MONITOR CULTURAL * on-line

►Viorel Roman (Germania)

CARE-I ADEVĂRUL ISTORIC?

Pentru Napoleon I (1769-1821) „Istoria este o minciună, asupra căreia ne-am înţeles.” în vremurile noastre la fel, dar şi un aspect colateral al ocupaţie militare – Vae victis!

1944 Armata Roşie ocupă România. Ţara e dezmembrată şi la ordinul lui I.V. Stalin evrei kominternişti impun „Istoria R.P.R.”, acad. Mihail Roller, Bucureşti 1952, 797 p. În Moldova alfabetul latin e înlăturat şi se impun chirilicele, o nouă limbă şi istorie. După retragerea ruşilor Nicolae Ceauşescu înlătură kominterniştii, R.P.R. devine R.S.R., se rescrie istoria şi se afirmă că în R.S.S. Moldova, ţară românească, se vorbeşte aceiaşi limbă latină. Ruşii, Partidul Comunist sunt la putere şi azi în Moldova şi protestează pentru că Ion Antonescu este disculpat de un tribunal, el n-avea cunoştinţă de înţelegerea Stalin-Hitler. Istoricii de la Chişinău, Budapesta, Bucureşti încă nu s-au înţeles asupra adevărului. Care-i acela?

1989 Revoluţia înlocuieşte stupida doctrină marxist-leninistă cu „Istorii alternative” scrise de bursieri Sörös, agenţi NGO. Ele culminează cu „Rapoartele finale”, 2004/6, ed. Elie Wieser şi Vladimir Tismăneanu, 1.000 p., pentru Ion Iliescu şi Traian Băsescu. Nu evreii kominternişti din URSS sau neocons din USA născocesc legende, cum cred antisemiţii, ci hegemonii ruşi şi anglo-saxoni dictează. Evreii respectă istoria, Holocaustul e sacralizat.

Germania trebuia rasă de pe faţa pământului în războiul mondial II, iar supravieţuitorii bombelor anglo-americane şi barbariei bolşevice urmau să supravieţuiască din cultivarea cartofilor, fără oraşe, industrie, universităţii, săli de concert. Armatele de ocupaţie impun apoi nemţilor, despărţiţi de Cortina de Fier, istorii care se băteau cap în cap. Prăbuşirea Lagar-ului permite reunificarea, istoria este încă nesigură, fratele mai mare USA, evreii monitorizează. Cine nu-i conform, la puşcărie. Dar Marina Germană patrulează în folosul Israelului, în Afghanistan sunt soldaţi. Se va rescrie istoria, reface demnitatea germană?

Care-i adevărul istoric? Sunt făcuţi oamenii să-l afle? De la Mircea Eliade ştim că religiile „primitive” interpretează realitatea prin mituri. Realitatea confirmă mereu ceea ce este neîndoielnic – mitul. Monoteismul sparge cercul vicios. Dumnezeu, unic şi abstract, se adresează oamenilor prin profeţi, apoi direct, prin Fiul Său. Vechiul şi Noul Testament.

Pentru grecii din antichitate miturile erau forme pre-ştiinţifice, apoi absolutizarea „realităţii raţionale” periferizează credinţa. Iluminiştii Revoluţiei Franceze sunt şi mai consecvenţi, ei se închină „Zeiţei Raţiunii”, ca majoritatea de azi. Discursul Papei Benedict XVI, „Raţiune şi Credinţă”, Regensburg 2006, 10 p., deschide însă noi orizonturi spirituale. Depinde acum numai de rapiditatea cu care va fi el receptat şi aplicat în ţările dezmembrate şi traumatizate de ocupaţii militare, ca Moldova, România, Germania, Jugoslavia …

_____________

MODA SI MONOPOL PRIVAT

Când e vorba de o fustă scurtă sau lungă, de pantofii cu vârful ascuţit sau bombat, de păr lung sau scurt, nu-i nevoie de argumente. Aşa-i şi în politica economică. Când e en vogue economia planificată sau de piaţa, nu-i nimic de făcut. Daca cineva înoată împotriva curentului, e reacţionar, nostalgic sau chiar agent suspect. Aşa a fost şi cu moda privatizării în Europa de vest din anii 80 şi în cea din est din anii 90. Cine era împotrivă în vest era comunist şi azi în est este extremist. Privatizarea cu cupoane pe care le vindeau ţiganii la întrarea în metrou la Bucureşti în anii 90 s-a transformat în convingerea că românii nu sunt în stare să se conducă, ci e nevoie de investitori străini, mai cu seama strategici. După două decenii de practică, un bilanţ. Argumentul de bază al privatizării a fost desfiinţarea monopolurilor de stat din vestul şi estul Europei şi promovarea economiei concurenţiale, care duce la scăderea preturilor şi la bunăstarea tuturora. Rezultatul e decepţionant pentru că monopolul de stat s-a transformat într-unul privat. (vezi telefonia din Anglia, petrochimia din Franţa, industria de automobile germană, sau băncile, telefonia, industria metalurgică, a cimentului etc. din România). Încercarea de a distribuii acţiuni / cupoane şi a promova capitalismul popular nu poate decât eşua în est (la un venit mediu de câţiva $ / zi), dar şi în vest unde acţiunile au ajuns de regulă la bănci. Aşa că ideia că statu-i prost administrator s-a dovedit falsă şi în vest şi în est. Firme privatizate care au eşuat, în dauna tuturora, le găsim pretutindeni, dar parcă mai mult în România complet nepregătită pentru astfel de experimente. Lupta cu birocraţia este de asemenea scris pe stindardele privatizării. Cu ce rezultate? Fiind vorba de sectoare vitale – electricitate, apă, energie, telecomunicaţii -, statul e forţat să intervină, aşa că a creat autorităţi de control, care depăşesc ca număr şi eficienţă vechia structură: minister-întreprindere. Privatizarea mizeriei, a siguranţei personale, a investiţiilor neperformante făcute de băncile de stat clientelei politice postrevoluţionare sunt lesne de înţeles, dar asta nu degrevează statul de obligaţii, mai ales cel democratic român, chiar dacă acesta aspiră sincer la integrarea în Uniunea Europeana unde o administraţie raţională şi suprastatală coordonează activităţile economice în aşa fel încât drepturile fundamentale ale europeanului să nu fie lezate. Totuşi naţionalizările în est şi vest de după primul şi al doilea război mondial sunt în memoria colectivă europeană. Va avea loc, în general si la români în special, după cel de al treilea război mondial rece si o tranziţie catastrofală, o naţionalizare în procesul sau după integrarea în structurile euro-atlantice?

________________

PIAŢA NEAGRĂ A EUROPEI

Dupa cum se stie, economia produce marfuri si servicii pentru consumatori. Piata neagra, paralela, secundara, din umbra sau ori cum am numi-o, produce exact aceleasi marfuri si servicii, insa ne declarate sau ne inregistrate de oficialitati. Acelasi lucru este valabil pe piata fortei de munca. In România si Rusia jumatate, in Grecia o treime, in Italia si Spania o patrime, iar in Marea Britanie o zecime, ca media intreagii Uniuni Europe (UE), din activitatea economica si comerciala se face cu bani ghiata si nu este inregistrata de autoritati. Consumatorului ii este, de regula, indiferent daca curatenia locuintei sale, impozitul pe tigarile de contrabanda, repararea automobilului, a instalatiei sanitare din apartament, o plomba sau proteza sa dentara, etc. este inregistrata, evidentiata in produsul inter brut (PIB) sau nu. Pentru statisticieni UE activitatea economica paralela, pe piata neagra etc. este cunoscuta si ea urmeaza a avea consecinte directe. Astfel obligatia Greciei, Italiei sau Spaniei fata de bugetul UE trebue sa fie corectata, majorata, iar fondul de ajutorare a somerilor din aceste regiuni subdezvoltate, trebuie diminuat proportional cu activitatea neinregistrata oficial. Astazi 28 de milioane de asa zis someri din UE, lucreaza la negru, activeaza pe piata neagra, paralela, din umbra etc. si ca urmare nu platesc asigurari sociale sau impozit, adica cam cit produce Marea Britanie in intregime, in timp ce 17,5 milioane de someri vesteuropeni profita de avantajele sistemului de asigurari sociale ale UE. La o privire mai atenta, vechiul conflict dintre mentalitatea si sistemul social-economic anglo-saxon si cel continental vestic, central-european romano-catlolic si oriental, greco-ortodox devine evident. Anglo-saxonii creaza locuri de munca pe banda rulanta, dar cer acceptarea unei diferentieri sociale greu de integrat in mentalitatea continental-europeana, din Uniunea Europeana, iar tarile ortodoxe din fostul „Lagar comunist” sunt inca intr-un proces de acumulare primitiva de capital. Membrii continentali ai UE sunt pentru politica impozitelor mari in favoarea celor defavorizati de soarta. O lupta social-politica, religioasa veche de o mie de ani. Mai ales ca tarile protestante Marea Britanie, Suedia si Danemarca au inca rezerve fata de o integrare in clubul monedei unice EURO. Criticii sistemlui de asigurari sociale continental, al UE se pling ca aici ar exista obligatiile fiscale exagerate. Adversarii lor insa afirma ca in tariile in care obligatiile fata de stat sunt mari, ca de exemplu in Austria, Suedia, Finlanda piata neagra, economia paralela este in mod surprinzator, redusa. De fapt, avem de a face cu trei mentalitati, culturi economice si religioase. (1) Europa de est, ortodoxa, cu o activitate paralela de 50% general acceptata si de populatie si de guvernanti. (2) In Europa de sud, romano-catolica, activitatea paralela de 25% este relativ usor de inregistrat si de integrat, chiar daca exista conflicte in UE privind cota parte la obligatile si drepturile sociale. (3) In Europa de nord-vest, etica protestanta tine piata neagra sub control. Ea nu depaseste 10%. Aceste trei culturi pot fi reunificate numai prin luarea in considerare a decalajului de „sinceritate” economica. Si in cazul dialogului dintre României si Moldovei si UE trebuie sa fie luate in considerare activitatiile economice notabile de pe piata neagra, paralela etc. si in consecinta datele statistice necesita o corectare. Iata un aspect al realitatii economice europene mai putin cunoscut sau mai putin acceptat in mod oficial si o perspectiva fata de care nu pot fi indiferenti românii atit dornici de o integrare in structurile euro-atlantice si de o relansare economica. Prof. dr. Viorel Roman, consiler academic la Universitatea din Bremen, Germania

_________________

EPOCI AMESTECATE – REVIZUIREA COLONIALISMULUI

La aniversarea a două secole de la bătălia de la Austerlitz, unde Napoleon a învins armatele ruso-austriece, Chirac, urmaşul sau, a trebuit să ţină seama de doleanţa minorităţii din Antile, care i-a reproşat că Napoleon a reintrodus sclavia după ce Revoluţia Franceză o desfiinţase. Sărbătoarea n-a mai avut loc, o „pierdere colaterală” a controversatei legii, care prevede predarea în şcoli a rolului pozitiv al colonialismului în nordul Africii, Martinique, Guadeloupe etc.

Reacţia celor de stânga şi a preşedintelui Bouteflika e violentă şi a torpilat deja tratatul de prietenie dintre Paris şi Alger. Chirac nu poate însă să-i criminalizeze pe francezi reîntorşi din Algeria, din colonii. Se va alege o cale de mijloc. În şcoli se va preda rolul pozitiv şi negativ al colonialismului. Tinerii din colonii ajunşi la Paris, unde recent au dat foc la mii de maşini, nu vor beneficia de noul orizont educaţional, dar viitorii elevi nu-şi vor mai construii o conştiinţă de sine bazată pe anticolonialism. Care va fi soarta anticomunismului, socialismului?

Experienţa Franţei va face şcoală şi în ţările fost sau încă comuniste. Chestiunea e rezolvată în ţările romano-catolice, protestante, de la Ţările Baltice până la Adriatică. Ele sunt integrate în Europa/UE, coşmarul ortodoxo-comunist păzit de Armata Roşie a trecut. Însă ierarhia de partid şi de stat pe axa Moscova, Bucureşti, Belgrad era şi e încă o copie fidelă a soborniciei şi duhovniciei pravoslavnice. De aceea reabilitarea ortodoxiei – botezul lui Vladimir Putin, Ion Iliescu sărutând moaşte sfinte la TV – sunt fireşti, ca şi încrederea maselor largi populare în KGB, (neo)comunism şi socialism.

Datele socio-economice din Rusia şi România – colonii exportatoare de „energie creştină” (Putin) şi forţă de muncă în vest – impun o reevaluare a rolului negativ dar şi cel pozitiv a „dictaturii de dezvoltare”. Din 1989 natalitatea, durata medie de viaţă, nivelul de trai scad, învăţământul, sistemul sanitar se deteriorează în ţările ortodoxe, iar globalizarea nu le aduce mai nimic pozitiv. Va avea loc o apropierea reală între creştinii occidentali şi cei orientali, se va reuni axa Moscova, Bucureşti, Belgrad cu Roma, va fi depăşită Marea Schismă (1054)? Se va reface vechiul „Lagăr” ortodox?

Anticolonialismul şi anticomunismul abat încă atenţia de la fondul islamic şi ortodox al chestiunii, în timp ce China comunisto-confucianistă, care nu se confruntă direct cu problema religioasă, se dezvoltă vertiginos, devine o mare putere. Dar chiar dacă performanţele Chinei depăşesc cu mult pe cele din fostele ţări coloniale şi ortodoxo-comuniste, totuşi discriminarea nejustificată a creştinilor şi discrepanţa enormă între elita politică şi cea a oamenilor de afaceri şi ştiinţă vor acţiona negativ în viitor.

_______________

VLADIMIR PUTIN

Mihail S. Gorbaciov renunţă la dictatura proletară, stupida ideologie marxist-leninistă, demontează Cortina de Fier, termină Războiul Rece fără pierderi umane, dacă nu luăm în considerare 1000 de români morţi la Revoluţia din 1989, şi readuce astfel Rusia în noua Sfântă Alianţă – G 7 plus Rusia. Despre o unire a Moscovei, a „treia Romă”, cu ortodoxia reabiltată, cu Roma sub un papa slav, discută Gorbaciov cu Ioan Paul II în limba rusă. Patriarhul Alexei II nu-i de faţă. După Gorbaciov, Boris Ielţîn mută centru de greutate a reorientării spre vest de la Roma romano-catolică la Washington-ul protestanţilor în alianţă cu israeliţii. Ielţîn favoriza capitalismul sălbatic, oligarhii, miliardarii „de carton” evreii Berezovski, Gusinski, Hodorovski, până aduce Rusia aproape de incapacitate de plată, dar găseşte în Vladimir V. Putin un urmaş care redă încredere ruşilor şi readuce ţara pe linia de plutire. Berezovski are azil în Anglia, Gusinski în Israel. Hodorovki e închis. Pocăiţii şi izraeliţii americani sunt nemulţumiţi de renunţarea la tranziţia şoc şi apropiera de Europa. Asta bine înţeles că nu poate înlocui dialogul dintre Moscova şi Roma. Putin s-a botezat cu familia. Ortodoxia este religia poporului, exista însă o reticenţă a ruşilor din nou asediaţi. La est, R.P. China, o mare putere economica şi militară, cu o populaţie de peste un miliard se uită cu interes la bogăţiile naturale din Siberia. La sud, fostele republici sovietice socialiste, acum independente, reamintesc de strălucirea Hoardei de Aur. Probleme în Caucaz, Cecenia! Pe fiecare bancnotă euro este vizibilă o frontieră, în mod difuz şi desigur involuntar, până unde sunt interesele euro. NATO s-a extins până în Ţările Baltice. Probleme în Serbia! Kosovo! Rusia este înconjurată de forţe, care nu-s mereu conforme cu interesele Kremlinului. Putin, protectorul ortodocşilor şi slavilor, conform panortodoxei şi panslavismul, apreciază intermediari din SUA, baptişti şi izraeliţi, dar e conştient de însemnătatea hotărâtoare a dialogului, care are loc la Belgrad între Patriarhia Moscovei cu Roma. De rezultatul acestuia depinde stabilitatea în Europa şi în lume.

Războiul rece s-a mutat din Europa în Asia. Pentru totdeauna? Acum ruşii antrenează talibanii din Afghanistan, ca în trecut americanii. Va reînvia conflictul între creştinii occidentali şi cei ortodocşi din nou, cum vrea să ne sugereze scandalul legat de otrăvirea la Londra a unui agent KGB, care a schimbat stăpânul? Va parafa Putin, care a redat pravoslavnicilor demnitatea pierdută în tranziţie, reunificarea creştinilor, sau va găsi pentru aceasta misiune un urmaş, aşa cum l-a pregătit Andropov pe Gorbaciov pentru a readuce Rusia în concertul marilor puteri creştine? De răspunsul la aceste întrebări depinde şi soarta ortodocşilor din România, dar mai ales din Republica Moldova, a cărei Mitropolie este dependentă, mai mult decât Patriarhia de la Bucureşti, de Moscova lui Vladimir Putin.

_________________

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s