MONITOR CULTURAL * on-line

~„Referendum”-ul maghiar, declarat ilegal de Academia Romana

Centrul European pentru Studii în Probleme Etnice şi Institutul de Sociologie ale Academiei Române desfiinteaza „referendum”-ul maghiar . Asociatia Civic Media are onoarea sa va informeze asupra ilegalitatii „referendum”-ului realizat de asa-zisul Consiliu National Secuiesc

COMUNICAT privind „referendum-ul” Consiliului Naţional Secuiesc

În virtutea îndatoririlor sociale şi al competenţei lor sociologice, Centrul European pentru Studii în Probleme Etnice şi Institutul de Sociologie ale Academiei Române îşi exprimă prin acest comunicat punctul de vedere privind problema autonomiei pe criterii etnice pusă de către aşa-numitul Consiliu Naţional Secuiesc (CNS) prin recentul „referendum” derulat în localităţi din trei judeţe din România:

Din punct de vedere constituţional:

Referendum-ul este o instituţie a statului reglementată prin legi speciale şi printr-o deontologie riguroasă. Ca orice altă instituţie a statului, referendum-ul nu poate fi utilizat în afara voinţei statului, şi dincolo de căile specifice de acces la exerciţiul său. Oricine se foloseşte de instituţia referendum-ului în afara voinţei statului se face vinovat de lovituri aduse integrităţii statului însuşi;

Din punct de vedere legal şi al credibilităţii datelor colectate (al strângerii „semnăturilor”):

problema pusă de către CNS este ilegală căci ideea de autonomie locală pe criterii etnice este neconstituţională;

procedura declanşată de către CNS se situează în afara principiului juridic elementar potrivit căruia o probă colectată în afara cadrului legal nu poate fi folosită formal;

pretenţia că referendumul este doar consultativ este absurdă. Dacă este referendum, e reglementat legal, dacă nu, este cel mult un sondaj de opinie. Însă nici condiţiile administrative nici cele ştiinţifice în care s-a colectat informaţia nu prezintă siguranţă datorită presiunilor informale, de natură „morală”, exercitate asupra respondenţilor, printr-o campanie cvasipolitică şi media, centrată exclusiv pe necesitatea autonomizării regiunii. Este greu de spus dacă s-a înţeles şi cum s-a înţeles mesajul privind autonomia de către populaţie, mai ales în mediul rural.

Din punct de vedere istoric, politic şi etnic:

acest „referendum” este fără obiect, din moment ce pretenţia de fond, anume că minoritatea maghiară nu s-ar bucura de drepturile prevăzute prin Actul de fundamentare al României Mari, prin Rezoluţia de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918, este contrazisă de realitate. Astfel, în acord cu primul punct al amintitei Rezoluţii, minoritatea maghiară se bucură în prezent de „deplină libertate naţională”, în sensul că „se poate instrui, administra şi judeca în limba sa proprie”, se bucură „de reprezentare în corpurile legiuitoare şi [se află] la guvernarea ţării”, având o pondere politică care adesea condiţionează echilibrul politic intern. Limitându-ne numai la problema administraţiei locale, sesizăm că aceasta este controlată în prezent aproape exclusiv de către reprezentaţi ai populaţiei majoritare maghiare, chiar şi acolo unde, prin lege, ar trebui să existe şi reprezentanţi ai minorităţii române, care este, astfel, lipsită de dreptul de administrare prevăzut tocmai de Rezoluţia de la 1 Decembrie 1918;

în acelaşi timp, raportarea insistentă a iniţiatorilor „referendumului” la Declaraţia (Rezoluţia) de la Alba Iulia – Act care stă la baza Statului Român unitar modern – este în contradicţie cu afirmaţiile lor publice repetate că nu sunt dispuşi să recunoască tocmai principiul întemeietor al statului român, anume caracterul său naţional, unitar şi indivizibil.

tot în ceea ce priveşte obiectul „referendumului” – anume autonomia pentru populaţia maghiară, constatăm pedalarea excesivă pe teza identităţii dintre „minoritatea secuiască” şi „comunitatea naţională maghiară”, care este o inexactitate şi care pune într-adevăr, în pericol, identitatea culturală a etniei secuilor;

autonomia pe criterii etnice ar însemna pentru populaţia română a regiunii consacrarea statutului de minoritate neglijată social, economic şi politic, mai ales că aceasta n-a constituit „obiect de consultare” al „referendumului” în nici un fel.

Din punct de vedere economic:

se promovează mitul Secuimii ca „mică Elveţie” care „trebuie lăsată să se pună în valoare”. Zona în cauză este una dintre cele mai sărace din ţară, caz în care autonomia ar fi de facto finanţată de celelalte regiuni. Mitul „emancipării economice” se bazează astfel pe o judecată de tip politic incorectă în condiţiile în care iniţiatorii autonomiei pe criterii etnice sunt dezinteresaţi total de problemele sociale, economice care afectează România, în ansamblu. Concepţia economică a autonomiei etnice, atât cât a fost exprimată, este centrată pe potenţialul local „nepus în valoare”. Însă nu este clar de ce până acum acest potenţial nu a putut fi pus în valoare în condiţiile în care interesele maghiare sunt cât se poate de bine reprezentate la nivelul autorităţilor locale.

Din punct de vedere geopolitic:

noua filosofie a relaţiilor internaţionale, de după anii ’90, arată că, acolo unde nu există tensiuni deosebite între etnii etc., soluţia autonomiei regionale creează comunităţi conflictuale, prin accentuarea diferenţelor. Noile drepturi câştigate nu vor diminua revendicările faţă de centru, treptat putându-se ajunge la ameninţări severe la adresa statului, de regulă, în favoarea altor structuri statale (nou create sau de aiurea).

Mai multe detalii din zona la www.civicmedia.ro

Anunțuri