NR. 10/2009

Vasilica Grigoraş: Expoziţie de carte „In Memoriam Artur Silvestri“

În luna noiembrie 2009, la Biblioteca Judeţeană „Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui a fost  organizată expoziţia  IN MEMORIAM ARTUR SILVESTRI.

Lucrările filosofului, istoricului, scriitorului au fost expuse în Sala de împrumut pentru adulţi,  unde frecvenţa medie zilnică este de 170  utilizatori

Expoziţia a fost prezentată publicului  în cadrul activităţilor desfăşurate în aceasta lună, în bibliotecă.

Tematica expoziţiei  a atras publicul vasluian dornic de informare  şi a sporit interesul de cunoaştere a personalităţii cărturarului şi a lucrărilor acestuia. Acest fapt este concretizat prin solicitarea de către cititori a cărţilor existente în colecţiile noastre pentru a se adăpa din apa vie a slovelor aşternute cu trudă şi talent de Artur Silvestri şi dăruite cu  iubire semenilor. >>>>

Ioan Miclău: „Coloana infinitului“ ajunge la Biblioteca „Mihai Eminescu“ – Australia

Mi-a placut intotdeauna corespondenta naturala dintre “suflet” si “fapta”, adica intre duh si cuvant! Oamenii cu un adanc duh de iubire si credinta au intotdeauna fapte bune! Nu vreau sa enunt eu noi legitati fiindca inteleptii veacurilor au adunat intelepciuni proverbiale din care se intelegea ca acolo unde se fac  fapte cuviincioase, este si credinta crestineasca! E de fapt o corespondenta logic dumnezeeasca!

Aceasta mi-a fost idea de introducere, la aceasta instiintare/confirmare,  prin care doresc sa confirm public, primirea unei noi carti romanesti din Romania, “Coloana Infinitului Vol.II”, daruita de autorul acestei carti, crestinul Ortodox, Pr.prof.dr. Al. Stanciulescu Barda. Cartea consista din, nici mai mult nici mai putin, 5566 proverbe si vorbe de intelepciune adunate de la cei mai luminati carturari ai culturii romane! Cartea  aceasta  de o valoare inestimabila si cuprinzatoare a unui intreg univers al gandiri romane moderne, a fost adunata de luminatul Preot de la Parohia Ortodoxa Romana din Malovat – Mehedinti, iar in cadrul Editurii “Cuget Romanesc” omologata  ca tip de antologie tot prin efortul si insufletirea dumnezeiasca a acestui crestin desavarsit, Pr.prof.dr.Al.Stanciulescu Barda. >>>>

Cezarina Adamescu: „Cultură şi viaţă. Patruzeci de ani de cultură şi artă“

N-aş  fi scris niciodată despre mine în acest chip, dacă n-aş  fi fost provocată de o minunată animatoare culturală, poeta, publicista şi promotoarea culturală, nu nume notoriu în acest domeniu, care m-a invitat să-mi depăn amintirile, legate de lăcaşul de cultură unde, pot spune că s-a  întâmplat o mare parte din viaţa mea şi de care sunt legată afectiv şi efectiv de când eram adolescentă. Este vorba de poeta Angela Baciu, cea veşnic îndrăgostită de cultură şi artă.

Ce înseamnă un locaş de cultură? Pentru mulţi, nu prea are nici o semnificaţie. Trec pe lângă el mai departe, nepăsători.

Pentru mine a însemnat mai mult decât orice alt aşezământ cultural din oraşul meu: mai mult decât un teatru, mai mult decât o galerie de artă, mai mult decât o sală de lectură sau o bibliotecă publică. Pentru că ea le cuprinde pe toate acestea şi încă multe altele.

Dincolo de instituţia în sine, în al cărei titlu intră şi răspunsul, Casa de cultură înseamnă viaţă, mod de existenţă, pasiune, rost, menire, temei. Înseamnă totul. Un rol fundamental exercitat de o instituţie care mi-a dăruit şi căreia i-am dăruit, cele mai frumoase clipe – convertite în ani de bucurie, fericire, emoţie, împlinire. Cum? Simplu. Aici s-au petrecut toate evenimentele vieţii mele. >>>>

Dr. Dorel Schor: „Icoanele o surprinzătoare libertate de expresie“

În urmă cu câteva decenii, colecţionarii de artă au descoperit frumuseţea icoanelor. Ele nu au mai fost considerate în exclusivitate obiecte de devoţiune, utilizate numai în liturghiile bisericeşti sau în casele particulare ale credincioşilor, ci şi opere artistice deosebite, creaţii frumoase încărcate de semnificaţii teologice, dar şi estetice, de tradiţie şi istorie.

„Eikon” înseamnă  în greaca veche imagine, chip. Termenul, mult mai vechi decât creştinismul, a devenit generic pentru orice imagine creştină sacră, bidimensională folosită ca obiect de cult. În religiile mozaică şi musulmană există stricta prohibiţie de a-l reprezenta în imagini pe Dumnezeu precum şi alte simboluri religioase. În schimb, în creştinism, unele icoane şi-au depăşit scopul iniţial.Se cunosc colectivităţi care le-au considerat miraculoase sau făcătoare de minuni.

Iubitorul de frumos, care ţine seama şi de destinaţia iniţială a icoanei, de imagine sacră, o interpretează, în primul rând, ca pe un tablou care, în ciuda subiectului aparent limitat,  beneficiază de o largă libertate de expresie. Primele icoane au apărut în răsăritul Europei prin secolul 4. >>>>>

Angela Baciu: „S-a stins din viaţă pictorul Nicolae Spirescu“

MOTTO:
„Niciodată nu mă gândesc la timp.”
„Cerul şi apele Veneţiei se schimbă de la o oră la alta.”
„Fericirea nu vine din afară, fericirea vine din noi.”

***
S-a stabilit în oraşul de la malul Dunării în 1946, iar în 1952, alături de Nicolae Mantu, înfiinţa primul Cenaclu Artistic.
A fost iniţiator de şcoală de pictură la Galaţi si a oganizat nenumărate expoziţii în ţară, dar şi peste hotare, în Anglia, Austria, Canada, Grecia, Italia, Israel, Iugoslavia şi SUA. De asemenea, are numeroase tablouri în colecţii private.
Din 1939, începe să primească diferite premii şi medalii la concursuri naţionale şi internaţionale,printre acestea, cele mai importante fiind: trei medalii de aur în Italia, iar în 1990 Distincţia internaţională „Grandosso”, Brescia, tot în Italia.
In 2006 devine cetăţean de onoare al Galaţiului, dar…in Veneţia i s-a acordat această distincţie încă din anul 1977, pentru parteneriat cultural Italia-România >>>>

Constantin Mitulescu: „Revista literară «Dor de Dor» nr. 51/2009“

În pofida greutăţilor pe care le întâmpină şi indolenţei unor factori locali, care potrivit legii îi pot acorda un sprijin ( Comisia Judeţeană pentru Cultură din cadrul Consiliului Judeţean  şi Centrul Cultural Judeţean ), Marin Toma din Dor Mărunt ne surpinde iarăşi plăcut în ceea ce priveşte diversitatea şi valoarea materialelor publicate în ultimul număr al revistei . Petre Herţan semnează un cuprizător material intitulat «  Alexandru Husar, vievodul luminat al propagării ideii europene, maestru al umanismului «  în care este consemnată marea contribuţie a renumitului filozof, istoric şi literat la propulsarea progresului social prin integrarea esteticii a literaturii, a istoriei naţionale şi a civilizaţiei autohtone în cotextul european şi în universalitzate . Făcând referire printre altele şi la volumul «  Ideea europeană «  scris de marele cărturar , autorul articolului menţionează şi aprecierea reputatului esesist ieşean Constantin Coroiu : «  Carte de referinţă a cunoaştrii noastre europene care aduce imaginea mişcării şi apartenenţa spritului românesc în coordonatele spiritului european « . Articolul publicat conţine şi alte referiri la activitatea creatoare a marelui om de cultură ardelean dar şi o sintagmă relevantă a acestuia: «  nu te poţi pronunţa în cultura română fără un stagiu la Iaşi ». >>>>

Maria Vaida: „Copiii votează Arta“

Pe când toată România se pregătea să meargă la vot, sâmbătă, 21 noiembrie 2009, profesorii şi elevii Liceului de Arte Plastice „Romulus Ladea” din Cluj-Napoca îşi aşteptau oaspeţii din judeţul Cluj care au participat la concursul „Călătorie în fantastic”, demarat în urmă cu două luni. La acest concurs au participat peste  1700 de copii cu vârste între 8 şi 19 ani, coordonaţi de 500 de profesori din judeţ. Concursul este parte integrantă din proiectul european „Tinere talente”, iniţiat de prof. Roxana Salanţa. Pentru buna desfăşurare a concursului profesorii liceului au muncit temeinic vreme de câteva săptămâni în fiecare după-amiază, au luat direct legătura cu şcolile din zone rurale şi urbane ale judeţului, asfel că sub semnul călătoriei în fantastic s-au reunit elevi din  cele mai îndepărtate colţuri ale judeţului: Huedin, Ciucea, Deuşu, Răchiţele, Răscruci, Dej, Gherla, Păniceni, Izvoru-Crişului, Mărişel, Apahida, Bonţida, Turda, Câmpia Turzii, Cluj- Napoca, Recea- Cristur, şcoli cu program sportiv, pentru deficienţi de auz, de la cluburile copiilor şi multe altele. >>>>

Loredana Ianoş: „Florica Duma, la aniversare“

Indragita interpreta Florica Duma si-a dedicat intreaga viata melosului popular, fiind un nume de referinta la interpretatea si promovarea cantecului si a portului popular bihorean de-a lungul unei vieti artistice exemplare. S-a nascut pe 9 decembrie, in catunul Caranzel, comuna Lazareni, o zona bogata in folclor, unde radioul si televiziunea au patruns mai tarziu.

Nu a rupt niciodata legatura cu lumea satului, dovada ca si astazi se intoarce cu drag acasa, atrasa de mirosul de flori, de tarina, de cuvintele frumoase  si sincere ale oamenilor din acele parti. Florica Duma a inceput sa cante de la  varsta de 9 ani, iar trei ani mai tarziu urca deja pe scena, la Lazareni. “In copilarie, ma duceam  cu traista, cu gastele ori cu vacile, cantand in sticla de lampa sau in borcan…”, isi aminteste ea. Primul premiu la obtinut in cadrul unui concurs organizat la Stei. De-atunci a participat la numeroase festivaluri atat in tara, cat si peste hotare, in Italia  bucurandu-se de un mare succes. Nu tine insa cont de premiile si diplomele obtinute, pentru ca, spune ea, publicul este cel care te urca si te coboara. Totodata, a editat si o culegere de texte si melodii din zona Bihorului, precum si din zonele de interferenta, iar din 2000, a scos sase CD-uri de colinde si muzica religioasas. >>>>

George Brătescu: „Uniunea Ziariştilor Profesionişti 1919 – 2009 – compendiu aniversar“

În atmosfera plină de patriotism care domnea în ţară după încheierea primului război mondial şi mai ales după istoricul moment al reîntregirii României petrecut la Alba Iulia la 1 decembrie 1918 , cincizeci de ziarişti foarte tineri din Bucureşti au luat iniţiativa constituirii Uniunii Ziariştilor Profesionişti , organizaţie menită să grupeze gazetarii din toate regiunile istorice , să-i solidarizeze şi în acelaşi timp să le dea prilejul de a deprinde meseria exercitand-o în spirit democratic . Esenţa acestui deziderat o constituia profesionalizarea prin creaţia publicistică de mare ţinută , la nivel occidental.

La 11 ianuarie 1919 a avut loc adunarea generală  de constituire a uniunii , care s-a ţinut în imobilul de pe strada Sărindar , unde s-a  aflat mai târziu berăria Berlin . A fost adoptat statutul şi a fost aleasă conducerea uniunii . Trebuie subliniat entuziasmul care domnea în această primă reuniune , explicabil prin vârsta participanţilor căci , doar cu câteva mici excepţii , ei nu depăşeau treizeci de ani . Printre aceştia se numărau Victor Iamandi , Eugen Filotti şi George Macovescu – viitori miniştri , apoi Nicolae Batzaria , Ion Minulescu , Ion Pas , Cezar Petrescu – poeţi şi prozatori care se afirmau încă de pe atunci în literatură , Constantin Papacostea , Samson Abramovici , Brunea Fox , Dinu Dumbravă , Ion Felea , Mircea Grigorescu , I.G.Peltz , Nicolae Pora , Jean Vulpescu şi Pamfil Şeicaru – ce vor deveni peste ani personalităţi ale gazetăriei româneşti . >>>>

George Anca: „Colocviile de marţi inaugurate cu Puşi Dinulescu“

Pe 8 decembrie, la Clubul Calderon din Bucureşti s-au inaugurat Colocviile de Marţi, noua titulatură a salonului literar deschis de curând cu lansarea cărţii Între două lumi de Ben Todică, jurnalist şi cineast din Melbourne. Eminescu sau exilul au făcut de data aceasta loc, în rostirile convorbitorilor, bucuriei unei traduceri bune: Le vieux garcon par Pouschy Dinulesco, Roman,traduit du roumain par Michel Wattremez, Editions Meronia, Bucarest, 2009. Şi-au exprimat aprecierile: Helene Astalos, George Astalos, Paula Romanescu, Adina Romanescu, George Anca – amfitrionul Colocviilor împreună cu Mihaela Popescu, directoarea aşezământului gazdă -, Horia C. Matei, Mihai Elin, Sorana Georgescu-Gorjan, Noni Cristea, Gabriela Tarabega, Ionel Săvitescu ş.a.. Autorul, marele scriitor Puşi Dinulescu, a citit, împreună cu actriţa Doina Ghiţescu, pagini în română şi în traducere franceză din romanul lansat pentru prima oară într-o limbă străină, precum şi din volume de poezie a sa eruptă prin surpriză în ultimii ani.

Această versiune, considerată reuşită, inclusiv de vorbitorii francezi de faţă, autorul şi-a ascuns-o, aflat la Paris, în casa lui Georges Astalos, prezent acum şi el la Calderon. >>>>

Al. Stănciulescu-Bârda: „Amintiri despre Nicolae Iorga“

Cu deosebit respect va facem cunoscut ca parohia noastra aduna de mai bine de 30 de ani amintiri despre Nicolae Iorga. S-au adunat de-a lungul anilor sute de pagini venite din tara sau din strainatate de la oameni care l-au cunoscut personal pe marele istoric si om de cultura roman. Sunt  scoase la lumina lucruri, fapte, intamplari,  pe care nu le putem gasi niciodata consemnate in documente. Ele contribuie la reliefarea personalitatii  lui Nicolae Iorga, cât şi la reconstituirea unor fresce din realitatile romanesti din perioada interbelica si nu numai.

Aceste amintiri dorim sa le publicam anul viitor, cu prilejul implinirii a 7o de ani de la asasinarea miseleasca  a lui N. Iorga.

Inainte de a incredinta tiparului tezaurul de amintiri inedite adunate prin vreme,  consideram ca este bine ca sa facem o ultima incercare de a mai adauga cateva de astfel de nestemate colectiei noastre. Speram ca se mai afla printre noi oameni care l-au cunoscut, care i-au fost apropiati, elevi, studenti, admiratori. Suntem convinsi ca se afla oameni care au avut parinti si bunici, care le-au povestit despre felul cum l-au cunoscut pe Nicolae Iorga si poate chiar aspecte necunoscute din viata lui. >>>>

Octavian Curpaş: „Mi-aş dori sa scriu o carte…la Veneţia – Interviu cu poeta Angela Baciu“

„ANGELA BACIU – poet, publicist, consilier si promotor cultural, membru in USR, filiala Iasi, poeta vesnic indragostita de viata, mare, Venetia; autor al unor carti de poezie, publicistica si literatura pentru copii; poezia sa este tradusa in franceza, engleza, ceha, maghiara, slovaca, araba, etc.”

Octavian Curpas: – Unde v-ati nascut si  petrecut copilaria?

Angela Baciu: – M-am nascut si mi-am petrecut copilaria  intr-un oras, asezare veche pe malul stang al  Dunarii, in orasul lui Panait Istrati , in care puteai sa te identifici cu Nerantule si Chire Chiraline, cu oameni, de altfel,  frumosi si primitori, pe o strada unde se vindea braga si nuga, in acel loc  “cumplit de negustori” cum spunea Fanus Neagu, in  orasul BRAILA  in ziua de 14 martie 1970.

Cunoscut sub numele de  IBRAIL – de pe vremea cand  era raia otomana, spatiu cosmopolit unde tinerii marinari straini acostau in portul vechi, un amestec de Orient si Occident, un oras viu, unde  femei cu palarii cu boruri largi si manusi de dantela se plimbau la amiaza cu trasura , cu un comert infloritor si bogat…   aceasta viata a disparut la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial…cat de mult mi-ar fi placut sa ma nasc la IBRAIL!  >>>>

Otilia-Sorina Tunaru: „Lansare de carte şi recital la Montreal – Imagini şi ecouri“

Lansarea volumului de poezie “Angoasa existentiala” de Ioana Gherman a avut loc in cadrul unui eveniment artistic deosebit: recital de muzica clasica şi de poeme romanesti. In sala de spectacole amenajata in stil bistrou si in fata unui auditoriu numeros, artisti si intelectuali romani din Montreal au facut cunoscute valori culturale romanesti. Totodata, acest spectacol a deschis dialogul cu artisti de diverse origini culturale si a creat contextul potrivit pentru valorificarea schimbului de idei. De remarcat este faptul ca membrii corului “La Muse-Muza romana” sunt in majoritate persoane care nu cunosc limba romana. Armonia muzicala deosebita si sonoritatea limbii romane au provocat curiozitatea canadienilor si i-au motivat in efortul lor de a invata cantece romanesti. Seria de activitati este organizata de asociatia culturala M.A.V.A. – La marche à l’amour, à la vie et à l’amitié ( Marsul iubirii, al vietii si al prieteniei). M.A.V.A. are ca misiune crearea, difuzarea şi promovarea evenimentelor culturale care pun in valoare activitati pluridisciplinare. Asociatia sustine artistii de diverse origini, favorizand schimbul reciproc de experienta artistica si facilitand integrarea in societatea quebecoise si canadiana.  >>>>

dr. Dorel Schor: „Aceasta nu este o pasăre cântătoare“

Lydia Elron menţine în atenţia permanentă a publicului remarcabila creaţie artistică a regretatului pictor Baruch Elron. De data aceasta, ne propune o tematică interesantă, „tablouri realiste şi surrealiste în care apare pasărea, ca simbol al aspiraţiilor, al libertaţii”.

Ea ne propune ca exemplu „o pasăre măiastră care face ceasuri în loc de ouă, alta care hrăneşte puii cuibăriţi într-o pălărie (simbol al maternităţii), sau o pasăre care duce veştile peste acoperişurile din Iaffo ori poartă…o mască de gaze”.

Această prezentare modestă poate fi, desigur, mult completată. Opera lui Baruch Elron este foarte bogată în simboluri. Creaţia, Natura, Omul se află în impact permanent, un impact care îmbină simultan elemente dintr-o lume conştientă, inconştientă şi subconştientă. O lume a visului conectată cu o viziune creativă de o mare originalitate. La el, procesul creativ se bazează pe simboluri şi metafore, pe echilibrul dintre contrarii, acesta fiind în esenţă condiţia progresului.

Analogiile şi aspectele ambivalente servesc cu prisosinţă imaginaţiei şi limbajului pictural. Emblematica folosită de Elron poate fi percepută, desigur, în interpretări diferite. Arta lui se identifică cu şcoala realismului fantastic, acel stil care acceptă realitatea modernă prin înţelegerea complexităţii umane. >>>>

Lucreţia Berzintu: „Interviu cu Liana Saxone-Horodi“ (50 de ani de creaţie

LIANA SAXONE-HORODI – Artist plastic & publicist, Haifa, Israel

„Creaţia artistică a Lianei este un Imn dedicat omului. Omul în sine, obiceiurile lui, obiectele lui, visurile lui. Toată  creţia artistică a Lianei este de fapt doar exprimarea în pictură a înţelegerii şi a imensei dragoste pentru oameni ce o caracterizează!”

(Elron, Jurnalul săptămânii, 29 octombrie 2009 – citat din câteva pagini dedicate pictoriţei Liana Saxone-Horodi la vernisajul expoziţiei   „Excursie în Vadi Nisnas” din 1995, pagini puse la dispoziţia pictoriţei de către Lidia, soţia regretatului pictor Baruch Elron).

***

Am admirat peisajele realizate de Liana Saxone – Horodi având, după cum a mărturisit artista, genericul, – „De la Haifa în România şi înapoi” -, adică descrieri nuanţate ale impresiilor culese, deopotrivă, în ţara în care trăieşte şi ţara în care s-a născut, mai precis, pitorescul unor peisaje, în special a celor de la Haifa şi de la Braşov.

Am încercat să  disting deosebirile de luminozitate dintre lucrările cu subiecte din România şi cele din Israel, dar cu foarte mici amănunte, exprimate în pete discrete de culoare, ele sunt ca şi insesizabile. Soarele este acelaşi, deşi luminează altfel, iar cerul, când e liber de nori nu e altul. Artista creează astfel o acoladă sentimentală între două locuri de pe glob, la fel de >>>>

Dan Lupescu: „Replică la Carnavalul de la Veneţia“

Doamna Aurora Speranţa, membră a Uniunii Artiştilor Plastici, este pictoriţa cea mai valoroasă din zona meridională  a României. De o viaţă, trăieşte şi creează în Craiova, cândva capitala Valahiei Mici. Este vorba de provincia istorică renumită prin temperamentul solar, dinamic şi scânteietor al locuitorilor săi. Comparabil doar cu acela al sicilienilor, gasconilor şi bascilor.

Oltenia se numeşte această străveche vatră de cultură şi civilizaţie – în al cărei areal au fost descoperite:

1. cele mai vechi oase de hominid (peste două  milioane de ani, la Bugiuleşti, Vâlcea);

2. situl arheologic de la Cârcea, în preajma Craiovei, care atestă  locuirea neîntreruptă din neolitic şi până în prezent;

3. prima bazilică romană, fântâna secretă, la 30 de metri sub pământ, şi vestigiile cetăţii dacice de la Sucidava (Histria Olteniei) şi ale castrului roman, de unde Împăratul Constantin cel Mare a arcuit, peste Dunăre, un semeţ pod din lemn, deschizând astfel cel mai scurt drum spre inima Balcanilor, până la Salonic; >>>>