MONITOR CULTURAL * on-line

►Pavel Panduru

____________________________________________

MANIFESTAREA CULTURALĂ DEDICATĂ MEMORIEI PROTOPOPULUI ŞI FAMILIEI NOBILIARE BOLDEA

„Pomenirea Părinţilor“ – o idee ce se afirmă puternic şi pe Valea Almajului

Pentru că aniversările, comemorările sunt momente de comuniune, de binecuvântare şi bucurie, de întărire a credinţei şi a iubirii frăţeşti între oameni, vineri, 30 decembrie 2007, în localitatea Borlovenii – Vechi din Ţara Almăjului ( Caraş – Severin ) – locul unde istoria noastră sfântă trebuie rostită cu evlavie spre a rodi în faptele noastre, almăjenii şi nu numai au cinstit memoria unui ilustru înaintaş, protopopul militar colonel Pavel Boldea, aducându-şi aminte după îndemnul scripturistic de înaintaşii care au purtat cu fală şi demnitate numele de român şi creştin, făcând din acestea obiective majore ale vieţii lor.
Primirea inviţatilor a avut loc între orele 10 – 11 la şcoala din localitate de către organizatori.
Evenimentul a debutat cu un parastas la Biserica Ortodoxă din localitate, oficiat de către un sobor de preoţi almăjeni, în frunte cu Nicolae Pereş, Protopopul zonal. La sfârşitul ceremoniei religioase, preaonoratul protopop Nicolae Pereş a evocat personalitatea protopopului militar Pavel Boldea în faţa unei asistenţe care a umplut până la refuz biserica, subliniind importanţa acestui eveniment pentru viaţa spirituală şi culturală a localităţii şi nu numai.
În acordurile muzicii fanfarei elevilor din Borlovenii – Vechi, condusă de profesorul de religie Zamela Petrică, întreaga asistenţă, formată din locuitorii satelor Borloveni, Pătaş şi invitaţi, s-a deplasat la mormântul protopopului, din cimitirul particular al familiei nobiliare Boldea, unde s-a oficiat o slujbă de pomenire de către soborul de preoţi format din: protopop Nicolae Pereş, preoţii Gheorghe Vlasie, Martin Valuşescu, Pavel Iovanescu, Ion Cherescu, Vasile Grecu, Moise Gherescu şi ieromonahul Radu Andrei – stareţul mănăstirii Almăj-Putna, după care cei prezenţi s-au îndreptat spre casa familiei Boldea, pe frontispiciul căreia a fost montată o placă comemorativă cu următorul conţinut: „În această casă s-a născut şi a murit protopopul militar, colonel Pavel Boldea (1861 – 1920), personalitate de seamă a Văii Almăjului şi a Banatului, cu o viaţă dedicată Bisericii şi Neamului.” Dezvelirea plăcii comemorative a fost făcută de către urmaşii protopopului: profesorul Alexandru Nemoianu, economist Otilia Bârsan, avocat Ioan Bârsan şi actor Pavel Bârsan. Apoi, prof. Pavel Panduru – directorul Şcolii de Arte şi Meserii Prigor, a spus că protopopul Pavel Boldea a fost martor şi împlinitor al cuvântului lui Dumnezeu în biserica sa, făcând din crezul, viaţa şi iubirea sa o adevărată ofrandă adusă Bisericii noastre strămoşeşti şi tezaurului său, lăsând în urma sa fapte care-i fac numele vrednic de pomenire în istoria naţională şi a Bisericii. El a fost fiu al Borlovenilor, al Almăjului şi al întregii naţiuni, urcând pe toate treptele sacerdotale, de la diacon la protopop, prin slujire plină de devoţiune pentru Biserică şi neamul românesc. Primarul comunei, Verindeanu Pavel spune câteva cuvinte despre sat, apoi profesorul de religie Petrică Zamela rosteşte o admirabilă cuvântare despre viaţa protopopului Pavel Boldea, subliiniind importanţa acestui eveniment pentru spiritualitatea şi cultura bănăţeană şi românească.

Începând cu orele 13 a avut loc la şcoala din localitate un simpozion în cinstea marelui patriot, preot şi dascăl Pavel Boldea, sub conducerea prof. Pavel Panduru, organizatorul manifestării, la care participă: Alexandru Nemoianu, istoric şi filosof al culturii, vorbind despre familia protopopului, Otilia Bârsan şi ginerele protopopului – avocatul Ioan Bârsan, relatează aspecte din viaţa familiei, apoi vorbesc despre protopop profesorul poet Nicolae Sârbu, director al Bibliotecii Judeţene „Paul Iorgovici” din Reşiţa, scriitorul Nicolae Danciu–Petniceanu din Timişoara, prof. Nicolae Andrei din localitatea Bănia, profesorii Gheorghe Rancu şi Dănilă Sitariu din Şopotu–Vechi, primarul Iancu Panduru şi Şeful de Ocol Silvic Vlaicu Costel de la Mehadia. Manifestarea a fost colorată de acordurile muzicale ale marilor doinitori Iosif Ciocloda şi Iosif Puşchiţă. La manifestare au mai participat primarii Verindeanu Pavel din Prigor şi Imbrescu Ilie de la Eftimie-Murgu, Mavrea Petru, grefier–şef al judecătoriei Bozovici, profesorii pensionari Nicolae Ioana, Şuveţi Petru, Popovici Vasile, Pavel Găină, Micicoi Dănilă – contabil-şef al Centrului Bugetar Bozovici şi cadrele didactice din Prigor, Pătaş şi Borlovenii-Vechi, evocând în acorduri coloristice, semantice şi sentimentale personalitatea protopopului şi a familiei nobiliare Boldea, cea care a fost un liant spiritual pentru zona Văii Almăjului.

După simpozion, toţi cei prezenţi au fost fost invitaţi să guste din mâncărurile tradiţionale de post, special pregătite pentru acest eveniment, savurându-le pe fundalul sonor al muzicii fanfarei din Borloveni, taraful Şcolii de Arte şi Meserii Prigor şi a doinelor cântate de Iosif Ciocloda şi Iosif Puşchiţă.

La reuşita manifestării şi-au adus din plin contribuţia tinerele cadre didactice ale şcolilor din comuna Prigor şi familia sponsorului Imbrescu Mihai.

Ziua de 30 noiembrie 2007 a reprezentat o zi aparte în conştiinţa tuturor românilor almăjeni, plămădiţi din acelaşi lut nobil, dar înţesat cu lacrimi, dor şi cântec bănăţean, când toţi au fost gătiţi de sărbătoare, parcă mai mult ca niciodată, deoarece sărbătoreau aşa cum numai în Banat se sărbătoreşte, cu fală şi cu „geală”, pe cel care a stat pentru ei la temelia unor idealuri de veacuri, pe cel ce a simţit cu adevărat româneşte făcând ca inimile borlovenilor, almăjenilor şi bănăţenilor să fie acoperite de roşu, galben şi albastru, mai ales că evenimentul se desfăşura în preajma zilei de 1 decembrie, zi în care în urmă cu peste 80 de ani acest vis devenea realitate, la temelia căruia au stat moşii şi strămoşii noştri, printre care se numără şi cei din stirpea nobiliară a boldeştilor, lăsând de multe ori la o parte grijile lor pentru ca nouă să ne fie bine astăzi-atât cât ne poate fi de bine.

Pentru tot ceea ce a făcut Familia Boldea, şi mai ales protopopul Pavel Boldea, ca multe visuri să devină realităţi, noi ne-am simţit datori a le mulţumi în umilul, dar înălţătorul nostru mod, făcând din această zi o sărbătoare, şi îndatorându-ne a le urma calea începută şi a le face mereu proaspătă memoria urmaşilor noştri.

Profesor PAVEL PANDURU

____________________________________________

Iosif Băcilă la 60 de ani

În partea e sud-vest a ţării există o mică Românie, numită Ţara Almajului, depresiune unde se află localitatea Dalboşeţ, adevărată oază de spiritualitate. Aici se naşte, la 12 septembrie 1947 copilul ce va deveni poetul IOSIF BĂCILĂ, din părinţi ţărani, o mamă plină de înţelepciune şi un tată harnic şi iubitor. A fost crescut într-o morală a binelui, a devărului, a dreptăţii, a frumosului, a iubirii de neam şi suprema iubire de Dumnezeu. A început dezlegarea tainelor slovelor la şcoala din satul natal unde aveau valoare „cei şapte ani de acasă“ – ca însemnată zestre pentru copiii satului almăjan. Aici, face şcoala primară şi gimnaziul, iar cursurile liceale le urmează la Liceul „Eftimie Murgu“ din Bozovici.

Atât la gimnaziu, cât şi la liceu, a avut parte de profesori excepţionali de la care a învăţat respectul pentru muncă şi pentru cel ce munceşte, precum şi cultul lucrului „bine făcut“. Între aceştia se remarcă profesorul de limba şi literatura română, David Blidariu, poetul care i-a deschis calea spre creaţie şi poezie.

După terminarea studiilor Universitare, la Facultatea de Filologie a Universităţii din Timişoara, se stabileşte, precum, mulţi intelectuali almăjeni (prof. Liviu Smeu, Dănilă Andrei, Iosif Olariu), la şcoala din satul natal – Dalboşeţ, cu scopul de a trezi energiile din mizeria satelor, a da viaţă, a educa tineretul şcolar, a ridica nivelul de cultură şi trai al populaţiei rurale.

S-a oprit în această minunată localitate, pentru că a găsit aici atmosfera aceea tainică, încărcată de spiritualitate profundă şi pură, ce dă sensuri umanitare cu caracter temeinic românesc.

„Dascălul meu adevărat a fost satul cu tradiţia şi natura lui“ spunea adesea profesorul Băcilă, acestea influenţându-i viaţa şi creaţia.

Fire complexă, se implică, de la început, în viaţa aşezării din apropierea Nerei, cu pasiune şi simţ de răspundere. Alături de activităţile didactice se preocupă de acţiunile culturale ale şcolii, cât şi la căminul cultural, dovedindu-se un înzestrat animator cultural. Formează şi instruieşte diferite formaţii ca teatru, montaje literare, grupuri vocale, echipe de dansuri, solişti vocali şi instrumentişti etc, cu care participă la concursuri şi festivaluri organizate la nivel judeţean şi naţional, câştigă diplome şi premii, fiind apreciat de specialişti, cât şi de public, având darul de a încălzi inimile oamenilor. Astfel, şi-a făcut un ideal din ridicarea culturală a satului său şi a lumii lui mirifice.

Ajuns om al şcolii, prin vocaţie şi didactică eficientă, a pregătit generaţii de cetăţeni oneşti şi iubitori de adevăr, care apreciază munca şi rosturile ei ca valori supreme ale existenţei. A căutat să facă din elevi oameni mai buni, mai înţelegători, mai deschişi la suferinţele celor din jur, umplându-le sufletul de iubire şi bucurii.

Domnul profesor Iosif Băcilă, „apostol al satului românesc“, face parte din acea categorie de dascăli, formaţi în „spirit haretist“, care au în vedere crearea capacităţii de a distinge între bine şi rău, frumos şi urât şi a dorinţei de a trăi într-un echilibru interior şi în echilibru cu lumea. Este o figură rară de pedagog-practician adept al concepţiei socratico-platonice privind educaţia, prin care se acordă atenţie actului formativ de cultivare a spiritului care duce la „atingerea esenţei umanului“, ceea ce confirmă foştii săi elevi, azi personalităţi ale culturii româneşti – Iar „esenţa“ stă în sentimentul apartenenţei la transcendenţă, într-o succesiune fără limite, spre conştiinţa absolută, asemeni lui Brâncuşi.

Permanenţele şi profundele meditaţii ale firii, acuta nevoia de comunicare, îi cer noi mijloace de exprimare, astfel că pe lângă activitatea didactică şi de animator cultural – începe să scrie versuri în care cântă natura şi omul cu bucuriile şi tristeţile lui. Pentru el scrisul nu e corvoadă, ci un binevenit element de educaţie.

Natură fascinantă, veşnic nemulţumit cu sine, vioi, interiorizat, dar şi vizionar, îşi hrăneşte sufletul şi mintea cu tot „elixirul culturii umane“ şi cu toată lumina ce o dau din belşug cărţile citite, din vasta sa bibliotecă.

Gustul său pentru frumos, cultura, stilul de viaţă şi nobleţea gândirii asupra rosturilor lumii pământene m-au atras şi au făcut să fiu mereu în apropierea lui.

Profesorul poet Iosif Băcilă are o figură luminbasă, senină, zâmbitoare, mai ales în faţa elevilor, cu o privire caldă, blândă şi ocrotitoare, o adevărată oglindă a sufletului său generos. Istoricul şi scriitorul Alexandru Nemoianu îl defineşte ca „sarea pământului“ din Almăj, ce dă gust şi nădejde de „mai bine“, acolo.

Este un exponent al unei stări de spirit cu o mare putere de transmitere şi comunicare, un fenomen, o forţă spirituală de o atracţie supremă. Este glumeţ şi înţelept ca poporul însuşi, cu -un fin spirit de observaţie şi cu un sublim umor – puţin întâlnit la semeni.

Ca o recunoaştere a strădaniilor sale la catedră, cât şi în plan cultural, la propunerea Inspectoratului Şcolar Judeţean, Ministerul învăţământului îi acordă titlul de profesor evidenţiat (1989). Am întâlnit în el şi valoare, iar critica literară i-a deschis calea spre consacrare – ca om al scrisului poeziei.

Înzestrarea nativă, rezultatele obţinute la şcoală şi tenacitatea, probabil moştenită, l-au propulsat la alte nivele ale învăţământului. Astfel, se transferă la Liceul „Eftimie Murgu“ din Bozovici ca profesor titular al catedrei de Limba şi literatura română.

Om al datoriei, de o impresionantă energie, se dăruie şi aici muncii de ihstruire şi educare a elevilor cu aceeaşi severitate ca iluştrii săi predecesori, în acelaşi timp, este preocupat de formarea de caractere după modelul lui ISUS, prin iubire şi iertare.

Rezultatele nu se lasă aşteptate. Succesele elevilor săi la olimpiadele şcolare ca şi intrarea lor spectaculoasă la facultăţi de concurenţă acerbă, dau măsura acestui dascăl cu o vocaţie pedagogică înnăscută şi om cu vocaţie umană autentică. „Noi suntem, de fapt, ceea ce a făcut profesorul nostru din noi“ – mărturiseşte asistentul universitar Florina Băcilă.

„Şcoala din Bozovici şi-a adăugat un plus de prestigiu prirt venirea profesorului Băcilă losif, omul cumpătat, înţelept şi atât de apropiat faţă de ceilalţi colegi“ (prof. Otto Verendeanu, directorul liceului).

Datorită calităţilor sale intelectuale desfăşoară o bogată activitate publicistică. Scrisul său se risipeşte în numeroase reviste şi ziare din Banat şi din ţară, fie prin poezie, fie prin articole, în care luptă pentru adevăr şi înfierează pervertirea valorilor moral-creştine, ori a viciilor persistente ca lenea, îngâmfarea, minciuna etc.

„Este înzestrat cu darul de comunicare astrală şi de vorbire cu Dumnezeu, dotat cu bunul simţ al ţăranului român, ceea ce a transmis şi transmite atât prin scris cititorilor, cât şi la catedra elevilor săi“ (prof. Ileana Almăjanu). „Fiinţă nobilă, profundă, discretă şi sensibilă, mereu activ, cu o vorbă bună pentru fiecare, am descoperit la el puterea exemplului prin iluminare, spre dragoste de ţară, muncă şi de Dumnezeu.“ (prof. Ioana Nicolae).

Suflet generos, calm şi răbdător, fără scunzişuri are un cult al prieteniei. In acest sens, se poate spune ca are un mare număr de prieteni în rândul oamenilor de cultură, cât şi în rândul dascălilor, prietenie adevărată, bazată pe respect şi iubire, nu pe interese.

Prezenţa lui dă culoare, relief şi însufleţire acţiunilor culturale, cât şi relaţiilor ihter-umane. Recunoscând oamenilor un rost după merite, vede în fiecare un strop de bunătate, care trebuie apărat şi valorificat. „In jurul lui se creează o baie de spiritualitate românească“ spune eleva Drăgilă Sofia.

Nu acceptă surogatul în educaţie şi cultură, creaţiile impregnate de vulgarităţi şi trivialităţi, ca şi în acţiunile umane. Nu acceptă parvenitismul şi credinţa. Detestă veleitarii de tot felul, impostorii, care cred că pot să trăiască fără muncă.

Crede în omul de cultură care arde ca o torţă în dorinţa împlinirii idealului spiritual –iubirea de oameni şi de fapte bune, ca majoritatea intelectualilor almăjeni.

Ars de focul creaţiei, mereu gata să facă ceva, înfiinţează şi redactează revista de cultură „Almăjana“ ce vrea să fie izvor nesecat de simţire românească, focar de cultură în Valea Miracolelor şi să apere marile valori ale spiritului din spaţiul Banatului de Sud.

Şi-a dedicat întreaga viaţă carierei pedagogice, scrisului şi izbânzilor fiicei sale (azi cadru universitar) cu care a fost bine cuvântat de Dumnezeu şi pe care o iubeşte ca pe ochii lui din cap.

Bogăţia de idei, orizontul cultural, siguranţa judecăţilor de valoare şi puterea de muncă îl îndreptăţesc să aspire spre trepte mai înalte ale învăţământului românesc, dar el s-a oprit la Bozovici, la „Universitatea Almăjului“.

Pe an ce trece, dascălul şi poetul se află într-o ascensiune continuă şi firească în contactele sale nemijlocite cu existenţa şi comunicarea, cu provocările cotidiene ale vieţii.

Profesorul – şi OMUL losif Băcilă –, ca făptură îşi face simţită prezenţa în Almăj, în judeţ şi în Banat, iar ca spirit îşi are loc în fiecare bibliotecă unde sunt aşezate şi cărţile sale.

Peste tot, pe cărările purtate de destin, în şcoală, la diferitele examene cu elevii, în cadrul acţiunilor culturale, în relaţiile interumane a dus cu el omenescul şi grija pentru semeni.

Bilanţul celor 60 ani de viaţă şi 40 de pedagogie este încărcat de împliniri în munca la clasă, în scris şi în sumedenia de alte activităţi dând imaginea unui OM al gândului sacru, cu suflet de creştin, un model de viaţă şi creaţie.

Urăm domnului profesor multă sănătate, să trăiască mulţi ani şi să rămână cu aceeaşi vigoare şi prospeţime a capacităţii de muncă şi aceeaşi patimă de plăsmuire artistică în domeniul scrisului.

Prof. PAVEL PANDURU

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s