MONITOR CULTURAL * on-line

Miruna Cosmin: „Un minunat prilej de a face cunoştinţă cu proza Marianei Brăescu“

Posted by ARP pe Iunie 1, 2011

O minunată ocazie a timişorenilor de a face cunoştinţă cu proza Marianei Brăescu: lansarea cărtilor la GAUDEAMUS Timişoara, joi, 4 mai 2011

La întâlnirea literară din spaţiul de evenimente special amenajat au participat reprezentanţi de seamă ai lumii literare timişorene, din care amintim doar câteva nume, care nu mai au nevoie de nici o prezentare: Ion Marin Almăjan, Adrian Dinu Rachieru, Ion Pachia Tatomirescu, Veronica Balaj, Florin Contrea alte personalităţi culturale locale, un public numerous atras de cărti şi de faima scriitorilor .

Fragmente din discursurile scriitorilor şi criticilor literari 

Moderator: Teodora Mîndru    

Avem astăzi ocazia să vorbim despre  cărţile  unei scriitoare cunoscută publicului larg mai ales prin succesul în presă: Mariana Brăescu.

Am adus la GAUDEAMUS Timişoara, vă prezentăm şi vă oferim astăzi două cărţi de proză ale scriitoarei Mariana Brăescu: Imperfecţiuni provizorii-povestiri satirice şi Îmi amintesc şi îmi imaginezpovestiri vrăjite,  despre care Artur Silvestri scria:„ cartea aceasta a fost scrisă sub ochii mei, în câteva luni de la sfârşitul anului 1987. În primăvara anului ce a urmat era isprăvită, corectată în pagina dactilografiată şi arăta întocmai ca o ediţie definitivă. Îmi amintesc şi îmi imaginez – este, în sine, o creaţie tainică, ce parcă i s-a dat autoarei pe o cale necunoscută, unde un fel de vizionarism specific formulează nu concluzii ce ar reieşi dintr-o dezvoltare raţională ci stări enimagtice purtatoare de sens. 

Iar autoarea însăşi, Mariana Brăescu, îşi defineşte cartea, pe ultima copertă, astfel:„ Îmi amintesc şi îmi imaginez este o carte despre dragoste şi moarte văzute cu ochii copilăriei care nu o dată naşte fantasme. Este cartea unei emoţii.” >>>>

Ion Marin Almăjan

Înainte de 89 am fost directorul Editurii Facla şi mi s-a făcut fireşte propunerea de către Artur Silvestri, cu care aveam corespondenţa despre care v-am vorbit, să public un volum al Marianei Brăescu. Am acceptat fireşte această propunere dar în timpul acela propunerile noastre, ale editurii, se adresau Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste cum ar veni astăzi Ministerul Culturii. Acest Consiliu al Culturii şi Educaţiei Socialiste era condus de celebra Suzana Gâdea. La Consiliul Culturii existau dragi tovarăşi care citeau fiecare plan editorial şi-l sancţionau în funcţie de tematica cărţilor propuse, iar în final trebuia să adresăm chiar manuscrisul, să-l trimitem la Consiliul Culturii ca să fie studiat. Aşa am făcut cu propunerea apropo de această carte a Marianei Brăescu. Din păcate sau mă rog, în virtutea obişnuinţelor Consiliului Culturii, cartea Marianei Brăescu a fost respinsă întrucât în subtextul prozelor sale, mai ales cele umoristice, veţi găsi adrese foarte subtile şi adresele respective erau realităţile timpului acela, înainte de 89. Pentru că aşa cum s-a spus aici, Mariana Brăescu în Imperfecţiuni provizorii are povestirea satirică extrem de concentrată dar de-o violenţă în subtext cu totul excepţională. Condeiul ei, stilul ei cade aşa cum ar cădea un brici lovind în ceea ce înseamnă slăbiciunile omeneşti în primul rând, slăbiciunile societăţii, în general. Ceea ce m-a încântat întotdeauna la Mariana Brăescu a fost această diversificare, diversitate a tipologiilor umane. Veţi găsi în primul rând diverse ipostaze ale trădării în amor, ale trădării în cuplu, ale trădării în iubire dar şi alte teme care fac deliciul acestei cărţi. Ca să nu monopolizez discuţia, mă opresc aici şi am să transmit microfonul.

Doina Drăgan:

Aşa este. De ieri de la prânz, de când am primit coletul cu aceste cărţi, m-am axat pe această carte Îmi amintesc şi îmi imaginez. N-am pus geană peste geană până când n-am lecturat-o în întregime. „Este o carte a emoţiei” zice Mariana Brăescu pe coperta IV,  alături de fotografia sa, aceasta deosebit de frumoasă, făcută în anii scrierii cărţii. Într-adevăr, anul trecut la caravana GAUDEAMUS , am cunoscut-o pe doamna Mariana Brăescu realmente şi cred că această fotografie, de pe copertă, arată calităţile Domniei Sale de atunci şi de acum: frumoasă, hotărâtă, sclipind a inteligenţă >>>>

Arian Dinu Rachieru

Voi începe cu o destăinuire. În anul 1983, un telefon nocturn mă avertiza că trebuie urgent să ajung la Bucureşti pentru a primi Premiul pentru critică al Revistei Luceafărul. Ei bine, cu acel prilej- manifestarea a avut loc dacă nu mă înşel prin iunie, pe la mijlocul lunii- am cunoscut-o pe doamna Mariana Brăescu, participantă la eveniment, dânsa fiind atunci în colectivul redacţional al unui săptămânal nu demult apărut pe lume, e vorba de SLAST – Suplimentul Literar şi Artistic al Scânteii Tineretului .

Pentru mine, vă mărturisesc, aceste două volume ale doamnei Mariana Brăescu sunt o surpriză. Nu în sensul că n-aş fi avut cunoştinţă de preocupările prozastice ale doamnei Brăescu însă aseară, primind cărţile şi apucând totuşi să citesc din ele– hai să nu mă laud că le-am citit chiar din doască în doască – trebuie să constat că avem de-a face cu un prozator de mare forţă şi rafinament analitic. Mai constat un lucru: Domnia Sa, în anii din urmă, mai ales după ce Artur Silvestri s-a grăbit să plece, s-a devotat unei cauze încercând să valorifice moştenirea manuscriptă rămasă de la Artur. Ei bine, e momentul ca şi doamna Mariana Brăescu să gestioneze propriile-i proiecte fiindcă, repet, aceste două volume, şi bine spunea doamna Teodora Mîndru, alcătuiesc un diptic. Ele sunt, dacă vreţi, complementare fiindcă sunt feţele aceleaşi medalii. Pe deoparte avem un grupaj de proze satirice, texte datate şi scrise în intervalul 81 – 83 şi pe de altă parte, o proză de mare rafinament, o proză care încearcă să palpeze misterul, o proză pe care nu întâmplător chiar Artur o aşeza sub eticheta enigmaticului. Vreau câteva cuvinte să spun şi despre cele două cărţi.

Doamna Mariana Brăescu, într-un cuvinţel introductiv spune că a încercat să-şi publice cărtile înainte de 1989 şi manuscrisul a fost depus pe la diverse edituri. N-a reuşit şi hai să zicem că nu înţelegea de ce. După 89 iată cărţile pot fi publicate dar din păcate, trebuie să constatăm cu toţii, cu mare regret, că au cam dispărut cititorii. Deci doamna Brăescu regretă, deplânge faptul că acea armată de cititori care până în 89 s-ar fi aplecat asupra volumelor, astăzi, din păcate, s-a rarefiat. Internauţii nu prea mai zăbovesc în preajma cărţilor iar zăbava cititului, cum spunea cronicarul, nu prea e pe placul teleintelectualilor, ca să preiau sintagma unui sociolog francez. Noi suntem – ştim cu toţii – prizonierii culturii media. Dar lăsând deoparte astfel de constatări, iată, veţi descoperi în Mariana Brăescu un autor de mare forţă satirică şi o să pensez câteva exemple>>>>

        

Anunțuri

Sorry, the comment form is closed at this time.