MONITOR CULTURAL * on-line

Ion Roşioru: „Între discursul religios şi cel mistic“

Posted by ARP pe Octombrie 31, 2009

Traian Vasilcău, poet care semnează doar cu prenumele latinizat, adică Traianus,  este, cum singur se caracterizează,dintre cei care văd sunete şi aud lumina. El se lasă, în volumul de versuri „Când s-au fost spus Îngerii” (Editura Epigraf, 2009, 96 de pagini), cu voluptate şi umilinţă mistică „gândit de cuvinte”. Prins în vraja aventurii existenţiale, poetul (re)trăieşte, personalizând-o ingenios şi obsesiv, traiectoria unui înger căzut spre a putea, ulterior, să se întoarcă,cu toată expierea de rigoare, în paradisul pe care să-l perceapă cu alţi ochi şi sub alte dimensiuni. Prospeţimile revigoratoare ale oazei sunt apreciate la adevărata lor valoare doar de cel care a străbătut, asumându-şi starea-limită a expediţiei,pustiul şi nu s-a lăsat răpus de mirajele lui. Sfântul adevărat valorizează deopotrivă o practică a păcatului şi una a martirajului. El se răscumpără neştiut prin suferinţă , penitenţă şi meditaţie în solitudine. Moartea dă în egală măsură sens vieţii efemere de toate zilele, cât şi celei veşnice, în varianta ei iisusică”Cu moartea m-am obişnuit,/Cu viaţa mi-este tot mai greu,/ Sunt plin de lacrimă mereu/ Ca marea-n cer   –    de asfinţit.// Pe faşa zării lumânări/ Spun numele-mi sfinţit de boală./Păcatu-n mine se răscoală,/Sunt cotropit de-nsingurări” (Refiinţare). >>>>

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s