale S.L.R. cum sunt: Activul profesorilor, Activul scriitorilor, Activul ziariştilor şi traducătorilor, Comisia de terminologie, Cercul de folclor. Rezultatele activităţii desfăşurate de aceste organisme de lucru ale Societăţii de Limba Română din Voivodina au fost expuse la simpozioane, sesiuni ştiinţifice, mese rotunde şi alte reuniuni consacrate dezbaterii problemelor de limbă, literatură, folclor. (,,Un deceniu de activitate 1962-1972″, Editura S.L.R., Zrenianin, 1972, 140 pag.).

Amintim în mod deosebit numele marelui savant român, profesorul universitar dr. Radu Flora care a fost principalul fondator al Societăţii de Limba Română din Voivodina şi , ajutat de mulţi entuziaşti , a depus eforturi sporite în vederea asigurării unei activităţi sporite a Societăţii şi la pregătirea şi tipărirea publicaţiilor S.L.R.. (,,Două decenii rodnice„, Analele Societăţii de Limba Română din Voivodina, nr.11-12, Zrenianin, 1983, 252 pag.) Cât timp a fost în viaţă acest spiritus rector şi spiritus movens al prestigioasei asociaţii de specialitate care se ocupă de cultivarea limbii române literare şi de cercetări ştiinţifice, „Societatea de Limba Română din Voivodina” a desfăşurat o bogată activitate editorială. Se cuvine să menţionăm că principalele publicaţii editate de S.L.R. sunt ,,Analele Societăţii de Limba Română din Voivodina” dar şi cele şase volume cuprinzând actele simpozioanelor româno-iugoslave, cele patru volume intitulate ,,Contribuţii la istoria culturală a românilor din Voivodina„, precum şi cele două volume de folclor literar bănăţean, ,,Foaie verde, spic de grâu”, Vol. I, Poezia lirică, 1979 şi ,,Foaie verde, lămâiţă„, Vol. II, Strigături, cântece epice, genuri minore, 1982. Însă odată cu plecarea în eternitate a celui care a fost Radu Flora, s-a stins flacăra iar încetul cu încetul , a slăbit din intensitate şi entuziasmul celor mai apropiaţi colaboratori ai marelui erudit. Abia la începutul deceniului nouă al secolului trecut, odată cu alegerea unei conduceri mai tinere a Societăţii în frunte cu subsemnatul , începe să se înlăture lâncezeala provincială ce domina viaţa cultural-ştiinţifică, inclusiv cea editorială.

Perspicacitatea şi entuziasmul tinerei generaţii împreună cu experienţa membrilor mai în vârstă a asigurat o adevărată înflorire a activităţii care este evidentă şi din reluarea activităţii filialelor, a activelor şi comisiilor de specialitate a S.L.R., concomitent cu instituirea unor noi forme de activitate şi de animare a activităţilor creatoare şi în genere a vieţii cultural-ştiinţifice.

După o pauză în activitatea editorială a S.L.R., noua conducere a Societăţii, în frunte cu mine, a instituit o nouă publicaţie ,,Caietele S.L.R.” cu menirea de a substitui, pe măsura posibilităţilor, ,,Analele S.L.R.”. Publicaţia s-a bucurat de un mare interes. ,,Să ai vânt bun la pânza de corabie a entuziasmului ,,marinarule” Lucian” (Slavco Almăjan ,,Caietele pasiunii”, ,,Libertatea”, 21 decembrie 1991, pag. 9). Au fost publicate mai multe numere ale acestei publicaţii şi anume din seria ,,Limbă şi literatură„, ,,Patrimoniul cultural„, ,,Învăţământ„, ,,Folclor” etc.

După cum am reliefat în prealabil, în vederea stimulării creaţiei şi criticii literare de la noi, Societatea de Limba Română din Voivodina a organizat tabăra de creaţie supranumită ,,Colonia literară”.

În Voivodina, creaţia literară originală a scriitorilor de limbă română a luat avânt paralel cu extinderea activităţii culturale în general şi a Societăţii de Limba Română din Voivodina, în mod special. În urma celui de al Doilea Război Mondial creatia literară de limba română din Voivodina – Serbia mergea pe linia tradiţionalismului, respectiv după cum au sesizat deja criticii literari de renume ,,pe un mimetism ce decurgea din epigonismul marilor clasici români” (Prof. univ. dr. Ştefan N. Popa, ,,Poezia românească din Voivodina„, revista ,,Lumina„, Panciova, 1996, nr. 4, pag. 5). ,,Poezia publicată de poeţii români din Iugoslavia se situează la un nivel remarcabil. (…) Proza care s-a scris până acum prezintă, cu foarte puţine excepţii, doar un interes documentar. (Prof. univ. dr. Octav Păun, în Prefaţa la ,,Intrarea în casă„, Antologia poeziei româneşti din Iugoslavia, Fundaţia Culturală Română, Bucureşti, 1995, p. VI). ,,Spiritul vasko-popian s-a instituit ca unul tutelar care a influenţat întreaga evoluţie a literaturii române diun Iugoslavia” (Slavco Almăjan, ,,Versiunea posibilă„, Antologia poeziei româneşti din Iugoslavia, Editura ,,Libertatea„, Panciova, 1987, pag. 3.)

Poezia scriitorilor de limba română din Voivodina care gravita în jurul unor principii de marcă simbolistă, după anul 1960 a fost fascinată de modernism şi descătuşată de dogmatismul ideologic iar o nouă generaţie de scriitori, fără un program stabilit apriori, începe să scrie poezie modernă, grupându-se în jurul revistei ,,Lumina” din Panciova iar mai târziu, în cadrul Activului Literar, respectiv în cadrul Cenaclului Literar ,,Radu Flora” al Societăţii de Limba Română din Voivodina. (Lucian Marina, Nota editorului, F. Marina-Munteanu, ,,Dacă mă întrebi pe mine„, Colecţia ,,Poesis„, Editura S.L.R., Novi Sad, 1999, pag. 7-19)

Condiţiile oferite dezvoltării culturii tuturor naţionalităţilor au fost benefice şi vieţii culturale a românilor din Banatul sârbesc. La 13 octombrie 1963, la Vârşeţ, a fost înfinţat Activul Literar, care şi-a propus să sprijine activitatea tinerilor mânuitori ai condeiului şi să contribuie la propăşirea creaţiei literare de limbă română. În primii câţiva ani acesta nu a desfăşurat o activitate satisfăcătoare, astfel că nu şi-a îndeplinit sarcinile asumate. O adevărată eflorescenţă cunoaşte abia după ce în fruntea lui vine scriitorul Ion Bălan (1969), care imediat organizează conferinţe despre poezia tinerei generaţii, despre expresia în versuri şi proză, întruniri cu discuţii purtate pe marginea volumelor beletristice apărute etc.

Întrunirile Activului Literar al S.L.R., de obicei, se organizau la Vârşeţ, cunoscut centru cultural al românilor din Banatul iugoslav, oraş în care aceste întruniri se bucurau şi de o largă asistenţă a tineretului din şcolile medii. Pe parcursul anilor, aceste întruniri literare se organizau şi la Alibunar, Panciova, precum şi în alte localităţi. Erau organizate şi interesante şezători literare, la care mai mulţi scriitori consacraţi îşi citeau din lucrările lor: Mihai Avramescu, Slavco Almăjan, Ion Bălan, Cornel Bălică, Radu Flora, Ion Marcoviceanu etc.

Cunoscutul nostru critic literar Emil Filip, cu un prilej, a precizat că, de la întrunirea din 21 martie 1970 a Activului Literar a S.L.R., se stabileşte tradiţia care va caracteriza toate acţiunile următoare ale acestui Activ. La şedinţele Activului Literar au fost luate în dezbatere toate volumele autorilor de limbă română din Banatul iugoslav. S-au organizat şedinţe la care s-a dezbătut asupra volumelor de versuri ale lui Slavco Almăjan, Miodrag Miloş, Petru Cârdu, Ioan Flora şi Mihai Avramescu, asupra volumului de proză a lui Ion Marcoviceanu şi asupra romanelor lui Radu Flora, Slavco Almăjan şi Mihai Avramescu. În numai câţiva ani, membrii Activului Literar au participat la peste 30 de şedinţe literare organizate în localităţile: Alibunar, Begheiţi, Coştei, Ecica, Iancov Most, Locve, Mesici, Nicolinţ, Panciova, Satu Nou, Straja, Uzdin, Vladimirovaţ, Vârşeţ şi Zrenjanin. Această activitate bogată, variată, continuă şi tot mai bine organizată a Activului Literar a contribuit cu timpul ca membrii acestui organism literar să devină şi mai ambiţioşi. În anul 1973, Activul Literar al S.L.R. organizează, împreună cu redacţia revistei ,,Lumina„, prima ediţie a taberei de creaţie – ,,Colonia literară a creatorilor de literatură română” – ,,Fântâna fetei ’73”.

În cadrul acestor manifestări culturale s-au organizat şi numeroase şezători literare în mai multe localităţi la care pe lângă scriitorii amintiţi în prealabil au mai participat şi: Felicia Marina Munteanu, Simeon Drăguţa, Traian Doban, Miodrag Miloş, Cornel Mata, Petru Cârdu şi Olimpiu Baloş. Au participat de asemenea şi mânuitori ai condeiului din generaţia mai tânără cum sunt: Mărioara Baba, Ana Niculina Ursulescu, Ileana Ursu, Ioan Baba, Pavel Gătăianţu, Nicu Ciobanu, Simeon Lăzăreanu, Mariana Dan, Mărioara Ţera-Sfera, Vasile Barbu, Ionel Stoiţ, Lazăr P. Mălaimare, Eugenia Bălteanu etc.

Din cauza schimbărilor în rândurile conducerii Societăţii, în unii ani ,,Colonia Literară” nu s-a organizat. Dar odată cu venirea mea în fruntea acesteia, a fost reluată practica şi am organizat cu succes cincisprezece ediţii ale acestei tabere de creaţie care a jucat un rol important în viaţa noastră culturală.

În anul 1998, cu prilejul marcării măreţului jubileu 25 de ani de organizare a taberei de creaţie a scriitorilor români din Voivodina, supranumită ,,Colonia literară„, am instituit şi o nouă publicaţie, respectiv la început două colecţii ,,Poesis” şi ,,Proza„, în care se editează creaţiile literare ale scriitorilor noştrii consacraţi de limbă română. Este aceasta o nouă acţiune nobilă a acestei instituţii cultural-ştiinţifice şi culturale vizând stimularea şi popularizarea creaţiei literare. Până în prezent, lumina tiparului au văzut, în colecţia ,,Poesis„, cartea ,,Bulevardul Eroilor Naţionali” a cărui autor este Pavel Gătăianţu, respectiv, în colecţia ,,Proză„, volumul ,,Soare, bună dimineaţa„, proză pentru copii de Ana-Niculina Ursulescu. Cartea de poezii ,,Dacă mă întrebi pe mine” a poetei Felicia Marina-Munteanu este cel ce al doilea volum de poezii care a apărut în nou instituita colecţie ,,Poesis” şi prin publicarea acestui volum, la fel cum a fost cazul şi cu volumul de proză pentru copii al poetei Ana Niculina Ursulescu, Societatea de Limba Română din Voivodina a contribuit şi la îmbogăţirea literaturii române pentru copii de la noi, literatură care este, oarecum, deficitară chiar dacă au fost publicate importante cărţi de acest gen ale scriitorilor noştrii: Slavco Almăjan, Cornel Bălică, Eugenia Ciobanu-Bălteanu, Iulian Bugariu, Radu Flora, Cornel Mata, Aurelia Penţa-Mândrea, Miodrag Miloş, Teodor Şandru etc.

În acelaşi an, 1998, a apărut şi prima publicaţie din Colecţia ,,Istoria literaturii„. Subsemnatul, Lucian Marina a pregătit publicaţia ,,COLONIA LITERARĂ – Tabăra de creaţie a scriitorilor români din Voivodina – Serbia„, volumul I, Contribuţii, despre perioada 1973-1983, de activitate a acestei tabere de creaţie. Rămânem cu convingerea că, această publicaţie care, de fapt, este o colecţie de texte din presa vremii şi de fotografii-documente (precum şi volumul II de Contribuţii despre perioada 1983-2003, redactat de mine şi care este în fază de apariţie), vor contribui la alcătuirea unei proxime lucrări care se va intitula ,,Monografia Coloniei Literare” şi ar trebui să elucideze mult mai minuţios istoricul prestigioasei tabăre de creaţie a scriitorilor români din Voivodina.

Creaţia literară a scriitorilor români de pe meleagurile noastre este oarecum specifică, printre altele, şi graţie faptului că noi, Românii, suntem un popor cu o mare forţă de asimilare a valorilor de pretutindeni. Aceste valori, oltoite pe fondul originar al culturii autohtone şi pe tradiţia clasicilor culturii române moderne, imprimă literaturii române o personalitate distinctă. Astfel, în Colecţia ,,Poesis„, până va fi publicat acest articol, lumina zilei deja va vedea Antologia de poezii alese ale poetei Mărioara Baba iar, tot în Colecţia ,,Poesis” în curând trebuie să apară de sub tipar şi Culegerea de versuri bilingvă româno-sârbă a poetei Aurora Rotariu-Planjanin. Dar indiferent de aceste eforturi, se face prezent un declaj între opiniile privind tezaurul amintit anterior, respectiv gradul în care el este cunoscut peste hotare, precum şi relativ la modul în care el pătrunde în conştiinţa consumatorilor de literatură din centrele puternice ale lumii, inclusiv centrele culturale din România. În acest sens, în momentul de faţă, grija noastră trebuie să se îndrepte în direcţia cunoaşterii şi în străinătate a literaturii noastre. Anume, în cazul în care se poate constata că, pe meleagurile noastre, scriitorii români au o continuitate în creaţia literară care poate asigura formarea unei tradiţii, menţinerea şi înnoirea fecundă a literaturii noastre, merită apreciat şi dacă ea este capabilă să ia parte cu rigoare la schimbul literar internaţional. În acest sens, trebuie procedat mai des şi cu mai multă perseverenţă la traducerea creaţiei noastre în limbi străine. Avem nevoie de mai multe traduceri bine lucrate şi din opere bine alese. Astfel, în calitate de redactor al publicaţiilor S.L.R., în cadrul Colecţiei ,,Traduceri” ,am publicat capodoperele eminesciene (,,Luceafărul” şi ,,Scrisorile„) traduse în limba sârbă de Tanasie Iovanov şi zilele acestea trebuie să vadă lumina zilei şi volumul ,,Ženski razgovori” (,,Clubul femeilor„) o operă a lui Duško Radović tradusă de Ileana Ursu-Nenadić. În paranteză fie spus, după punerea în scenă cu succes a unor piese ale „teatrului absurdului”, precum ,,Aşteptându-l pe Godot” de Beckett sau ,,Artur osânditul” de Vişniec, Trupa Românească de Teatru Experimental ,,TALIA” din Novi Sad a cărui fondator şi Coordonator-Şef sunt , a pus în scenă şi ,,Clubul femeilor” şi anume în concurenţă, la trecerea în revistă provincială, la ,,Zilele de Teatru ale Românilor din Voivodina„.

Subsemnatul este şi unul dintre coautorii cărţii ,,Doloave”, contribuţii la monografia acestui sat bănăţean, volum tipărit în Colecţia ,,Monografii„.

De altfel, demnă de menţionat este şi Colecţia ,,Patrimoniu cultural„, care a fost instituită în anul 2002, şi în cadrul căreia a fost tipărită lucrarea tânărului istoric Mircea Măran ,,Localităţile noastre – trecut istoric şi cultural„.

În răspunsul la ancheta pe tema ,,Cultura română în circuitul marilor valori„, Al. A. Philippide, printre altele, a spus: ,,În schimbul literar internaţional, interesul faţă de un produs literar oarecare creşte sau descreşte în raport cu notatea pe care acel produs o aduce sau măcar o sugerează ca fiind posibilă. Nu e vorba aici de ceea ce în chip foarte vag se numeşte originalitate, fiindcă nu există o unitate de măsură cu care originalitatea s-ar putea cântări. Trebuie să ne gândim numai la elementul surpriză pe care îl oferă un punct de vedere sau o atitudine (însă fără tezism autoritar) în transfigurarea pe care arta o impune întotdeauna realităţii şi care, în literatură, se arată îndeosebi în ce priveşte expresia.” Iar, literatura românilor din Serbia are, din belşug, însuşiri, trăsături adânci care se desluşesc în dezvoltarea ei şi care, prin permanenţa lor în nenumărate moduri de expresie, formează acel ton numai al ei care, determină o tradiţie şi se face simţit atât în tezaurul de valori clasice cât şi în activitatea literară contemporană. Pentru noi, paralel cu participarea literaturii minorităţii noastre la schimbul literar internaţional, probabil şi mult mai importantă, respectiv prioritară este acţiunea permanentă şi organizată de prezentare a acestei literaturi pe tărâmul României, publicului român. Ar fi binevenite chiar o serie de serate literare şi expoziţii de carte organizate în diferite centre culturale din România oferind astfel posibilitatea publicului larg şi criticii literare să pună, mai sever, sub lupă creaţia scriitorilor români din Iugoslavia. Bineînţeles că, aceste manifestări trebuie neapărat precedate şi însoţite de articole despre creaţia literară a scriitorilor noştrii şi de studii serioase, bine scrise care s-ar publica în reviste literare din România. În anul 2000, în Colecţia ,,Critică literară” a fost tipărită ampla (400 de pagini) şi deosebit de valoroasa lucrare a scriitorului, publicistului şi criticului literar Vasile Barbu iar, zilele acestea, în aceiaşi colecţie trebuie să apară şi volumul bilingv româno-sârb ,,Tentaţii livreşti” a cărui autor este Ofelia Meza. Între timp, au fost instituite şi Colecţia ,,Roman„, serie în care, post mortem, a fost tipărit manuscrisul romanului neterminat ,,Vizuina” a cărui autor este Radu Flora (a scris 8 romane) şi romanul ,,Sfârşit de vară” a lui Iulian Ursulescu.

Nu o dată am constat relativ slaba cunoaştere de către românii din România a creaţiei literare a românilor din Serbia. Am constatat cu amărăciune acest fapt şi ne-am întrebat care să fie adevăratele motive respectiv, căile şi posibilităţile de depăşire a acestei probleme. S-au făcut mulţi paşi dar, mărunţi. Tabloul maladiei e cunoscut şi până la punerea în practică a unui tratament total şi eficace nu e decât un pas – dar un pas gigantic. În acest sens, este deosebit de importantă şi activitatea Societăţii de Limba Română din Voivodina în ansamblu, precum şi, la modul concret, activitatea Cenaclului Literar ,,Radu Flora” pe care l-a înfiinţat tot subsemnatul şi care îşi desfăşoară activitatea în cadrul prestigioasei societăţi cultural-ştiinţifice care acţionează aidoma unei micro-academii de ştiinţe şi arte a românilor din Serbia. Nu fără lipsă de modestie reliefăm şi aportul important pe care l-am reusit la întrepătrunderea celor două culturi română şi sârbă şi, înainte de toate, la o mai bună cunoaştere în România (şi în Ucraina, respectiv Republica Moldova) a literaturii românilor din Serbia. Am asigurat aceasta în calitate de şef al delegaţiei sau prin trimiterea mai multor delegaţii de scriitori şi oameni de condei la diferite congrese, saloane de carte, manifestări culturale organizate la Timişoara, Arad, Lugoj, Ploieşti, Giurgiu, Bucureşti, Neptun, Iaşi, Huşi, Ipoteşti, Piatra Neamţ, Suceava, Putna, Brăila, Turnu Severin, dar şi la Cernăuţi, Crasna, Chişinău…

În mod deosebit, amintesc faptul că am organizat 15 ediţii ale manifestării culturale interstatale Întâlnirile ,,Scriitorii la frontieră”. Societatea de Limba Română din Voivodina organizează această întâlnire a oamenilor de condei din cele două ţări începând din anul 1993 şi anume în colaborare cu mai mulţi coorganizatori din Serbia şi România, precum Comunitatea Cultural-Instructivă şi Adunarea comunei Sečanj, respectiv Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Timişoara, Uniunea Sârbilor din România, Biblioteca Judeţeană Timiş etc.

Manifestarea se bucură de un ecou în rândurile creatorilor şi ale criticilor literari de ambele părţi ale frontierei soldându-se cu efecte benefice pentru o mai bună cunoaştere şi propăşire a creaţiei de limbă română din Voivodina. Acum, creaţia literară a românilor din Serbia e mult mai prezentă, mai bine reprezentată , la reuniuni internaţionale, congrese, manifestări cultural-literare şi expoziţii de carte organizate în România. Dar decalajul amintit subzistă.

Am mai pregătit pentru tipar si un volum masiv, de câteva sute de pagini privind primele zece ediţii ale tradiţionalelor Întâlniri româno-sârbe ,,Scriitorii la frontieră”, organizate în perioada anilor 1993-2003, culegere de documente despre prestigioasele manifestări culturale transfrontaliere, cu toate cuvintele de deschidere şi cuvintele de salut rostite de oficialităţile prezente inclusiv miniştrii, ambasadori, prefecţi… date biobliografice şi creaţii ale participanţilor. Din păcate, volumul încă nu a văzut lumina zilei, fiind doar încă una din cărţile din Biblioteca Virtuală (pe CD), instituită tot de subsemnatul şi care va fi pusă şi pe Internet.

Este ştiut că relaţiile culturale pe plan interstatal implică, pe de o parte, un sistem bine articulat de acţiuni oficiale, organizate iar, pe de altă parte, o ţesătură intimă, subtilă de relaţii personale, de afinităţi, prietenii, între scriitori şi personalităţi culturale, critici, editori, etc. Pe ambele planuri, noi , şi în special România, mai avem multe de făcut, multe inerţii şi deprinderi învechite, depăşite, de învins, pentru a putea pătrunde şi creaţia literară a românilor din Serbia în circuitul universal şi românesc, în adevăratul sens al cuvântului.

LUCIAN MARINA

_____________

~„Brăila şi Serbia unite prin trăirea poetică“

Brăila, ,,oraşul cu salcâmi” a lui Panait Istrati, a fost gazda prestigioasei manifestări ,,Festivalul Poeţilor din Balcani – România-Serbia”.

Prima ediţie a acestui magnific proiect cultural cu un program stabilit pe următorul deceniu a fost consacrată poeţilor, criticilor literari, traducătorilor şi editorilor, cu un cuvânt creatorilor literari din Serbia. Şi nu numai căci, împeună cu ei, la Brăila au sosit şi artişti plastici şi solişti vocali de marcă astfel că, impresia artistică a fost rotunjită, memorabilă. Acest eveniment minunat, iniţiat de scriitorii brăileni, membrii ai Filialei Brăila-Galaţi a Uniunii Scriitorilor din România şi sprijinit financiar de Consiliul Judeţean, Centrul de Creaţie şi Biblioteca Judeţeană ,,Panait Istrati” din Brăila, instituţii conduse de trei graţii – doamnele Niculina Moisescu, Maria Puşcaciu şi Rodica Drăghici, – s-a bucurat de oaspeţi de la Belgrad, Novi Sad, Negotin etc. din Serbia şi de renumiţi oameni de ştiinţă şi de cultură, artişti plastici şi muzicieni, respectiv creatori adevăraţi, literari, poeţii, critici şi editori sosiţi şi din Franţa, precum şi de la Bucureşti, Cluj, Iaşi, Galaţi, etc. Iar, aici, s-a constatat că, bucuria unui Festival nu poate fi întrecută decât de perpetuarea lui, respectiv că ,,existenţa acestui prestigios eveniment cultural poate contribui ca oraşul Brăila să se transforme într-un spaţiu cultural fără precedent şi să devină pentru iubitorii şi creatorii de poezie ceea ce a fost Itaca pentru Ulise, adică începutul şi nesfârşitul unei iubiri legendare pe care Panait Istrati nu a găsit-o nicăieri”, cum afirma ministrul Varujan Vosganian în mesajul adresat participanţilor la Festival odată ce era nevoit să plece în Spania pentru a-şi îndeplini datoria de ministru şi nu a putut veni la Brăila. În schimb, a sosit consilierul Laurian Stănchescu, renumit poet care, după ce le-a lansat la Paris, a prezentat şi la Brăila primele patru din cele 12 volume ,,Râsu’- Plânsu’ lui Nichita“, consacrate marelui ,,poet al necuvintelor“ şi tipărite la Editura ,,Domino“. La lansarea acestei preţioase antologii de texte despre controversata şi denigrata operă a lui Nichita Stănescu, – unul dintre poeţii postbelici români majori, apreciat şi în Serbia,- a participat şi editorul volumului doamna Ana Daniela Budică.

Organizatorii s-au străduit ca pe lângă oaspeţii din Serbia să invite la acest eveniment de excepţie şi personalităţi ale vieţii literare româneşti.

La Casa Tineretului din Brăila au avut loc momente de revelaţie, precum recitalul lui Eusebiu Ştefănescu, dar şi lansări de carte şi recitale poetice ale creatorii sârbi şi români din Serbia şi România.

Abilitatea organizatorilor o denotă şi faptul că deja a fost tipărită cartea ,,Balcanica vol. 1“ cu creaţiile poeţilor laureaţi, inclusiv poeţii brăileni Constantin Gherghinoiu şi Stere Bucovală. Despre virtuţile poetice ale autorilor incluşi în volum, argumente de specialitate au adus critiul literar Dan Anghelescu, scriitorul Florentin Popescu şi poetul şi criticul literar Vasile Spiridon iar, cu argumente poetice a venit actorul Florin Chirpac, directorul Teatrului de Păpuşi ,,Cărăbuş“ din Brăila care a interpretat versuri din creaţia autorilor incluşi în cartea ,,Balcanica vol. 1“, care a văzut lumina zilei la Editura ,,Ex libris“ cu ilustraţiile lui Candiano Priceputu. Lansarea acestui proiect editorial de excepţie a avut loc într-o ambianţă deosebit de plăcut meritul revenind impresionantei soliste Maria Gheorghiu care a susţinut un recital absolut fermecător în oraşul de naştere a lui Panait Istrati, fiul natural al spălătoresei Joiţa şi care a devenit renumit scriitor român de expresie franceză.

La festivitatea care a avut loc la Teatrul dramatic ,,Maria Filotti” din Brăila, juriul Festivalului format din scriitorul Dan Anghelescu, preşedinte şi membrii – criticul literar Florentin Popescu şi cunoscutul animator cultural Niculina Moisescu, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Brăila, au acordat celor mai merituoşi şi premiile Festivalului Poeţilor din Balcani – Brăila 2007. Astfel, organizatorii au ştiut să-i onoreze şi premieze pe renumitul poet şi traducător Adam Puslojić, membru de onoare al Academiei Române şi anume cu un premiu superb – carte din sticlă ,,Balcanica vol. 1”, realizată cu sprijinul poetului Mircea Andronic Roman – de către soţia acestuia, apoi pe Predrag Bogdanović-Ci, secretarul general al Asociaţiei Scriitorilor din Serbia, poetul Brana Veljković, precum şi pe pictorul şi solistul vocal Dragoljub Firulović care, a încântat auditoriul cu interpretarea absolut superbă a unor cântece din Serbia de Est, de pe Valea Timocului. Prestigiosul Premiu ,,Balcanica“ al Festivalului Poeţilor din Balcani a fost înmânat festiv şi cunoscutului poet şi traducător Miljurko Vukadinović, precum şi ziaristului, publicistului şi editorului Lucian Marina din Novi Sad, preşedinte al Societăţii de Limba Română din Voivodina – Republica Serbia.

Premiul ,,Balcanica” a fost conferit şi renumitului critic literar şi poet George Astaloş, special sosit la Brăila din Franţa, respectiv distinsului poet Cezar Ivănescu de la Iaşi, precum şi criticului literar Vasile Spiridon. Premiul Festivalului a revenit pe merite şi renumitului om de cultură profesorul universitar dr. Mircea Cristel Muthu care, la acest Festival a moderat un interesant seminar despre ,,Balcanismul în literatură”. Cunoscutul om de ştiinţă, decan al Facultăţii de Litere din Cluj, este autorul renumitelor cărţi precum ,,Alchemia mileniului“, ,,Literatura română şi spiritul sud-est european“ şi ,,Permanenţe literare româneşti din perspectivă comparată“ sau lucrările de referinţă cum este studiul ,,Mutaţii ale conştinţei estetice“… Fiind preocupat de fenomenul balcanităţii, la Brăila, a făcut o comparaţie interesantă, o paralelă între balcanitate şi balcanismul literar.

Premiul ,,Balcanica“ a revenit pe merite şi cunoscutului poet Nicolae Grigore Mărăşanu, conducătorul Cenaclului Literar ,,Mihai Sebastian” din Brăila şi ,,spiritus rector” al Festivalului. Autorul magnificului volum de poezii ,,Leviatanul” a afirmat răspicat că-mi ,,sărută sufletul”, deorece l-am ,,încărcat de candoare” dar, în esenţă, acest om minunat pe mulţi dintre noi ne-a înnobilat şi îndatorat. ,,Provenind din lumea vegetaţiei luxuriante a Brăilei”, de la Măraşu, ,,în domeniul ecologiei spiritului”, incontestabil, ,,cu un registru liric bogat nuanţat”, confratele Grig a cărui prozodie vine din atelierul arghezian, ,,îşi păstrează lirismul prin hieratismul temporal al înfruntării şi armoniei omului cu elementele naturii”. Bravo, Grig estetica ta este rezistentă la trecerea timpului. Prieten drag, ,,martor al tragicei disoluţii a lumii”, care ,,se refuză înţelegerii”, stai liniştit căci ţi-ai asigurat pe veşnicie un lăcaş cald în adâncul inimii mele mari, atotcuprinzătoare.

Demn de menţionat şi faptul că, renumitul solist vocal şi artist plastic Dragoljub Firulović, pictorul Novica Babović şi ceramicienii Vladimir Jenić şi Dragan Cujkanović din Negotin – Serbia, secondaţi de renumita artistă plastică Liliana Milotay din România, au pregătit şi o remarcabilă expoziţie multimedială ,,Balcanica – În aval pe Dunăre”, cu obiecte din ceramică, piatră, machete, acuarel şi grafică, fotografie artistică etc.

La Brăila am fost asaltat şi de pasămite epigramişti precum Mihaela Kerestely, dar şi de epigramişti consacraţi precum ,,Scorpionul“ brăilean Vasile Mandric, sau poetul Valeriu Valegvi dar, o adevărată revelaţie a Festivalului de la Brăila a fost simpaticul poet Mircea Andronic Roman care, deşi are 63 de ani, ne-a încântat fiind mereu pe acele role fermecătoare care parcă ar fi o continuare a sprintenelor lui piciore. Aproape deopotrivă de interesant a fost şi prozatorul Ion Grigoroiu din Ianca, autor al romanului istoric ,,Adunaţii“, apoi a romanului ,,Refugiaţi în singurătate“ prin care autorul „smulge uitării un trecut ce trebuia imortalizat de cineva“, respectiv a romanului ,,Pădurea de patimi“, la care autorul a ostenit pornind de la următorul motto: ,,Pădurea-i tânără mereu / Mesteacănul din ea sunt eu / Iubirile mereu mă dor…“ Nu o pot uita nici pe renumita prozatoare Simona Kiselevski al cărei roman ,,Hotel Terra“ este realmente încântător şi şarmant ca şi autoarea. M-a sensibilizat în mod deosebit faptul că, autoarea credea că nu ştiu nimic despre ea iar, Domnia Sa credea că deţine toate răspunsurile şi nu se mai teme de moarte, căci ,,ştie precis ce rol avem fiecare dintre noi în aceasta lume asemeni unui hotel în care locuim pasager“ şi pe care l-a denumit Hotel Terra…

Atenţia noastră a fost deseori preocupată şi de fermecătorul publicist şi cărturar idealist Constantin Carabarău, redactor-şef al publicaţiei culturale ,,Sud“ editată la Bolintin Vale. La Brăila inimosul fondator al revistei ,,Sud“ era mereu în compania cunoscutului poet, critic şi istoric literar Florentin Popescu, un colaborator şi ziarist fidel al publicaţiei ,,cu aspect relativ modest, de Cenuşăreasa ciufulită de vrajmăşia surorilor mai mari şi a vremurilor“, dar pe care o putem numi şi revistă urbană, girgiuveană, odată ce Bolintin-Vale este al doilea oraş ca importanţă şi ca numar de locuitori din judeţul Giurgiu.

În ultima instanţă, apreciem că nu este neglijabil nici faptul că revista în cauză este editată de Fundaţia ,,Dimitrie Bolintineanu“ pe relaţia Bolintin Vale-Giurgiu–Bucureşti şi stă sub semnul lui Zaharia Stancu şi Geo Dumitrescu. Iar, renumitului om de litere Consatantin Carabarău şi publicistului de marcă Florentin Popescu, ,,Un mesteacăn rătăcit în câmpie“, pot doar să mulţumesc din inimă pentru receptivitatea şi înţelegerea de care au dat dovadă, fapt care a trasat calea unei prietenii şi colaborări statornice. Cel mai mare folos de la aceasta îl vor avea cititorii publicaţiilor pe care le redactăm şi care vor circula în cele două ţări şi după ce s-a încheiat prima ediţie a Festivalului Poeţilor din Balcani – Brăila 2007.

De altfel, pe lângă programul intens, cu lansări de carte, recitaluri şi serate literare, Festivalul de la Brăila rămâne participanţilor în frumoasă amintire şi din cauza trăirilor emoţionale deosebite din timpul plăcutei croaziere pe Dunăre, respectiv din cadrul vizitei la Ianca, la Casa de vânătoare pe care prinţul Şuţu a făcut-o cadou Academiei Române. La vila de la Camniţa, creatorii s-au delectat la umbră verde cu muzică şi poezie, cu muze, brânză şi urdă, servind la iarbă verde bunătăţi ale naturii, respectiv ale pădurii din apropierea râului Buzău, inclusiv supă de fazan, friptură de mistreţ la grătar, tocăniţă de căprioară, toate udate cu lichioarea fermecătoare şi dătătoare de ton, atmosferă şi inspiraţie creatoare.

În magnifica atmosferă creatoare şi recitalul poetic susţinut de Eusebiu Ştefănescu, parcă a fost mai semnificativ la fel ca şi versurile marilor poeţi Cezar Ivănescu, Adam Puslojić, Florian Silişteanu, respectiv cântecele interpretate absolut cu măiestrie de cantautoarea Maria Gheorghiu, de excepţionalul interpret de muzică populară românească Nicuşor Mocănescu şi de renumitul artist şi solist vocal Dragoljub Firulović.

În concluzie putem afirma ferm că, Festivalul Poeţilor din Balcani–Brăila 2007, incontestabil, se înscrie printre evenimentele de neuitat care rămân întipărite în inimă din cauza impresiilor puternice şi a trăirilor sentimentale deosebite. Aşadar, simpaticul poet şi eseist, ,,nuntaşul român“ Florian Silişteanu, acompaniat de un fan fidel Oana-Daciana, ,,un copil printre copii mai mari“, studenta Cristina Teodorescu, afirma pe bună dreptate că ,,Ospeţia pusă la cale, plimbarea cu vaporul, strigările de poem, excelenta îmbrăţişare cu vorbe a marelui poet Cezar Ivănescu, gesturile luminoase ale lui Adam Puslojić, cântecele Mariei Gheorghiu au însemnat rost şi fericire, lacrima şi înfrăţire de inimă“.

Aşadar, organizatorii merită doar cuvinte de laudă pentru felul în care au organizat prestigiosul Festival al Poeţilor din Balcani şi în special pentru căldura cu care au primit oaspeţii, pentru dragostea şi atenţia cu care s-au aplecat asupra creatorilor. Mai mult chiar, ne permitem să afirmăm cu argumente solide, că oraşul şi judeţul Brăila au un viitor strălucit. Aceasta, în special dacă se ştie că aici trăiesc oameni minunaţi, precum omul politic şi de cultură aleasă domnul George Moisescu, care a pregătit subsemnatului o surpriză plăcută organizând în ultima zi a vizitei la Brăila o minunată conferinţă de presă.

Întâlnirea de suflet cu confraţii şi colegii de breaslă – la care au fost prezenţi nu mai puţin de 26 de ziarişti, operatori şi reporteri de la presa scrisă şi electronică, adică ziarişti de la posturile de radio şi televiziune locală, regională şi naţională, – a fost benefic şi pentru o impresie generală şi formarea imaginii complete despre reala însemnătate a Festivalului Poeţilor din Balcani, prestigioasă manifestare organizată la Brăila. Cu o asemenea constatare au fost de acord şi doamnele Aura Costea, redactor la ziarul ,,Arcaşu’“, respectiv reporter la TV Galaţi şi Mihaela Dan, reporter la ziarul ,,Obiectiv“, respectiv Vocea Brăilei şi la PRO TV, precum şi domnul Dorian Stoianovici, redactor-şef pentru Ediţia Moldova a cotidianului ,,România liberă“ cu care am animat discuţii pe tot parcursul şederii la Brăila.

Iar, acum, reuniuni de amploare, ştiinţifice, artistice, culturale se pot organiza în oraşul lui Fănuş Neagu căci, actualul executiv al Brăilei are o sensibilitate aparte şi pentru acest segment al vieţii de fiecare zi. Meritul revine unui domn energic şi priceput, Gheorghe Bunea Stancu, preşedinte al Consiliului judeţean Brăila, un adevărat domn de talie europeană cu o cultură aleasă, vieneză, care a ştiut să-şi aleagă colaboratori veritabili. Printre aceştia evidenţiem vicepreşedintele cu atribuţii în domeniul culturii, o doamnă perspicace care secondată de marele entuziast domnul Marius Dobrota, consilier la Consiliul Judeţean Brăila şi harnicul organizator doamna Maria Puşcaciu, director al Centrului de Creaţie, a asigurat succese demne de invidiat şi o viaţa culturală mai bogată în judeţul Brăila. Totodată, au fost create condiţii excepţionale care garantează noi succese, performanţe, reuniuni internaţionale, festivale… Astfel, un proxim mare proiect pe care îl vom realiza în comun va fi Festivalul Internaţional de Muzică Românească de Dragoste, cu participarea soliştilor vocali din ţările balcanice, riverane care vor fi acompaniaţi de renumita Orchestră ,,Lăutarii“ din Chişinău, sub bagheta renumitului dirijorului Nicolae Botgros. Iar, între timp, reliefăm încă odată clar şi răspicat că, măreţul eveniment care a avut loc în Brăila lui Fănuş Neagu – Festivalul Poeţilor din Balcani – a confirmat odată în plus trăinicia în timp a declaraţiei făcute de marele savant şi om politic român Nicolae Iorga care afirma că ,,România are doar doi prieteni statornici: Marea Neagră şi Serbia“.

LUCIAN MARINA, Novi Sad, SERBIA

_____________

Societatea scriitorilor români din Serbia

La 23 aprilie pe varii meridiane ale lumii a fost marcată Ziua mondială a cărţii şi drepturilor de autor, instituită de UNESCO în 1995, în semn de amintire la ziua când au decedat William Shakespeare, Servantes şi De la Vega, precum şi la ziua de naştere unor mari creatori literari cum este de exemplu Vladimir Vladimirovich Nabocov, renumit stilist ruso-american, maestrul prozei secolului XX.

Cu prilejul Zilei mondiale a cărţii, un grup de oameni de cultură români de la noi şi-au propus să înfiinţeze Societatea Scriitorilor Români din Serbia, a comunicat Lucian Marina, preşedintele Comitetului fondator al Societăţii.

Membrii acestei asociaţii a oamenilor de litere pot fi atât cunoscuţii noştri scriitori, condeieri români, traducători, critici literari, bibliotecari, publiciştii, editor,i şi anume de pe întreg teritoriul Serbiei, cât şi toţi cei care prezintă interes pentru limba, literatura şi cultura română.

Reamintim că, la 28 aprilie s-au împlinesc 100 de ani de la înfiinţarea, în 1908, în România, a Societăţii Scriitorilor Români. Cincinat Pavelescu a fost primul iar Victor Eftimiu ultimul preşedinte al acestei asociaţii a literaţilor care în 1949 se fuzionează cu Societatea Autorilor Dramatici fiind creată Uniunea Scriitorilor din România.

LUCIAN MARINA

================================================

Savantul român Radu Flora

Despre profesorul universitar şi omul de ştiinţă Radu Flora se poate vorbi din mai multe aspecte, având în vedere faptul că preocupările acestui erudit au fost multiple şi deosebit de variate.

Profesorul Radu Flora a fost dialectolog, lexicolog şi lexicograf, istoric şi critic literar, folclorist, autor de antologii, de manuale şcolare, de cursuri pentru uzul studenţilor, cercetător al relaţiilor sârbo-române, traducător, etc. etc. Dar, dialectologia este disciplina ştiinţifică de bază, căreia profesorul i-a acordat cea mai mare atenţie. Drept mărturie stă cartea ,,Dijalektološki profil rumunskih banatskih govora sa vršačkog područja” cât şi teza sa de doctorat publicată sub titlul ,,Rumunski banatski govori u svetlu lingvističke geografije”. Tot din acest domeniu fac parte şi ,,Atlasul lingvistic al graiurilor româneşti din Banatul iugoslav” şi ,,Micul atlas lingvistic al graiurilor istro-române-MALGI”, cele două lucrări, însă, nereuşind încă să vadă lumina tiparului în Serbia. Din fericire, la insistenţa subsemnatului, ,,Micul atlas lingvistic al graiurilor istro-române”a văzut lumina tiparului la Editura Academiei Române.

În calitate de lexicograf Radu Flora a alcătuit două dicţionare şi anume ,,Dicţionarul sârbo-român” şi ,,Dicţionar român-sârb”, aceste dicţionare, primele de acest fel în spaţiul nostru voivodinean, fiind deosebit de utile.

Din domeniul istoriei literaturii, menţionăm cele două volume intitulate ,,Istoria literaturii române”, De la origini până la Unirea Principatelor, Partea I, şi .; ,,Istoria literaturii române”, Partea a II-a. Cele două volume au servit ani în şir drept manuale de literatură română pentru elevii de şcoală medie. Tot aici se încadrează şi cartea ,,Literatura română din Voivodina”, Panorama unui sfert de veac (1946-1970),

Pentru necesităţile învăţământului în limba română de la noi a alcătuit două antologii: ,,Din poezia clasicilor români”, Nuvela şi ,,Din lirica clasicilor români”, De la poeţii Văcăreşti şi până la poezia burgheză dintre cele două războaie.

În calitate de întemeietor al Societăţii de Limba Română din Voivodina şi iniţiator al Cercului de folclor, Radu Flora a scris lucrarea ,,Folclor literar bănăţean”, Premise şi sinteze (1975) iar, în calitate de redactor principal prefaţează cele două volume de poezii populare: ,,Foaie verde, spic de grâu”(1979) şi ,,Foaie verde, lămâiţă”(1982).

Fiind un bun cunoscător al împrejurărilor care au dus la convieţuirea celor două popoare în această zonă, Radu Flora a dedicat acestui subiect două lucrări şi anume: ,,Din relaţiile sârbo-române”, Privire de ansamblu şi ,,Relaţiile sârbo-române”.

Nici un aspect dezbătut în atmosfera de emulaţie intelectuală a vremii n-a fost ocolit de spiritul pătrunzător a lui Radu Flora, şi de curiozitatea sa creatoare, atât de caracteristică oamenilor de cultură, aidoma renumiţilor intelectuali din Secolul Luminilor.

A folosit din plin timpul pentru a-şi desăvrşi pregătirea în cele mai diverse direcţii astfel încât nici un domeniu al literelor, literaturii ori al folclorului nu i-a rămas străin. Astfel, Radu Flora a dobândit şi faima binemeritată a unei adevărate ,,enciclopedii ambulante”. Lingvistica, dialectologia, geografia lingvistică, literatura, dramaturgia, istoria şi critica literară, eseistica şi folcloristica, sunt domenii pe care acest erudit a înţeles să le cultive, ilustreze şi imortalizeze cu prisosinţă prin scrierile sale.

Profesorul Radu Flora a fost un om înzestrat cu o putere de muncă, tenacitate şi perseverenţă ieşite din comun. Fiind exigent cu sine însuşi, a cerut acelaşi lucru colaboratorilor şi studenţilor săi. A fost şi rămâne în continuare un exemplu demn de urmat de toţi aceia care l-au cunoscut.

LUCIAN MARINA

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s