MONITOR CULTURAL * on-line

Archive for 26 februarie 2010

NR. 2/2010

Posted by ARP pe februarie 26, 2010

Posted in noutati | Leave a Comment »

Teodora Mîndru: „Simpozionul MARIN SORESCU, GRIGORE VIERU, ARTUR SILVESTRI – trei mari scriitori români“

Posted by ARP pe februarie 26, 2010

Când  cultura se întâlneşte cu credinţa şi cu generozitatea, minunate fapte se petrec…

Simpozionul” Marin Sorescu, Grigore Vieru, Artur Silvestri – trei mari scriitori români” organizat de Fundaţiile ”Bucur Chiriac şi Marieta” şi ” Sf.Sava ” din Buzău, desfăşurat sâmbătă, 20 februarie 2010 a demonstrat acest fapt.

Iniţiatorii  simpozionui,  pr. prof. dr..Mihail Milea şi fam. Bucur Chiriac  şi Marieta, au reuşit să atragă în sala de festivităţi a Fundaţiei Sf. Sava, scriitori, profesori, preoţi, reprezentanţi ai instituţiilor de cultură şi ai presei locale, oaspeţi din afara localităţii, pentru o manifestare literară dar şi o comemorare creştinească a celor trei importanţi scriitori români şi a pr. Vasile Şt. Antofie, preot bucureştean născut şi crescut pe meleagurile Buzăului, vrednic şi mare prieten al literaturii şi artelor, generos ctitor plecat de curând la Domnul pe care L-a slujit cu dăruire.

Dl Bucur Chiriac, seniorul evenimentului, înconjurat cu toată consideraţia de concetăţenii săi, şi-a început  expunerea dezvăluind celor de faţă faptul că Buzăul datorează în mare măsură cărturarului  Artur Silvestri îmbogăţirea patrimoniului artistic al Muzeului judeţean prin donaţia colecţiei ”Chiriac şi Marieta Bucur ” .Artur Silvestri i-a sfătuit să facă acest pas, donaţia la Buzău,  a formulat contractul de donaţie, s-a îngrijit de toate actele şi de efectuarea acesteia. Tot Artur Silvestri a fost cel care a susţinut şi introdus în contract asigurarea” locuinţei viagere”colecţionarilor donatori, în apropierea Muzeului de artă. Artur Silvestri a fost un prieten cum nu se mai află: el  a fost totodată şi cel care a scris primul articol de critică literară despre volumul de debut, iar mai târziu, l-a îndemnat să scrie proză, i-a editat şi tipărit cărţile pe cheltuiala sa, a arătat dl Bucur Chiriac  cu vocea tremurând de emoţie.

Dl . Bucur Chiriac a vorbit şi despre ceilalţi doi mari poeţi şi scriitori, Marin Sorescu şi Grigore Vieru , pe care i-a cunoscut personal. Dar, mai apropiat a fost de Marin Sorescu, cel care îl şi vizita în Bucureşti, în fosta casă din Povernei, unde venea să admire tablourile şi să se întâlnească cu alţi oameni de cultură. Pentru unii a fost o noutate să afle faptul că Marin Sorescu a fost şi un excelent desenator şi  pictor.

Pr..prof.dr. Mihail Milea, ”sufletul evenimentului”, a vorbit despre cei trei mari cărturari legaţi, cel puţin prin afinităţi şi prietenii de Buzău, şi mai mult încă  şi despre pr. Vasile  Antofie, un demn reprezentant al clerului ortodox, dar şi al intelectualităţii creştine, un mare prieten şi mentor spiritual, în memoria căruia a editat şi prezentat cartea ”Testament întru veşnicie al Părintelui Vasile Şt.Antofie”.

Pr. dr.Damian, D-na Marieta Bucur, Dl avocat Sălcutan, dar mai ales d-na prof. Eliana Antofie, soţia îndurerată a pr.Vasile Antofie au impresionat, interesat şi emoţionat asistenţa atât prin depănarea amintirilor legate de scriitorii şi de pr. Vasile, cât şi prin lecturarea unor poezii ale lui Marin Sorescu (d-na Antofie), prezentarea unei mape cu schiţe – desene originale aparţinând poetului, şi prin analizarea rolului acestor mari oameni comemoraţi în cultura şi viaţa localităţii, prin aducerea în discuţie a ierarhiei valorice care trebuie să ne orienteze viaţa. >>>>

Posted in noutati | Leave a Comment »

Cezarina Adamescu: „Premiul de excelenţă pentru Valeriu Lucian Hetco – la aniversarea a zece ani de la apariţia revistei «Agero»“

Posted by ARP pe februarie 26, 2010

În virtutea faptului că suntem români şi dorim să ne preţuim valorile şi personalităţile de excepţie devenite emblematice pentru cultura noastră, forurile culturale gălăţene au hotărât să acorde  Domnului Lucian Hetco – Premiul de Excelenţă pentru activitatea de promovare a culturii şi artei româneşti peste hotare, cu atât mai mult cu cât, se apropie Jubileul de zece ani de la apariţia revistei „AGERO”.

Din multitudinea apariţiilor revuistice, fie pe suport clasic, fie în sfera on-line, ce s-au afirmat cu adevărat şi au rezistat nesiguranţei tranziţiei, prin  valoare, competenţă, profesionalism şi, mai ales, ţinând piept tentaţiilor de a se banaliza, urmând spiritul gregar al momentului şi al trendului, din ce în ce mai agresiv, dar nu şi valoros, al epocii actuale, în special în anii de după 2000,  revista AGERO s-a distins încă de la început, prin calitatea ei, prin înalta profesionalitate  şi iscusinţa de conducător a directorului şi redactorului şef, Domnul Lucian Hetco.

Apariţie permanentă de-a lungul acestor ani,  AGERO, Revistă  de Cultură, Opinie  şi Informaţie,  serveşte interesele informaţionale şi culturale ale românilor. AGERO – un simbol al educaţiei şi culturii latine, al bunului gust şi al toleranţei este  o Tribună liberă de luptă împotriva prăbuşirii valorilor naţionale şi internaţionale. >>>>

Posted in noutati | Leave a Comment »

Dan Brudaşcu: „De ce lipseşte România din lucrări străine de sinteză?“

Posted by ARP pe februarie 26, 2010

Continuăm demersul nostru de a semnala modul în care este reflectată, în literatura şi străină, România, dar şi valorile sale istorice culturale, spirituale, literare sau artistice. Aşa cum am mai avut prilejul de a arăta, sunt din păcate, foarte multe lucrări de sinteză, care lasă impresia că România nici măcar nu ar exista pe harta lumii sau, fapt la fel de grav, în opinia noastră, că poporul român nu şi-ar fi adus nici o contribuţie la tezaurul culturii şi spiritualităţii universale.

De data aceasta încercăm, pornind de la două astfel de lucrări respectiv „A Lion Hardbook – The History of Cristianity”, lucrare apărută în numeroase ediţii, după 1977, şi având o listă impresionantă de colaboratori de la cele mai prestigioase colegii, facultăţi, universităţi din Anglia şi USA, şi „Oxford – Concise Dictionary of the Christian Church”, ce-a de-a doua ediţie a lucrării respective, revizuită şi completată fiind apărută, sub semnătura lui E.A. Livingstone, în anul 2006.

Ambele lucrări sunt extrem esenţiale în sublinierea importanţei deosebite pe care Creştinismul a avut-o în evoluţia societăţii umane în ansamblul ei, la apariţia şi dezvoltarea statelor naţionale. Dacă în cea de a doua lucrare se fac referiri la câteva aspecte privind apariţia şi evoluţia creştinismului în spaţiul românesc, chiar dacă, în opinia noastră, cu unele inexactităţi sau omisiuni semnificative, în prima lucrare lipseşte aproape orice fel de referire la viaţa spirituală religioasă a românilor, deşi sunt foarte multe date la spaţii geografice îndepărtate, dar şi la unele cu mai mică relevanţă în ceea ce priveşte istoria Creştinismului. Mai mult decât atât, atunci când se fac, totuşi, trimiteri la teritoriul românesc, interpretările sunt inexacte, mincinoase şi tendenţioase, aşa cum este spre exemplu referirea la unitarieni. >>>>

Posted in noutati | Leave a Comment »

Octavian Curpaş: „Atunci când a scrie devine un mod de a exista“ – interviu cu Elena Buică (Canada)“

Posted by ARP pe februarie 26, 2010

„Visele  nu mă costă nimic şi uneori, ele sunt atât  de frumoase…!!!!”, obişnuieşte să spună scriitoarea Elena Buică, autoarea volumelor “Crâmpeie de viaţă”, “Gând purtat de dor”, “Prin sita vremii”, “Oglindiri”. Născută în ianuarie 1933, în comuna Ţigăneşti, judeţul Teleorman, Elena Buică mărturiseşte că în viaţă, le datorează totul părinţilor săi care i-au insuflat dragostea pentru carte, pentru cultură, pentru artă, dar şi pentru perseverenţă în muncă, pentru autodepăşire şi pentru valori morale superioare. De altfel, acesta a fost şi unul din motivele ce au contribuit la decizia ei de a studia la Facultatea de Limba şi literatura română din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, pe care o absolvă în 1965. Ca profesor de limba şi literatura română, Elena Buică a avut întotdeauna dragoste de copii şi a încercat să fie un model de referinţă pentru elevii săi. În 1998, scriitoarea părăseşte România şi îşi urmează fiica şi pe soţul acesteia, stabilţi din 1993 în Canada. În prezent,  Elena Buică locuieşte la Toronto, oraş pe care l-a ales nu doar pentru că i se părea mai aproape de visul american, ci şi pentru că este situat pe aceeaşi paralelă cu meleagurile unde ea însăşi a văzut lumina zilei. Când a luat hotărârea strămutării, scriitoarea a ştiut că va plăti un preţ, însă în opinia sa, este important să înveţi  să laşi evenimentele să curgă, să te avânţi în vâltoarea viitorului şi să scrii o nouă pagină în cartea vieţii.  >>>>

Posted in noutati | Leave a Comment »

Al. Florin Ţene: Personalităţi clujene în „Dicţionarul istoric al localităţilor din judeţul Vâlcea“

Posted by ARP pe februarie 26, 2010

Sub egida Academiei Române şi a Institutului de Cercetări Socio-Umane” C.S. Nicolăescu-Plopşor” din Craiova , a apărut” Dicţionarul istoric al localităţilor din judeţul Vâlcea”, Vol.I, Oraşele, Editura Sitech, Craiova, 2009, având ca autori pe Dinică Ciobotea, Cezar Avram(coordonatori), Dumitru Andronie, Ileana Marinaş(secretari ştiinţifici ), Ion Marinescu, Costea marinoiu, Vladimir Osiac, Eugen Petrescu, Corneliu Tamaş, şi Nicu Vintilă, o parte din aceştia fiind membrii Ligii Scriitorilor din România.

Volumul cuprinde , în cele 272 de pagini, prin structura tematică şi formatul editorial “repere dintr-o evoluţie milenară a celor peste 1000 de localităţi vâlcene( existente astăzi, înglobate administrativ, comasate teritorial, dispărute, redefinite în diferite momente) aflate în perimetrul celor 78 comune, 9 oraşe şi 2 municipii, câte numără judeţul astăzi.”(Prefaţă).

În acest prim volum sunt evidenţiate oraşele şi municipiile:Municipiul Râmnicul Vâlcea, Municipiul Drăgăşani, şi oraşele: Băbeni, Băile Govora, Băile Olăneşti, Bălceşti, Berbeşti, Brezoi, Călimăneşti, Horezul şi Ocnele Mari.

Vâlcea ca unitate administrativă , socială, politică ,culturală  , înglobează de-alungul istoriei sale milenare trepte de civilizaţie diverse.În cadrul acestui teritoriu aflat între judeţele Alba, Sibiu, Argeş, Olt, Gorj şi Hunedoare vieţuiesc, în present, 370160 de locuitori , pe o suprafaţă de 5550 km patraţi. >>>>

Posted in noutati | Leave a Comment »

Pr. Alexandru I. Mizgan: „Silviu Dragomir – istoric“

Posted by ARP pe februarie 26, 2010

De curând a văzut lumina tiparului,  în a doua ediţie, o lucrare monumentală a istoriografiei româneşti  actuale dedicată renumitului istoric Silviu Dragomir. Este vorba de monografia intitulată „SILVIU DRAGOMIR – ISTORIC”, lucrare care aparţine renumitului istoric şi profesor orădean Sorin Şipoş, de la Universitatea din Oradea.  Volumul numără 547 de pagini şi a apărut în condiţii grafice excepţionale la Editura Universităţii din Oradea şi Editura Cartdidact din Chişinău.

Lucrarea se constituie într-o analiză ştiinţifică asupra vieţii, activităţii şi personalităţii istoricului Silviu Dragomir, fiind susţinută ca teză de doctorat la Universitatea  ”Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, şi beneficiază de o prefaţă semnată de academcianul Ioan Aurel Pop.

Ne întâlnim în acest volum cu o amplă investigaţie asupra vieţii şi activităţii renumitului istoric, din care desprindem personalitatea marcantă a acestuia. Născut la 1/13 martie 1888 în comuna Gurasada din judeţul Hunedoara, Silviu Dragomir va ajunge la studii la Novi Sad ca bursier al Fundaţiei Gojdu, iar apoi la Cernăuţi şi Viena. Va ajunge profesor la Sibiu şi mai apoi la Cluj. Pentru activitatea ştiinţifică, didactică şi pentru politica promovată, Silviu Dragomir a fost răsplătit cu numeroase medalii şi decoraţii precum şi cu titlul de membru al Academiei Române. În timpul dictaturii comuniste a fost închis între 1949 – 1955 în penitenciarele din Caransebeş şi Sighet. Se va stinge din viaţă la 23 februarie 1962. >>>>

Posted in noutati | Leave a Comment »

Magdalena Albu: „Chipul de zeu păgân al mass-mediei româneşti“

Posted by ARP pe februarie 26, 2010

Claude-Jean Bertrand spunea că este puţin prea sumar să se vorbească doar despre trei roluri de bază, pe care mass-media ar trebui să le deţină într-un regim de presă liberal. A informa, a educa şi a distra, preciza specialistul francez, devin, astfel, în contextul unei invazii din ce în ce mai evidente, azi, a mijloacelor de informare de masă în spaţiul societar general, nişte pârghii mult prea simpliste pentru abordarea rigoroasă a tuturor funcţiilor, pe care acestea le afişează din ce în ce mai ostentativ. De aceea, nu aş începe într-un mod abrupt dezvoltarea subiectului propus – privit din punctul de vedere a cetăţeanului-spectator care sunt şi pe care îl interesează aspectele lumii înconjurătoare cu logica sau cu formalismul lor cu tot -, ci aş face o trimitere directă, mai înainte de toate, la definiţia noţiunii de funcţie în matematică.

Acolo, funcţia reprezintă o relaţie de asociere dintre două elemente aparţinătoare aceleiaşi mulţimi sau făcând parte din două mulţimi diferite. Privind din punct de vedere analogic, putem spune că, în cadrul teritoriului intens dezbătut azi al comunicării, problema interrelaţionării celor doi factori fundamentali specifici ecuaţiei mediatice cunoscute azi – emiţător şi receptor – este una de o similaritate evidentă cu aceea conţinută în interacţiunea domeniu-codomeniu prezentă în explicitarea sus-amintită. >>>>

Posted in noutati | Leave a Comment »

Petre Bucinschi: „Prezentul, o maşină sofisticată“

Posted by ARP pe februarie 26, 2010

Azi, individul pulverizat în multitudinea de roluri, situaţii ăi poziţii sociale în care nu se recunoaşte pe el însuşi, cu greu îşi va găsi unicitatea şi autenticitatea sa interioară în cadrul unui stil de viaţă personal, coerent, clar, definit.

În ultimă instanţă, efectul standardizării excesive în relaţiile interpersonale, frânează  dezvoltarea umană, blochează creşterea semnificativă în complexitatea personalităţii. Viaţa într-o societate înalt standardizată ULTRAGIAZĂ complexitatea umană, atrofiază stilul ei unic, inhibând spontaneitatea şi creativitatea. Nevoia umană fundamentală este aceea a autoactualizării, nevoia de a trăi la nivelul capacităţilor sale şi de a-şi actualiza potenţiale proprii.

Prezentul, o maşină sofisticată, nu va suferi dacă tot timpul vor fi comandate doar câteva operaţii pe care să le efectueze. În schimb, însă un om va fi profund nesatisfăcut când capacităţile sale vor fi subutilizate, când mediul său de viaţă nu-i va oferi oportunităţi suficiente de dezvoltare personală.

Pe de altă parte, creativitatea şi dezvoltarea personală sunt cerinţe care descriu o altă faţetă impusă de dinamica societăţii actuale. Situaţiile complexe aflate mereu în schimbare cer răspunsuri flexibile, creative, înalt elaborate. Societatea actuală nu mai poate fi susţinută de indivizi robotizaţi ci numai de indivizi cu capacităţi prin care înţelegerea umană, simpatia, cooperarea, sprijinul reciproc, dorinţa de raportare umană propriu-zisă, nu sunt diminuate. >>>>

Posted in noutati | Leave a Comment »

„Noua Zeelandă – o lume clasică în context modern“ (Interviu de Octavian Curpaş cu Elsa Easton)

Posted by ARP pe februarie 26, 2010

Daca vrei sa ai mai mult de doua saptamani de vacanta pe an, daca pui pret pe educatie si te intereseaza sa iti faci studiile la o universitate bine cotata si la un pret rezonabil, daca te afli in cautarea unor oportunitati privind job-ul tau, daca iti doresti sa traiesti sau doar sa calatoresti intr-o tara foarte frumoasa, cu plaje aurii, munti cu crestele acoperite de zapada, paduri exuberante si ape limpezi, Noua Zeelanda se va dovedi o revelatie. Interlocutoarea noastra, Elsa Easton, a sosit aici la vremea primilor pasi, cand parintii ei au ales sa renunte la Statele Unite, din motive personale si financiare. Pentru ca face parte dintr-o familie mixta, tatal este zeelandez, iar mama, americanca, ea obisnuieste sa poposeasca destul de des pe pamantul fagaduintei, mai precis in Arizona, in vizita la bunici si la rude, unde ii place sa faca shopping si sa savureze mancarurile specifice bucatariei din aceasta zona. Elsa Easton locuieste in prezent la Christchurch, in South Island si este asistenta personala a pastorului de la biserica de care apartine.

– Elsa, am dori sa te prezinti, in cateva cuvinte. Am inteles ca te-ai nascut in Statele Unite si la scurt timp dupa aceea, familia ta s-a mutat in Noua Zeelanda. Din ce motive ati ales sa parasiti Statele Unite pentru Noua Zeelanda? >>>>

Posted in noutati | Leave a Comment »

Gavril Cornuţiu: „Tezaure părăsite“

Posted by ARP pe februarie 26, 2010

Sunt din  ce în ce mai convins, pe masura ce îmi  albeste  parul, ca saracii sunt saraci pentru ca nu stiu sa-si  foloseasca avantajele cu care i-a  înzestrat natura. Fiecare  are ceva ce nu are celalalt. Important este sa te  descoperi  pe tine si sa-ti valorifici avantajele.

Cam  acelasi lucru se întâmpla si cu grupurile de populatie. Cei  de pe malul  marii au oportunitatile lor. Cei de la munte au  oportunitatile lor. Cei de la  câmpie sau cei de la deal, pe  ale lor etc., etc. Este necesara putina minte, ca  sa înteleaga  toti indivizii ca interesul comun, binele public este indirect  un  bine al fiecaruia. În plus, desigur, este nevoie de harnicie  si de seriozitate,  adica daca te apuci de ceva nu te opresti  pâna nu finalizezi ceea ce ai început.  Unde vreau sa ajung?  Am asistat cu totii la o frumoasa emisiune TV, preluata de  la  altii mai creativi, în care se prezentau monumente si situri  arheologice, iar  populatia trebuia sa voteze restaurarea unuia  dintre ele. Noi avem în judet doua  asemenea importante monumente,  situri. Este cetatea lui Menumorut, singura  cetate de pamânt  care mai poate fi vazuta în Europa. Istorici, arhitecti si  plasticieni ar putea valorifica aceasta cetate în scop istoric  si turistic.  Altii ar face din asemenea unicate puncte fabuloase  de atractie. Bani? De ce  trebuie bihorenii sa astepte guvernul  si tara? Prin subscriptie publica,  bihorenii ar putea usor  aduna banii necesari. >>>>

Posted in noutati | Leave a Comment »

Cezarina Adamescu: „Renaşterea unui cenaclu pentru toate vârstele“

Posted by ARP pe februarie 26, 2010

Este ştiut, gălăţenii au acest merit că-şi cinstesc valorile  şi personalităţile culturale, după ce aceştia trec în umbra Luminii veşnice.

Au trecut mai bine de zece ani, de când omul de cultură, poetul, jurnalistul, redactorul, editorul Ion Chiric, a plecat grăbit, prea grăbit de lângă noi, să editeze în cer, Cartea îngerilor. Aproape că nu e om de litere în urbe să nu-l fi cunoscut şi îndrăgit pentru generozitatea şi bunătatea lui proverbiale, pentru cărţile pe care le-a lăsat moştenire, pentru miile de articole şi reportaje pe care şi-a lăsat semnătura, ca ziarist la Agerpress, la cotidianul local, sau la Revista „Acţiunea”, ori la revistele literare centrale, unde apărea frecvent cu pagini întregi de texte şi grupaje de versuri proprii, care făceau cinste culturii şi literelor gălăţene. A fost un vrednic promotor cultural în toate domeniile, dar mai cu seamă, al literaturii, formator de talente, iniţiator de programe cultural-artistice de marcă şi cu răsunet în lumea artistică.

În căuşul memoriei încă mai  păstrăm cu evlavie şi pietate amintirea lui luminoasă. Cât timp? Câţi scriitori, poeţi, pictori, actori n-au plecat dintre noi şi acum se aşterne zăpada pe numele lor, îndeobşte? Cine-şi mai aminteşte de poetul Ion Trandafir, de pictorul Vasile Onuţ, de actorii Mihai Mihail, Stela şi Lucian Temelie, de jurnalistul de excepţie Corneliu Mihăilescu, de atâţia oameni care şi-au închinat viaţa scenei, cuvântului, artelor plastice? >>>>

Posted in noutati | Leave a Comment »

Petre Bucinschi: „Ştiinţă şi cultură“

Posted by ARP pe februarie 26, 2010

A fost un moment când democraţia strictă dintre ştiinţă şi cultură s-a înregistrat mai mult decât e evidentă, chiar dacă fundamentalii piloni pentru existenţa omului erau considerate inseparabili încă din cele mai vechi timpuri.

Clivajul dintre ştiinţele exacte şi ştiinţele umane s-a menţinut încă şi în secolul abia sfârşit, totul şi tentativele de împăcare dintre ştiinţă şi artă s-au manifestat prin abordările multidisciplinare şi interdisciplinare.

Astfel, lingvistica poetică, matematica poetică, muzica electronică, introducerea artei prin reţeaua internetului sunt doar câteva atestări că prietenia şi îngemănarea dintre ele este foarte posibilă şi chiar firească, bariera stânjenitoare dintre ştiinţă şi artă începe să dispară.

Azi creşte la bursa valorilor autoritatea scriitorului, a poetului ca doctor al sufletului.

Întreprinderea validată  de ştiinţă provoacă îndemnul:…..”iubiţi-i pe poeţi  şi vă veţi simţi mult ma sănătoşi la minte şi trup”.

Este posibil şi nu ar trebui să ne mire ba chiar ar fi de aşteptat ca într-o bună zi să se realizeze, pornind de la procedeele actuale de testare a inteligenţei umane, un dispozitiv de verificare a talentului, a creativităţii unui scriitor. Îmi imaginez cum vor sta la rând autorii cu volumele în braţe să treacă prin faţa acelui cerber sofisticat, într-un fel de uvertură, de preambul al Judecăţii de aici până la cea de apoi. >>>>

Posted in noutati | Leave a Comment »

Dorel Schor: „Calitatea de caricaturist a lui Eduard Mattes“

Posted by ARP pe februarie 26, 2010

Eduard Mattes este arhitect. Absolvent al prestigiosului Institut de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti, ceea ce nu l-a împiedicat să deseneze portrete, să sculpteze în lemn, să picteze în ulei… Şi totuşi, pe cartea sa de vizită că profesionist al artelor vizuale relevanţa este calitatea de caricaturist. Poate şi pentru că, în acest domeniu, a avut cele mai  mari satisfacţii personale.

Caricatură este un gen al graficii în care artistul conferă subiectului o notă critică, satirică sau umoristică. Tocmai de aceea, în ciudă aparenţelor, este în opinia mea un gen dificil. Nu numai că se cere o execuţie deosebită a desenului, dar mai trebuie să ai idei. Şi încă din acelea care să amuze sau să electrizeze. Caricatură este, prin destinaţia ei, legată de mijloacele de comunicare. Cît priveşte genul ei, în funcţie de  tematică abordată, poate fi politică, socială, de moravuri, portretistică, de divertisment…Cum se obţin efectele dorite în caricatură? Prin exagerare. Funcţionează aceeaşi lege valabilă în literatură de gen: exagerarea conştientă.

De la grotesc la fantastic, de la bonomie la dramatic, de la simpatie la critică acidă, totul e permis în caricatură. Uneori moralizatoare, alteori vitriolanta, legată de evenimente cunoscute, plasată adesea în centrul atenţiei publice, caricatură este determinată de multe ori de actualitatea cea mai stringentă. >>>>

Posted in noutati | Leave a Comment »

Pascu Balaci: „Să-ţi fie somnul lin, domnule Mălin!“

Posted by ARP pe februarie 26, 2010

Patria  cărtilor ce se imputineza pe zi ce trece a mai pierdut un ostean  credincios: pe Constantin Mălinas, omul care credea neabătut , asemenea marilor renascentisti ai lumii ca ” Litterae faciunt humaniores” (invatatura, cultura, ne face mai umani).Vestea despre moartea sa ne-a indurerat profund si clopotele au rasunat in  inimile noastre, aducandu-ne aminte ca suntem doar ” o vânare de vânt”. L-am cunoscut pe  Mălinu  de pe vremea când era un simplu si meticulos bibliotecar la biblioteca ”Gheorghe Sincai” pe vremea cand  ne citeam creatiile la cenaclul institutiei  inainte de l989. Anii au trecut ,dar Mălinu  a tinut drept drumul de la  linistea bibliotecii la tumultul politic al agorei.  A fost director al prestigioasi institutii, consilier local, editor al unei publicatii deosebite de un profund patriotism ”Familia noastră”, consacrata dialogului intre românii ” intra muros ” si ” extra muros”. A calatorit  pentru documentare la romanii din afara granitelor tarii, de la Giula si Novi  Sad  la românii  insingurati din Maramuresul istoric si chiar la acei din Crimeea, ca si cum ar fi vrut sa -i stropească pe toti cu flacăra vie a unirii.

Doctor in filologie, iubitor de medalistica lui  Eminescu,   documentat luptator pentru recuperarea patrimoniului lui Emanuil Gojdu, Constantin Mălinas ne-a uimit pe toti in ultima parte a vietii. A  scris mult dupa moartea sotiei sale ca intr-un gest suprem de recuperare a intregii sale vieti. cartile sale de poezie si de proză si le-a  lansat cu lume multa si sufragii cinstite la Cenaclul baroului Bihor. >>>>

Posted in noutati | Leave a Comment »

Carmen Cătunescu: „Intelectualul român încotro?“

Posted by ARP pe februarie 26, 2010

„Nu există încă un statut al muncii intelectuale  şi artistice. Un statut care să lege rodul de pom. Care să arate că rodul trebuie plătit anume ca să poată fi păzit şi întreţinut pomul care altfel  se pierde, usucă, nu mai poate rodi.” – Camil PETRESCU
Pe oamenii noştri de cultură şi de creaţie îi sărbătorim cu fast după moartea lor. Ne mândrim peste tot cu ei. Dăm emisiuni interminabile la televizor. Scriem rânduri pompoase în ziare. Speculăm afirmaţiile lor cele mai semnificative şi suntem profund impresionaţi. Câţi însă s-au întrebat ce facem pentru aceştia cât sunt în viaţă? Munca intelectuală şi artistică n-a avut un statut pe vremea lui Eminescu. Nu are nici acum. Culmea! Nu e apreciată nici de noocraţi, căci ei îşi evaluează pozitiv doar propria prestaţie.

Intelectualul de rutină se chinuie realizând o muncă „nerentabilă”, pentru că rezultatele în „prelucrarea” materialului uman nu sunt imediate, însă se reflectă în componenţa, calitatea societăţii de mâine. De intelectualul de excepţie, de creatorul de artă nu are nimeni nevoie, pentru că, probabil, principalele lucruri au fost inventate, realizate, create, iar editurile, de exemplu, se ocupă ba cu un best seller franţuzesc ori englezesc, ba cu unul american, ba cu volume de larg interes, literatură bună de citit în tren ori în vreo sală de aşteptare. Editorul îşi doreşte un câştig imediat, iar romanele româneşti contemporane ori cărţile de poezie nu mai sunt căutate ca în epoca precedentă. >>>>

Posted in noutati | Leave a Comment »

George Roca: „Lucian Petru Goja – fotograful care ne învaţă să vedem“

Posted by ARP pe februarie 26, 2010

În urmă cu câteva zile am primit prin poşta electronică un material scris (informativ) de la o bună prietenă cu care colaborez de mai mulţi ani! Autoarea, Anca Goja, este corespondenta noastră permanentă şi talentată jurnalistă la „Glasul Maramureşului” şi „Familia Română” din Baia Mare.. Articolul l-am recepţionat însă (pentru prima dată!) nesemnat şi fără specificaţia de a fi publicat. După ce l-am citit, am înţeles de ce! Timidă, nu vroia sa se creadă că scrie materiale laudative la adresa tatălui său. Şi astfel am aflat o mulţime de lucruri inedite despre arta şi talentul baimăreanului Lucian Petru Goja… Vi le prezint în cele ce urmează. Merită!

George Roca

Redactor şef, Romanian VIP

***

Deşi sunt, practic, decupaje din lumea naturii, fotografiile lui Lucian Petru Goja reunite în expoziţia „Evadarea (d)in abstract” reprezintă mult mai mult decît atît. Prin sugestiile liniilor, formelor şi culorilor, prin evidenta alunecare spre artele plastice, lucrările trasează un drum cu dus şi întors, dinspre concret spre abstract şi invers. Expoziţia a fost vernisată sîmbătă, 20 februarie, chiar în ziua cînd fotograful a împlinit 60 de ani, în Salonul Artelor al Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” din Baia Mare.  >>>>

Posted in noutati | Leave a Comment »