MONITOR CULTURAL * on-line

RATIUNEA DE A FI – Cezarina Adamescu: „Cuvinte pentru urmaşii altora“

Posted by ARP pe August 2, 2008

Când am scris pentru prima pentru un bărbat un mănunchi de versuri de dragoste, am avut surpriza că, citindu-i-le, stând frumos noi pe scaune, la biblioteca pe care, cu mult drag o „păstoream”, bărbatul căruia i le dedicasem, să adoarmă subit şi să înceapă să sforăie uşor, cu tâmpla rezemată pe umărul meu. „E clar că nu i-au plăcut” – m-am oprit eu din lectura aceea în care căzusem ca într-o dulce reverie, rostită cu glas monoton, cu inflexiuni şi modulaţii specifice stării de graţie, pentru că tocmai absolvisem şcoala de teatru şi îmi plăcea să dau expresie fiecărui gest, fiecărui gând şi cuvânt. Fiecărei intenţii. Dintr-o delicateţe care mi-a adus în viaţă numai ponoase, nu l-am trezit. Am închis caietul şi nu m-am mişcat preţ de o jumătate de oră, ca să nu-i stric binecuvântatul somn, ce-l lovise, în plin vers clasic, cu care eu îi şopteam numele, ca pe al Făt-Frumosului pe cal alb, pe care-l aşteptam încă. >>>>

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s