MONITOR CULTURAL * on-line

~Alexandru Stănciulescu-Bârda: „Noe, Nebunul pentru Dumnezeu“

Am privit uimit la televizor istoria descoperirii corăbiei lui Noe pe muntele Ararat. De pe vremea lui Marco Polo, sau, mai bine zis, de când ni se păstrează documente scrise, oamenii au căutat să descifreze tainele trecutului. Corabia lui Noe a fost o enigmă, căreia oamenii din lumea întreagă au căutat să-i dea o dezlegare. Condiţiile geografice şi climaterice, iar în ultima vreme cele politice şi militare, au împiedicat pe temerarii care au dorit cu orice preţ să ajungă la corabie. Nenumărate vieţi s-au pierdut în hăurile munţilor, dar numeroşi exploratori au reuşit s-o vadă, s-o pipăie, s-o fotografieze. In ultima vreme le-au venit în ajutor sateliţii, avioanele şi tehnica modernă. Sunt prea multe documente scrise şi foto, s-au scris cărţi şi studii, care sintetizează rezultatele cercetărilor privind o relicvă atât de preţioasă din istoria omenirii. În concluzie, corabia există, iar textul biblic se dovedeşte a fi un document credibil, incontestabil.

Istoria lui Noe şi mai ales personalitatea lui mi se pare fascinantă. Îmi imaginez un om simplu, trăitor într-un sat oarecare, pe muche de deal. El şi familia lui îşi trăiau zilele cu credinţă, cu dreptate şi frică de Dumnezeu. Se fereau de vălmăşeala lumii şi mai ales de patimile şi viciile ce bântuiau lumea. Răul ajunsese la culme, dar Noe rămânea statornic în credinţa şi în munca lui. Iată că tocmai pe el 1-a ales Dumnezeu, ca să treacă peste marea încercare, altfel spus, ca să fie
purtătorul şi părintele neamului omenesc. I-a poruncit Dumnezeu să facă acea corabie. Era un proiect grandios. Îmi închipui pe Noe cum şi-a părăsit ocupaţiile lui obişnuite şi s-a apucat de treabă. Erau uimiţi ai casei, erau uimiţi vecinii şi cunoscuţii. Să te apuci să faci o corabie uriaşă, tu cel care aduci apa cu ulciorul de la mare distanţă, e chiar o nebunie. Construcţia corăbiei a durat mulţi ani. Nu era ceva simplu şi uşor. Dimensiunile corăbiei, destinaţia ei, grajdurile şi boxele de care vorbeşte textul biblic dar şi cei ce au văzut resturile corăbiei ne îndreptăţesc să credem că a fost o lucrare care, în mod obişnuit depăşeşte posibilităţile unui om obişnuit. A avut şi Noe pământ, care a rămas nemuncit, a avut vite, care au rămas nepăscute, dar n-a contat. Toţi 1- au considerat nebun, dar el nu s-a sfiit. A ştiut că împlineşte voia lui Dumnezeu şi asta i – a fost de ajuns ca să treacă peste toate greutăţile. Nebunul pentru Dumnezeu a ajuns un al doilea Adam al omenirii. Toată lumea din vremea aceea s-a dus sub valuri. Noe a rămas şi despre el se va vorbi cât va fi lumea!

ALEXANDRU STĂNCIULESCU-BÂRDA