MONITOR CULTURAL * on-line

Dr. Dorel Schor: „Icoanele o surprinzătoare libertate de expresie“

Posted by ARP pe Decembrie 12, 2009

În urmă cu câteva decenii, colecţionarii de artă au descoperit frumuseţea icoanelor. Ele nu au mai fost considerate în exclusivitate obiecte de devoţiune, utilizate numai în liturghiile bisericeşti sau în casele particulare ale credincioşilor, ci şi opere artistice deosebite, creaţii frumoase încărcate de semnificaţii teologice, dar şi estetice, de tradiţie şi istorie.

„Eikon” înseamnă  în greaca veche imagine, chip. Termenul, mult mai vechi decât creştinismul, a devenit generic pentru orice imagine creştină sacră, bidimensională folosită ca obiect de cult. În religiile mozaică şi musulmană există stricta prohibiţie de a-l reprezenta în imagini pe Dumnezeu precum şi alte simboluri religioase. În schimb, în creştinism, unele icoane şi-au depăşit scopul iniţial.Se cunosc colectivităţi care le-au considerat miraculoase sau făcătoare de minuni.

Iubitorul de frumos, care ţine seama şi de destinaţia iniţială a icoanei, de imagine sacră, o interpretează, în primul rând, ca pe un tablou care, în ciuda subiectului aparent limitat,  beneficiază de o largă libertate de expresie. Primele icoane au apărut în răsăritul Europei prin secolul 4. >>>>>

Anunțuri

Sorry, the comment form is closed at this time.