MONITOR CULTURAL * on-line

►Alexandru Nemoianu (SUA)

==========================

CURCANI SĂLBATECI

Umbland pe langa locul unde traiesc,intr-un luminis,am vazut un card de curcani salbateci.Erau doua femele si un mascul si un card de circa doisprezece,daca nu mai multi,”tineri”,mai mari decat pui.
Curcanul in general si cel salbatec asemenea, fundamental ,sunt pasari prostanace si  cam antipatice.Totusi.
Acest card era organizat,ave demnitate si cu toata siguranta rost.Am stat si m-am uitat cum ,cu grija,isi luau cina.Masculul m-a privit cumva sfidator,sigur de sine si am avut impresia,cu anume compatimire.”Conditia” umana nu il impresiona de fel.Pe buna dreptate!
Dar ce a fost  cu totul simbolic sta in imprejurarea ca specia curcan salbatec este  in pericol.Dar iata ca si intr-o mica oaza de liniste,cum este parcul de la „Vatra” ,viata si rostul ei intra cu o repeziciune uluitoare in fagasurile ei din totdeauna.Asemenea ierbii care rasare intre interstitiile pietrelor stradale.Spaima noastra pentru disparitia vietii,la voia cutarui „neica nimeni”,nu este indreptatita.Ce putem face insa este sa recunoastem Voia sub care stam,sa-i dam ascultare, sa nu ne temem.

9 Iulie,2008

___________

Alexandru Nemoianu: „Exprimarea românească; un simptom“

In Octombrie,2004 am ascultat,doar pentru putina vreme, o emisiune de televiziune in Romania.

Era un soi de dialog purtat de catre un reporter si istoricul Ad. Pppd. Tema discutata era in jurul oportunitatii ridicarii “Catedralei Neamului” in Parcul Carol,in Bucuresti. (“Catedrala Neamului” este un proiect al Bisericii Ortodoxe Romane de a ridica o biserica monumentala in Bucuresti,ca sediu al Patriarhiei si memorial al victimelor regimului bolsevic.)

Istoricul era gras,de fapt umflat dizgratios, cu fata buhaita si acoperita de o barba saracacioasa, foarte multumit de sine si raspandind un duh lumesc neplacut. Cu cea mai mare nepasare se exprima impotriva ridicarii acestui monument si cu aceiasi nepasare si nesimtire repeta “argumentul lui Iuda”.(Nu este bine sa se risipeasca bani care ar putea fi folositi la ajutarea saracilor.) Acestui argument umflatul istoric adauga si inexactitati jalnice gen,”imi pare ca se imita exemplul vecinului de la rasarit”. Un penibil apropos rusofob care nu tine seama de faptul ca intre Romania si Rusia exista o distanta de peste o mie de kilometrii si o tara enorma, Ucraina.De fapt obezul barbos nu facea decat sa dea glas ideilor seculariste vehiculate in Romania prin tot soiul de organizatii obscure,vernacular cunoscute si ca “sortarii”. Dar nu despre neghibiile rostite este vorba ci despre felul in care erau rostite, despre limba romaneasca folosita.

La o superficiala analiza parea ca Adr. Ppd. foloseste un “grai” vechi,armonios. El rostea nu , “imi da gandul cat va fi fiind in visteria Patriarhiei”, “interesul de obste”,etc. Dar de fapt ,mai profund analizat, rezulta cu totul altceva.

Puhavul istoric cauta sa mimeze graiul aristocratiei (boierimii) muntene si nu reusea.

Acel grai este absolut superb si am avut privilegiul sa il aud vorbit de catre cativa reprezentanti ai acelei categorii sociale ( Dr. Elena (Nutzi) Mateescu-Manescu, Domnica Negulescu, Dr. Alecu Manescu, bunicul lui Mihnea Berindei).Acesti reprezentanti ai familiilor de vita veche (cele care pastreaza constinta libertatii originare,care tine de persoana si din care se hraneste libertatea politica si constitutionala),vorbeau autentic si cuminte. Prin felul cum vorbeau acei oameni dezvaluiau una dintre cele mai miscatoare caracteristici ale neamului romanesc,care leaga demnitatea de modestie si modestia de eleganta.

Imitatia “istoricului” era penibila.Ea dadea la iveala un suflet de lacheu.Un suflet de neo-ciocoi.

ALEXANDRU NEMOIANU

=====================

Alexandru Nemoianu

In ultima vreme tot mai multi sunt aceia care inteleg prin “libertate” accesul la bunurile lumesti.O greseala mai mare nici nu este cu putinta.Ravna dupa bunuri lumesti,setea dupa ele ,este o cursa a sistemului consumarist si este probabil cea mai degradanta forma de sclavie,nu numai fizica dar mai ales duhovniceasca.Subordonarea patimasa a fiintei,fizice si duhovnicesti, dorintelor si lacomiei pamantesti nu inseamna decat acceptarea robiei lumii cazute si clipei repede trecatoare.Aceasta stare nu are nici o legatura cu libertatea.Libertatea este darul asezat asupra omului de catre Dumnezeu si acest dar arata nesfarsita dragoste ,grija si respect a Celui ce sta deasupra vietii si mortii pentru lucrul minilor Lui. Dar libertatea omenesca inseamna si o enorma responsabilitate a fiecaruia dintre noi; libera voie ne poate aseza in moarte sau in viata.Minunat este ilustrata starea absoluta a acestei libere voi omenesti in iconografie.In icoana care il infatiseaza pe Mantuitor ca batand la “poarta” inimii noastre,acea poarta are deschizatoarea doar in interior,la voia noastra.Mantuitorul nu sileste pe nimeni,doar cei care vor il primesc sa isi aseze salas in inimile lor. De aceea singura libertate pe care o avem,singurul mod in care ne putem chema liberi,este prin a face Voia lui Dumnezeu si asta nu inseamna a urma o lista de “porunci” ci inseamna a le trai, a fi copartasi,”pentru ca litera ucide,dar duhul face viu”(II Corintieni,3,6).Aceasta inseamna a participa la fiinta,la existenta iar altminterea este a cadea in neant.

Suntem liberi si chemarii lui Dumnezeu ii putem raspunde prin da sau prin nu. Dar “nu” ne va osandi la infernale despartiri si faramitari, iar “da” ne va trece in infinitul comuniunii cu ceilalti in Voia lui Dumneze. Acolo unde trupurile si cele ale lumii se fac tot mai mici si mai neansemnate iar harul ce se aseaza in noi ne duce,prin credinta,nadejde si dragoste ,din intelegere in intelegere si din lumina in lumina.

ALEXANDRU NEMOIANU

~Alexandru Nemoianu, SUA: „Despre marginalizare“

Intotdeauna cei care au cautat sa faca bine,ceeace este cuvincios,ceeace se cuvine, au fost “marginalizati”,asezati la marginea din afara a “valorilor” promovate de catre cutare stapanire vremelnica.Nici nu se putea altcum daca vom tine seama ca ,mai devreme ori mai tarziu,orice stapanire omeneasca va face rau si ca,in aceste conditii, a nu fi complice la rau inseamna,minimal,sa fi macar sufleteste si intotdeauna de partea celor care “pierd” si a Adevarului.Cateva lucruri se cuvine sa fie reamintite. Adevarul nu salasuieste in “majoritate” si niciodata in majoritatea celor carora o stapanire le da glas.De fapt persista o enorma si distrugatoare confuzie in ce priveste intelegerea conceptului de “Adevar”.

Este comun acceptat cum ca “Adevarul” ar fi suma unor principii sau a unor stari.Nimic mai fals. Adevarul este o Persoana si relatia cu El este intotdeauna personala.Atunci cand am avea macar banuiala ca relatia nu este personala este semn ca ne aflam cazuti in ispita si in hotarul minciunii. Ca Adevarul este o Persoana,si nu suma unor “principii”limpede ne-o infatiseaza o alta imprejurare. Suma unor principii nu poate sa iubeasca,nu poate sa se jertfeasca si nu poate sa miluiasca.Dar o “Persoana” poate sa faca toate cele amintite si o si face;ieri,astazi,intotdeauna.Iar cu asta ajungem la un alt fapt.

Cei care stau pentru Adevar vor fi intotdeauna impinsi la margine,nebagati in seama si finalmente persecutati direct si brutal.Nici nu poate fi altcum caci ei sunt cei “alesi”,”sarea pamantului” care,daca si-ar pierde gustul nu ar mai fi de nici un folos.

ALEXANDRU NEMOIANU

Alexandru Nemoianu , SUA : ” Bun venit in curajoasa Lume Noua ! “

Indraznesc sa va aduc in atentie o intamplare pe care am avut-o acuma circa o ora. Am fost la Banca din apropiere,unde am toate “afacerile” mele,inclusiv contul bancar curent prin care imi fac toate platile de circa douazeci si cinci de ani.La acea banca merg cel putin de doua ,trei ori pe Saptamana,pentru probleme ale mele si ale Centrului . Fiind o sucursala mica,avand in totul trei sau patru functionari ii cunosc pe toti bine si suntem in relatii de amicitie curenta.
In dimineata asta am fost acolo in dorinta de a cumpara un certificat de depozit (adica un cont pe sase luni).Pentru asta am stat de vorba cu subdirectoarea sucursalei,o anume Sherryl,pe care o stiu de cel putin douazeci de ani.Pe contul nou cumparat voiam sa am numele meu si al nevestei,Larissa(la fel de bine cunoscuta cu functionarii).

Cumva jenata Sherryl mi-a spus ca trebuie sa imi dovedesc identitatea cu doua acte avand fotografii(din fericire aveam la mine pasaportul) si ca acelasi lucru trebuie sa il faca si nevasta si in plus trebuie sa fim amandoi prezenti atunci cand semnam actul.Evident am avut un sentiment de nereal.In fata unei persoane ,care ma stia de peste douazeci de ani si pe care o stiam de douazeci de ani,care nu tagaduia ca ma cunoaste,trebuia sa imi dovedesc identitatea ,starea existentiala. Imediat,cu voce inceata, functionara mi-a comunicat ca “asa cere “Patriotic Act“(legea sigurantei statului). I-am spus tot ce simteam,ca am sentimentul revenirii in universul totalitar si ca ceeace se intampla este doar un abur a celor care vor veni,totalitarismul cenusiu,tip “ceka”.Ceeeace efectiv m-a ingrozit a fost faptul ca functionara si cele din jur au plecat capul in pamant si s-au desolidarizat, pana in a putea tagadui ca au auzit cele spuse de mine.

Terenul este pregatit,oamenii cumsecade au capitulat si cred ca ticalosii nu au de invins decat propria timiditate.Nu le va trebui mult sa o invinga.Bun venit in curajoasa Lume Noua!

~Alexandru Nemoianu: “Gânduri de Iulie”

De fapt nici macar nu sunt (nu am fost ) mahnit “in sine”.Pur si simplu imi pare ca la varsta inaintata la care am ajuns nu mai am motive sa fac rabaturi la calitate.Cum superb spunea un slogan al Revolutiei(aproape reusita) franceze din 1968(contra lui De Gaulle),”fiti realisti, cereti imposibilul!”
12 Iulie

Aici vremea s-a racorit si poate va veni si ploaie.

Ieri am vazut o superba fotografie care surprindea joaca unu catel si a unei pisici mici.Era atata intelepciune, grija,voie buna luata in serios incat mi-au dat lacrimile.

Nimic nu poate clinti lumea din rosturile ei.

12 iulie

Viena intotdeauna incanta.Un oras imperial bland si primitor.

13 iulie

Acuma circa un ceas, Andrei a plecat inapoi la Pittsburgh dupa doua zile petrecute cu mine. Intotdeauna plecarea lui imi lasa in suflet nu un gol ci un “plin” care,cu trecerea vremii,devine tot mai greu de purtat pana se “aseaza”.Cu atata mai mare a fost bucuria aflarii mesajului de la Artur Silvestri; cald si mai ales luminos. Nu veti putea crede ce mare bucurie mi-a facut! Gandurile lui despre tenacitatea locului (si a legitimitatii care salasuieste doar in Traditie si deci in “protocronicitate”; care poate insemna chiar “Gandul” care a adus si tine in fiinta tot ce ne inconjoara si asemenea si pe “noi”,toti si fiecare) sunt exemplare. Lupta impotriva “locului” este raul care cauta sa uzurpe,inlocuiasca(de ce ?),falsifice. Este minciuna substituind adevarul, uratul asezat in locul frumosului, topenia pusa peste noblete. Dar astea nu vor trece caci stim bine ca “apa trece si pietrele raman”. Din cat am aflat Londra este o “lume” si la fel “locurile” din insulele britanice. Andrei mi-a spus lucruri fascinante despre Peru.Despre practic disparitia ocupantilor si reanvierea stratului nativ,inclusiv sub forma limbii! Asemenea despre ororile “civilizatorilor”. Acele informatii sunt nespus de interesante caci dezvaluie in detaliu modus operandi al “ocupatiei”,”modelul” ei care nu s-a preschimbat din veci.Invatand din cele intamplate cu doar cateva veacuri in urma (si perpetuate pana acuma cateva decenii) in America de Sud vom putea ,sau am putea, analiza mai bine “ocupatia Romei in Dacia”.

15 Iulie

Si aici este relativ racoros.De la Larissa aflu ca Romania se afla sub semnul vapaii.Marti voi afla direct. Foarte curand voi pleca spre Romania(probabil in 23 Iulie).Majoritatea vremii ( pana spre sfarsitul lui August) am sa fiu in Borloveni

21 Iulie, 2007

ALEXANDRU NEMOIANU

~Alexandru Nemoianu: “Poveţe, gânduri şi îndrumări”

# Atata cat pot pricepe va aflati intr-un moment ,poate nici nu veti baga de seama, de incordare si acumulare. Este o clipa istorica pentru care ati asteptat si acuma trebuie sa vina o dezlegare.
Evident nu inteleg prin acesta “clipa” soarta degeneratului cu nume predestinat,asta este un amanunt nesemnificativ,el se afla in lada cu gunoi oricum.Este o “clipa” cand,intr-un fel sau altul lucrurile incep sa se aseze,suntem la cumpana apelor.Evident ca in aceste imprejurari trebuie astptat.Calea pe care ati apucat este buna oricum,ramane de vazut cum,detaliile concrete ,va merge ea inainte.Ca avem dreptate si ca vom birui nu am indoiala. Foarte bine faceti ca stati in “casa”.Tot mai mult cred ca acest “loc” a fost prea mult neglijat.Si ma gandesc la “casa” trditionala care era barlog dar si loc de intalnire,cu cei dragi si cu ganduile dragi. Despre starea climei sunt cateva ciudatenii. Am aflat despre arsita care s-a pogorat peste Romania.Era de asteptat dupa aberatia din vremea “Iernii” ,care nu a fost. La fel de amenintatoare mi se pare vremea, neanchipuit,fara precedent, de frumoasa de aici.Si in asta se vede un avertisment.Oricum nu este firesc si asta ma nelinisteste.
15 Mai

# Cu toata siguranta ca “duhul” care stapaneste pe fiecare individ se arata pe chipul sau.Din nou nu este vorba de uratenia fizica,desi chiar si asta are grade si nuante.Sunt oameni “urati” care ,prin “duhul” in care vietuiesc,se infatiseaza de o frumusete fara egal.(De atatea ori am vazut oameni “simpli” care aveau ,la toate modurile,infatisare princiara ideala.) Dar acea uratenie specifica se arata pe fetele tuturor celor stapaniti de un “anume” duh.Va rog sa observati cat de asemanator a devenit degeneratul cu nume predestinat cu cretinul “meu”!
15 Mai

# In actualele imprejurari,chiar si un singur om care gandeste liber,care se intreaba si cauta raspuns,care nu se multumeste sa fie indopat de presa oficiala sau de degradantul sistem tv.,este un castig enorm. Raul are capacitate de contagiune ,dar binele are existenta in sine.Deci ,intre capacitatea de contagiune a unuia si a altuia nu exista putinta de comparatie,sunt dimensiuni si taramuri diferite.

# Cu anume bucurie vad ca “entuziasmul” se tempereaza.In doua Saptamani va fi uitat.Indiferent cum se va cauta a fi infatisata presedentia ea a iesit rau mototolita.Cred ca personajul este terminat oricum si cei care fac jocurile cauta sa apara cu ceva nou.Nu prea vad cu ce.(Intre altele ,”ei” sunt si cam incetinei la minte.)

# Aici se instaleaza vara scarboasa,fierbinte si umeda,dar neasteptata Primavara,neobisnuita aici, a facut mult bine.
21 Mai

~Alexandru Nemoianu: “Un avertisment adresat unei lumi pustiite sufleteşte”

La 26 Februarie, 2004 a avut loc prezentarea în premieră mondială filmului „Patimile lui Hristos” („The Passion of the Christ”, literal tradus „Patima lui Hristos”) în regia binecunoscutului actor Mel Gibson.

Filmul este un monument de profesionalism şi o remarcabilă realizare artistică, Între altele întregul dialog este purtat în limbile Aramaică şi Latină. Cu mândrie trebuie reţinut şi faptul că rolul Maicii Domnului este jucat excelent, de actriţa româncă Maia Morgenstein). Încă mai înainte de a fi fost prezentat, filmul a fost atacat sălbatec şi fără merit de către cei care au respins şi resping pe Hristos şi de către care le stau slugi celor dintâi. Dar acest detaliu nici măcar nu are importanţă prea mare şi el nici nu ar trebui să surprindă.

Filmul lui Mel Gibson a fost făcut într-o manieră de reportaj şi el prezintă în detaliu şi realist ce au însemnat, ca torturi şi suferinţă, fizică şi morală, Patimile Mântuitorului. Regizorul nu foloseşte nici un fel de artificiu. El prezintă suferinţa aşa cum a fost crudă, umilitoare, fără raţiune. Tipologic, filmul se încadrează în categoria căreia îi aparţin şi tablourile „Răstignirii” făcute de către Velasquez şi Holbein. Unde moartea este prezentată dur, ireversibil, unde nu mai poate exista, în termeni omeneşti, nădejdea că ar fi cu putinţă învierea unui trup răsucit, terfelit găurit, sângerat, sfârtecat. Ori, mai limpede spus, că dacă un asemenea trup a înviat atunci nu încape îndoială că Dumnezeu este în mijlocul nostru, Aceste lucruri se încumetă Mel Gibson să le arate şi spună unui pub­lic, în majoritate secularist şi indiferent şi unor „fundamentalişti”, care nici nu se mai ostenesc să citească textul Sfintei Evanghelii mulţumindu-se cu texte incomplete şi luate din context din „Vechiul Testament”, ce le sunt prezentate de către „înţelepţi” cu credinţiale teologice şi spirituale foarte dubioase. În fond, mesajul filmului este destul de simplu.

„Patimile lui Hristos” îl obligă, pe cel care vede filmul, să se redefinească” pe sine în raport cu Mântuitorul. Să înţeleagă bine că de aceste Patimi toţi oamenii, cei care au fost şi cel care suntem, colectiv şi individual, suntem vinovaţi, prin păcat, prin indiferenţă şi prin tăcere. „Piatra pe care nu au luat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns să fie pusă în capul unghiului. Oricine va cădea pe această piatră va fi sfărâmat, iar pe cine va cădea ea îl va zdrobi” (Luca 20, 17-18).

Filmul „Patimile lui Hristos” este şi un avertisment. Un avertisment adresat unei lumi pustiită sufleteşte, unei lumi aflată, din nou, în cătuşa lozincii satanice, „cine nu este cu noi este împotriva noastră”, unei lumi în care sistemele de rachetă şi anti-rachetă încearcă neputincios să înlocuiască îngerii unei lumi în care tot mai desluşit răsună tunetul mâniei lui Dumnezeu.

~Alexandru Nemoianu: Diversitatea face cu putinta unitatea

Ganduri “italiene”despre “Loc”,”comisari” si “mioritism”

Am revenit ieri seara acasa.Cu o zi intarziere datorata vremii salbatece care a bantuit.(Ceeace intuisem a fi un avertisment se adevereste.Asta este doar inceputul).Am vazut locuri frumoase si care inca odata m-au incredintat ca “locurile” si autenticul au un destin pe care vremile nu il pot clinti.In acelasi timp , am fost ingrozit,cutremurat de uratenia “comunitara”;o scarba baloasa.Ca exemplu, am vazut “alternativa” McDonald la branza peccorino inca vanduta in piete de tarani.Inspaimantator!

#

“Locurile” sunt la fel de frumoase si ele sunt aparate,ca peste tot, de cei care nu vorbesc prea mult dar se tin cu indaratnicie in traditie.In toate chipurile,de la cea bisericeasca la bucatele puse pe masa.Aceste traditii sunt atacate salbatec si in acest context am vazut ca,de fapt, ce se intampla in Europa este cu mult mai grav decat ce se intampla in Statele Unite.In Statele Unite ,inca, posibilitatea de amestec a “statului” in viata imediata este limitata daca nu aproape inexistenta.In “Europa Unita” functionarii,de fapt “comisarii”,au puteri discretionale,fac ce vor. Ideea nu este de a crea un “trup” ci de a crea o “uniformizare”,o egalizare.Intentie demonica si in stare antitetica intelegerii crestine a lumii .Limpede spune Sfantul Pavel in Corintieni I,12 ca multe parti alcatuiesc “trupul” si ca unitatea “trupului” se alcatuieste tocmai din respectul pentru identitatea fiecarei “parti”.Unitatea nu numai ca exista in diversitate,diversitatea face cu putinta unitatea.
In alta ordine de idei , scumpetea incredibila din “Europa Unita” cutremura.”Euro” este asemenea “piticului sovietic;cel mai inalt pitic din lume”.Ratacirea romaneasca,cel mai adesea la marginea din afara a legilor,in aceasta lume este dureroasa.Dar prezenta agresiva,scarboasa a etniei”rrom” in tot locul, revolta.Mai mult,imi pare ca aceasta “etnie” este modelul emblematic al “omului” european “unit”.

#

Azi am cetit un material despre “Biserica Ortodoxa mioritica” ; nu l-am priceput bine.La limita ca multe cuvinte nu aveau inteles. Daca totusi am priceput ceva era ca “mesajul” articolului era impotriva “localismului” Bisericii Ortodoxe Romane.O pozitie absolut prosteasca si antitetica duhului ortodox.Principala trasatura a Ortodoxiei este intelegerea deplina a ceeace numim “unitate in diversitate”.Mai mult cred ca Ortodoxia merge pana a spune ca nu poate exista unitate in lipsa diversitatii.Si asa este.Respectul pentru creatie inseamna exact intelegerea diversitatii uluitoare si binecuvantate.Este limpede explicat acest lucru de catre Sfantul Pavel atunci cand vorbeste despre Biserica,Trupul lui Hristos,si unitatea ei in complexitatea “trupului”.

De fapt acest drum,intre altele,mi-a aratat din nou importanta pe care o are diversitatea si “specificul” locului,ori unde ar fi. Imi facea rau gandul ca minunatia ,atata de diversa,italiana,creatia a catorva mii de ani de specificitate,ar putea fi inlocuita prin odiosul McDonald.La fel ca farmecul oraselelor libere s-ar inlocui prin cersetorii”rrom”.(De fapt cred ca singura etnie caracteristica “globalismului” este cea “rrom”.)

~Alexandru Nemoianu: Emanoil Gojdu si “Fundatia Gojdu”

Cred ca nu a fost suficient scos in evidenta o imprejurare cu totul remarcabila a istoriei spatiului transilvan (ardealo-banatic) din veacul al XIX-lea,imprejurare care a facut de altcum cu putinta “Marea Unire” din 1918.

Este vorba de faptul ca trei macedo-romani au creat realitatea faptica ,terenul,care a ingaduit unirea spatiului ardealo-banatic cu Romania, intr-o maniera care uluieste si azi, prin eficacitatea si repeziciunea cu care s-a facut.

Acesti trei oameni au fost: in domeniul organizarii politice, Alexandru Mocioni, in cel duhovnicesc, Andrei Saguna iar in cel cultural-economic, Emanoil Gojdu. Dar poate cel mai de seama si trainc efect l-a avut actiunea lui Emanoil Gojdu.

Nascut in Oradea in Februarie ,1802, din parnti macedo-romani saraci,el avea sa ajunga unul dintre cei mai de seama avocati ai Ungariei si bun prieten cu Deak Ferenc, (numit de catre contemporanii lui unguri,”parintele patriei” si pe care Gojdu il considera ca fiind tot macedo-roman de neam dintr-o familie,Pescaru). Gojdu era mandru de originea lui macedo-romana si de credinta lui Ortodoxa pe care nu le-a ascuns-o nici cand a ajuns conducator al “casei magnatilor” si comite al celui mai romanesc “comitat” din spatiul ardealo-banatic, Caras. Era un Ortodox convins si in casa lui se vorbea doar romaneste sau dialectul macedo-roman. Cu mari onorori va fi inmormantat in cimitirul central din Budapesta.Curand acolo se va ridica un superb mausoleu care s-a sfintit prin Protopoul militar Pavel Boldea, strabunicul matern al semnatarului acestor randuri.

Cea mai de seama infaptuire a lui Emanoil Gojdu a fost stabilirea “Fundatiei Gojdu” care cuprindea practic intreaga avere colosala a lui.Singurul scop al fundatiei era sa dea burse studentilor si elevilor romani din spatiul ardealo-banatic.(Emanoil Gojdu a fost cel mai de seama binefacator al studentilor ardealo-banatici si el a fost urmat in acest domeniu de catre boierul basarabean,Vasile Stroescu.)

Acea fundatie a fost cu mare grija asezata si planuita a dainui cel putin doua sute de ani. Fondul principal urma sa creasca mereu,vreme de cincizeci de ani,si in acei ani burse urmau a fi acordate din ceeace superb testamentul numea,”camata cametelor”(dobanda adaugita).Apoi ,treptat,se putea trece la extinderea programului si deci atacarea “principalului”,dar numai pana la 1/5 din valoarea lui,dupa care din nou acest “principal” trebuia sa fie crescut la valoarea initiala. Cu o intuitie fenomenala Gojdu a investit majoritatea averii sale in bunuri imobiliare care si azi sunt in picioare,in Budapesta,unde au valoare de piata colosala.

Ceea ce a realizat “Fundatia Gojdu” si insemnatatea ei pentru spatiul ardealo-banatic nu poate fi expediat in cateva randuri (faptul ca sute de student au fost scoliti,faptul ca aceste burse au tinut in functie liceele romanesti din spatiul ardealo-banatic,din Brasov si Beius,etc.,etc.). Dar un lucru trebuie foarte bine inteles.

Faptul ca dupa 1 Decembrie, 1918 spatiul ardealo-banatic s-a putut integra Romaniei fara zguduiri,fara criza, s-a datorat directorilor de banci “populare,care au finantat unirea si au facut posibila functionarea sistemul administrativ,plata salarilor si pensilor,etc., profesorilor si invatatorilor care au facut cu putinta continuarea sistemului didactic si instantaneea lui convertire in limba romanea, doctorilor si preotilor care au pastrat sanatoasa viata fizica si spirituala. Toti acesti anonimi care au facut cu putinta “Romania Mare, toti pana la unul,au fost bursieri ai “Fundatei Gojdu”!

Emanoi Gojdu a fost stimat de Romanii ardealo-banateni fara rezerva. Ca exemple personale pot mentiona ca in casa Boldea, din Borlovenii Vechi,casa stramosilor mei materni si azi exista un mare tablou al lui Gojdu si fotografii ale mausolelului sau cu adnotaia,” sfintit prin subscrisul(sic!) Protopop militar Pavel Boldea”. Iar prin anii 70 ai veacului XX, la un comentariu vag indiferent al nevestei mele despre Mocioni, Saguna si Gojdu,bunicul ei,cantorul ardelean din Ciuguzel, Aron Marin, a rispostat aproape in lacrimi, “tu stii macar ce vorbesti? Astia sunt sfintii Ardealului !”

Faptul ca astazi aceasta colosala Fundatie este “targuita” de fripturisti,politicieni Romani si Unguri este o rusine adusa memoriei acelui om bun. Nu am indoiala ca cei vinovati vor fi batuti de Dumnezeu. Dar in context nu pot sa nu observ obscenitatea imprejurarii ca aceiasi politicieni afla de bine sa “compenseze” pe toti, inclusiv “casa” regala in folosul “printului” Duda.

Neamul romanesc a mai trecut prin necazuri si sunt incredintat ca va trece si prin acesta datorita “startului” etnic si spiritual care nu s-a schimbat de la inceputul istoriei.

~Alexandru Nemoianu: Raportul ”Tismeneanul” – Un manifest de intentie vicios

La jumatatea lunii Decembrie 2006 a fost dat publicitatii raportul intocmit de catre o comisie condusa de catre Vladimir Tismaneanu, zis “Tismeneanul”.

Acest raport ar fi trebuit sa prezinte crimele comise de catre regimul comunist in Romania si sa le documenteze.

Raportul a cuprins o sumara istorie a regimului comunist si el numeste ,selectiv, cativa dintre conducatorii si ideologii comunisti.In nici un chip nu cauta raportul sa condamne ideologia marxist -leninista si tot in nici un chip nu analizeaza crimele comuniste si mai vartos universul concentrationist comunist(care ar fi insemnat sa numeasca numarul celor ce au trecut si pierit in acel infern,structura victimelor:etnica, sociala,ideologica.) Din ignoranta,sau poate din rea intentie criminala,raportul “uita” sa mentioneze ca intre comunisti si intre victimele lor a fost o deosebire de credinta atata de mare incat in chip necesar una dintre parti a avut dreptate si alta nu a avut. In fapt , din toate punctele de vedere,acest raport este un esec si un pretext.

El este in realitate un manifest de intentie vicios.Un manifest care incearca sa genereze asociatii false si demonizari prin asociere ,fals.Asocieri monstruoase intre comunism,un fenomen eminamente alogen pentru istoria romaneasca,si “cei care cred in modelul existential romanesc”.Raportul este de un tezism sfruntat,atata de sfruntat incat inevitabil va fi privit,in cel mai bun caz, suspect si inca mai probabil va genera raspunsuri care vor fi antitetice scopului dubios propus de catre “Tismeneanul”. Raportul este, in continut, analiza si demonstratie un esec penibil. Nici nu se putea altcum.

Raportul nu a cautat sa analizeze un fenomen istoric monstruos, el a cautat sa fie o piesa intr-un viitor care este pregatit fara nici un fel de consideratie pentru Neamul Romanesc.

In esenta, direct si indirect,raportul afirma ca pentru regimul comunist “raul” nu a fost existenta in sine a comunismului si doctrina bestiala marxist-leninista ci “alunecarea” lui in “mlastina nationalista”. Deci, in parerea lui “Tismeneanul” raul comunismului a stat in imprejurarea ca in conditii adverse, limita au fost oameni,carturari,care au aflat modalitatea de a continua sa simta ,sa scrie si sa cuvanteze in duh romanesc.Mai mult, raportul se avanta in a declara ca pentru Romania de azi si cea de maine “pericolul” il reprezinta toti si fiecare dintre cei care au respect si dragoste pentru Neamul Romanesc,Traditia Romaneasca, Biserica Ortodoxa si modelul existential romanesc.In aceasta monstruozitate salasuieste rostul pentru care raportul “Tismeneanul” a capatat existenta. Acest raport se alatura bazei ideologice a noului regim de ocupatie din Romania,ideologie care va face cu putinta noua prigoana de tip “ceka”.In mai multe feluri “raportul” incununeaza activitatea oculta dusa prin organizatia pentru o “societate civica”,”Fundatia pentru o societate descchisa”( a “deja” globalistului Soros) si alte eiusdem farinae. Ceeace ar trebui sa fie retinut este faptul ca viitoarele victime vor fi alese dintre cei care marturisesc aceleasi credinte ca si victimele prigoanei comuniste;sentimentul de dragoste pentru Pamantul Romanesc, Traditia Romaneasca, Biserica Ortodoxa si modelul existential romanesc. Daca noua inginerie a viitorului va reusi ramane un enorm semn de intrebare. Personal, raman incredintat ca raspunsul asimetric pe care il va da Neamul noilor “deja” internationalisti va fi neasteptat si distrugator pentru acestia din urma.

ALEXANDRU NEMOIANU

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s