MONITOR CULTURAL * on-line

~Alexandru Stănciulescu-Bârda: „Cazul Costel Busuioc“

De pe la începutul anului aflăm de la televizor de un mare talent pe care l-a dat neamul românesc lumii: Costel Busuioc, pe care străinătatea îl numeşte de acum Pavarotti. Un om simplu, născut şi crescut într-un sat bănăţean oarecare, cu 8 clase la bază, cu o familie dăruită de Dumnezeu cu patru copii. A făcut până la cei 38-40 de ani ai săi tot felul de meserii, începând cu cea de păzitor de oi( şi de capre?!), de lucrător de pământ, ceferist, zidar şi multe altele. Viaţa l-a dus până hăt departe, în Spania. Acolo lucra ca salahor la construcţii. Atât în ţară, cât şi în străinătate, singura bucurie adevărată a lui Costel Busuioc era de a cânta. Şi nu orice şi oricum. Împreună cu preotul din satul lui, ascultase zeci de ore muzică clasică, interpretată de mari personalităţii ale lumii şi… încercase să-i imite pe acei cântăreţi. Având o memorie muzicală ieşită din comun, bănăţeanul a învăţat cântec după cântec cu exactitate, formându-şi un repertoriu bogat, pe care-l repeta zi de zi, când lucra. Tot satul îl ştia pe el şi talentul lui. Toţi se familiarizaseră cu muzica de operă, socotindu-l pe bietul Costel ca pe un om fără noroc pripăşit pe coclaurile lor. Nu  sesizase nimeni, dar absolut nimeni dintre românii investiţi cu funcţii pe unde îl dusese viaţa pe Costel Busuioc, că omul acela reprezintă o valoare. Îl ascultaseră ca pe orice altă ciudăţenie. A trebuit să ajungă în Spania şi acolo să-l audă oamenii simpli din apropierea lui, de pe stradă.  Aceia au sesizat autorităţile şi televiziunile că acolo, la roabă şi la târnăcop trudeşte un geniu. L-au numit Pavaroti, cu numele celui mai mare tenor al lumii din vremea noastră, tocmai fiindcă glasul şi cântecul lui Costel îl imita pe Pavaroti ca o bandă de casetofon.  Spaniolii l-au ascultat pe Costel al nostru şi l-au pus la concurs, un concurs naţional, cu cele mai bune talente ale lor şi el a câştigat! Doamne, ce bucurie putea să fie mai mare pentru acel om! De acum, ciobanul, zidarul, salahorul, ce mai, românul Costel Busuioc, va cânta pe marile scene ale lumii, alături de oameni care au studiat muzica zeci de ani… Va fi al lor, dar nu va mai fi al nostru….!La formarea unui om, unei personalităţi, contribuie trei factori. Cel dintâi este zestrea genetică cu care venim în lume. Fiecare avem câte ceva în trăistuţa sufletului nostru: unul darul muzicii, altul pe al picturii, altul  darul de a învăţa, altul de a judeca, altul de a vindeca etc. Al doilea element este mediul în care acel om  se dezvoltă, format din familie, şcoală, biserică, mahala, cartier, anturaje etc., iar al treilea este efortul propriu, pe care omul însuşi îl depune. Dacă unul dintre aceste trei elemente sunt neglijate, omul nu se poate realiza. Costel Busuioc a avut darul muzicii, dar societatea nu i l-a cultivat; în schimb, efortul lui propriu a făcut ca să depăşească această lipsă şi azi să fie o vedetă a lumii muzicale. Dacă ar fi urmat nişte şcoli speciale de muzică, un conservator, Costel Busuioc ar fi fost de multă vreme cineva. Asta-i viaţa! Dumnezeu să-l ajute să recupereze ceea ce societatea în care a trăit până acum nu i-a dat!

ALEXANDRU STĂNCIULESCU-BÂRDA