MONITOR CULTURAL * on-line

~George Baciu: „Lecţia măriei sale, Artur Silvestri“

Pe Artur Silvestri e greu a-l prinde într-un portret spiritual. Fiindcă locul şi vremea l-a aşezat într-o „Românie Tainică” ce se vrea un jurnal şoptit despre modelul existenţial românesc, a cărui aromă de originism e „într-un undeva care se recapitulează tot timpul, se repetă şi ne vorbeşte”.

Opera sa – o enciclopedie cu dulceaţă filosofică – pare a fi un sens metafizic dat nădejdii de a mărturisi un arhetip al devenirii întru fiinţă a românismului. Deşi intrat în erezia contemporaneităţii, a „elitei de mahala”, Artur Silvestri şi-a sublimat viciul de a iubi spaţiul mioritic într-o rapsodie neterminată, tâlcuită în Memoria ca un concert baroc.

În singurătatea sa patriarhală, plină de suspin zalmoxian, filosoful Artur Silvestri este o personalitate a cărei creaţie reprezintă un document de epocă bine înrădăcinat în fiinţa noastră dinspre suflet.

Un om-instituţie bogat în condei şi-n fire, valah din seminţia aromână ivită în Munţii Pindului, cu o dorinţă sălbatică de înrădăcinare şi trăire morală în universul tradiţiei, a rătăcit haihui, prin esenţa dorului mioritic cuminecându-se la fiece tresărire a destrămării cu misie brâncuşiană.

„Omul intelectual şi sufletesc” acesta este Artur Silvestri. „Lucrarea” ce i s-a dedicat şi la care s-a priceput este o lucrare-mesaj a unui iluminism menit a pune totul în rânduială asemenea înţeleptului Diogene.

Cercetările sale cu caracter ştiinţific şi literar sunt multe, dar încă nu se cunosc, fiindcă „opera” este inedită şi izvorâtă dintr-o maieutică socratică. Scrierile sale sunt „gândite” şi „documentate”, conţin teze despre străromânism, care azi par „eretice”, dar ilustrează faptul că noi trăim într-un permanent prezent, într-o lume dintotdeauna, ascunsă în „realitatea tainică”.

Proiectul de „restituţie culturală” iniţiat de Artur Silvestri urmărea tocmai această realitate, în care văzuse nobleţea noastră rasială şi blazonul alcătuit din faptul peren, adică din urme ce ne definesc şi ne explică…Căci, de fapt, în fiecare moştenire există un semn specific. De pildă, o fântână veche. Îi zic „fântână” ca simbol şi ca metaforă. O inscripţie. O troiţă. Şi tot ce ne hrăneşte, care înseamnă apă, carte, amintire. Când sunt aduse în lumina zilei acestea sunt un blazon.

Iată, aşadar, misia lui Artur Silvestri, om al locului sfinţit! De a ne aroma existenţa cu trăinicia simbolurilor pe care locul şi vremea le-a aşezat în firea românească făptuind un răboj al comunicării peste timp. Dincolo de Româniile de suprafaţă există o Românie Tainică, înaintând în nevăzut ca o pânză freatică spre cei care vor veni.

Această realitate ne orânduieşte şi, prin ea, avem nu numai acest strat enigmatic, avem şi un răspuns la întrebările universale, fiindcă este cu neputinţă a se vorbi de o universalitate cu caracter unic, ci de universalităţi unde, în termen religios, „coboară Dumnezeu”. Este universalitatea locului şi noi, ca şi alţii, ne definim prin specific „local”.

Cărţile lui Artur Silvestri, cel de-al şaselea patriarh al nevoii noastre de înţelepciune sunt o veritabilă lecţie întru Adevărul, Calea şi Viaţa neamului acesta rătăcit parcă dinadins în mirarea prezentului fără rost.

Să credem în făptuirile sale – „scrisoarea de semne” a sentimentului însuşit al fiinţei vremelnice. Numai aşa nu suntem singuri!

GEORGE BACIU

Redactor şef Revista PIETRELE DOAMNEI, editată de Fundaţia „Petre Ionescu-Muscel” din Domneşti-Argeş, Membru al Ligii Scriitorilor din România

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s