MONITOR CULTURAL * on-line

Alexandru Nemoianu: „Exprimarea românească; un simptom“

In Octombrie,2004 am ascultat,doar pentru putina vreme, o emisiune de televiziune in Romania.

Era un soi de dialog purtat de catre un reporter si istoricul  Ad. Pppd. Tema discutata era  in jurul oportunitatii ridicarii “Catedralei Neamului” in Parcul Carol,in Bucuresti. (“Catedrala Neamului” este un proiect al Bisericii Ortodoxe Romane de a ridica o biserica monumentala in Bucuresti,ca sediu al Patriarhiei si memorial  al victimelor regimului bolsevic.)

Istoricul  era gras,de  fapt umflat dizgratios, cu fata buhaita si acoperita de o barba  saracacioasa, foarte multumit de sine si  raspandind un duh lumesc neplacut. Cu cea mai mare nepasare se exprima impotriva ridicarii acestui monument si cu aceiasi nepasare si nesimtire repeta “argumentul lui Iuda”.(Nu este bine sa se risipeasca bani care ar putea fi  folositi la ajutarea saracilor.) Acestui argument  umflatul istoric adauga si inexactitati jalnice gen,”imi pare ca se  imita exemplul vecinului de la rasarit”. Un penibil apropos rusofob care nu tine  seama de faptul ca intre Romania si Rusia exista o distanta de peste o mie de kilometrii si o tara enorma, Ucraina.De fapt  obezul barbos nu facea decat sa dea   glas ideilor seculariste vehiculate in Romania prin tot soiul de organizatii obscure,vernacular cunoscute si ca “sortarii”. Dar nu despre neghibiile rostite este vorba ci despre felul in care erau  rostite, despre limba romaneasca folosita.

La o superficiala analiza parea ca Adr. Ppd. foloseste un “grai” vechi,armonios. El rostea nu , “imi da gandul cat va fi fiind in visteria Patriarhiei”, “interesul de obste”,etc. Dar de fapt ,mai profund analizat, rezulta cu totul altceva.

Puhavul istoric cauta sa mimeze graiul aristocratiei (boierimii) muntene si nu reusea.

Acel grai este absolut superb si am avut privilegiul sa  il aud vorbit de catre cativa reprezentanti ai acelei categorii sociale ( Dr. Elena (Nutzi) Mateescu-Manescu, Domnica Negulescu, Dr. Alecu Manescu, bunicul lui Mihnea Berindei).Acesti reprezentanti ai familiilor de vita veche (cele care pastreaza constinta libertatii originare,care tine de persoana si din care se hraneste libertatea politica si constitutionala),vorbeau autentic si cuminte. Prin felul cum vorbeau  acei  oameni  dezvaluiau una dintre cele mai miscatoare caracteristici ale neamului romanesc,care leaga demnitatea de modestie si modestia de eleganta.

Imitatia “istoricului” era penibila.Ea  dadea la iveala un suflet de  lacheu.Un suflet de neo-ciocoi.

ALEXANDRU NEMOIANU

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s