MONITOR CULTURAL * on-line

~Elisabeta Iosif: „Cel ce a fost pentru mine «Înţeleptul Cetăţii»

Posted by ARP pe Ianuarie 27, 2009

elisabeta-iosif-3Pe frontispiciul Bibliotecii din Teba, în urmă cu 5000 de ani, au fost înscrise următoarele cuvinte: “Cartea leac pentru suflete”.

Dacă ne ridicăm la alt nivel de înţelegere, cartea e un simbol al Universului, iar Universul este o imensă carte, ce reprezintă Revelaţia şi prin extensie, manifestarea la nivelul omului, inteligenţa sa individuală.

O carte de “Convorbiri”, care să cuprindă şi o astfel de înţelepciune, se gândea să construim împreună, încă din 2004. O carte deschisă, care să includă inteligenţa şi geniul neamului. Scrisă din inimă, o carte deschisă îi dă posibilitate celui care citeşte să-i descopere înţelesul. Pentru că ea îi dă la iveală scriitorului gândurile şi sentimentele.

Acest gând venea de la faptul că, la 50 de ani îi dăruisem o “ora de convorbiri” în ciclul “Înţelepţii Cetăţii”, un program iniţiat de mine la Radio România Cultural, ca realizator. Profesorul, specialistul în istoria civilizaţiilor, managerul cultural al unor trusturi editoriale, (atunci numai Carpathia Press & Production ), scriitorul, care cunoscuse atâtea personalităţi româneşti şi universale avea însă mult mai multe de spus.

“Ce-ar fi să lucrăm la o carte de <<Convorbiri>>”?, mi-a propus într-o zi, iar eu i-am mulţumit pentru faptul că mi-a acordat onoarea de-ai pune întrebări într-o astfel de convorbire(nu numai pentru ca era un drept si prin profesie, dar îl simţeam aproape, ca pe un prieten adevărat al celor care creează). Şi câte lucruri mai trebuie povestite şi orânduite de o personalitate înconjurată de cărţi, scriind până la 4 dimineaţa !

După ce am pregătit totul(era o grea sarcină) şi a cugetat câtva timp, în septembrie 2004 m-a chemat şi mi-a spus: “Cred că e prea devreme. O carte de convorbiri se face mult mai târziu, la altă vârstă”. Mi-am amintit un aforism “Asupra înţelepciunii în viaţă” a lui Artur Schopenhauer: “superioritatea intelectuală îşi arată preponderenţa în conversaţie de la 40 de ani înainte”. A fost de neclintit în hotărârea luată. Mai avea multe proiecte de realizat, printre care şi cele 18 reviste de cultură on-line.

În scurt timp, dorinţa de a uni scriitorii români, oriunde s-ar afla ei (“conversând” şi prin reviste cu toată lumea literară) a fost îmbrăţişată de noi toţi, colaborând, lăsându-i fiecăruia posibilitatea de a crea. Este un privilegiu rar întâlnit. Pentru mine a fost mai mult decât atât. A fost un alt început. A fost şi un impuls de a continua să scriu literatură. A fost o încurajare de a “învăţa “ să comunic prin idei cu ceilalţi, pe internet, un iniţiator de şcoală nouă, de dezbateri literare şi mă gândesc acum la  câte idei valoroase s-au strâns comentând ”Romanul minimalist”.

Un autor grec spunea că ”trei sunt puterile lumii: mintea, tăria si norocul”. Aş putea spune, că am avut norocul de a înfrunta unele greutăţi în momente cheie, având alături de mine o personalitate de necontestat. Aşa cum a fost scriitorul Artur Silvestri, când mi s-a propus (întărind solicitarea preşedintelui Ligii, Florin Ţene – şi în cele din urmă am acceptat) să organizez Filiala Bucureşti a Ligii Scriitorilor din România, al cărei Preşedinte de Onoare  fusese numit, scriitorul Artur Silvestri.

Am avut ideea, îmbrăţişată si de profesorul, preşedintele ARP, Artur Silvestri, să-i unim şi printr-o Ligă a scriitorilor pe toţi colaboratorii, scriitori ai revistelor Asociaţiei Române pentru Patrimoniu. Am împărtăşit împreuna bucuria, când am văzut entuziasmul acestora la o astfel de invitaţie, trimiţând imediat adeziuni de aderare,  cărora le-a creat un spaţiu pe un cite al Filialei Bucureşti. Dar şi o revistă, deocamdată on-line: ”Cetatea lui Bucur”, încă în aşteptare. N-aş fi reuşit acest lucru, într-o lună,(termen record) fără ajutorul dat de domnia sa. Am lucrat împreună, comunicând prin internet, în perioada septembrie–octombrie, până târziu după miezul nopţii. Cu o dăruire cum rar se mai întâmplă. Nu ştiu dacă a mai colaborat cu cineva după aceea. Ne-a spus, că şi-a neglijat sănătatea şi a cerut tuturor un răgaz…

Pentru mine a fost întotdeauna un înţelept.  Revista ”Cetatea lui Bucur”, iniţiată de cel pe care îl consider înţeleptul acestei cetăţi, trebuie să învie candela recunoştinţei din “România Tainică” sub lumina cuvântului, izbucnind asemenea izvorului, ca o carte. Ea  mai aşteaptă încă “lovitura de ciomag a lui Moise”.

Iar pe frontispiciul Bibliotecii ARP,  alcătuită din mii de  volume editate, ar trebui scris: “Cartea, leac pentru suflet”.

ELISABETA IOSIF

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s