MONITOR CULTURAL * on-line

~Anastasia Dumitru: „Să ne cunoaştem scriitorii!“

Nu ştiam că s-a demarat un program naţional ,,Să ne cunoaştem scriitorii!”, program al Uniunii Scriitorilor. Din fericire, întâmplător, programul s-a întâlnit cu mine la o sărbătoare, în alt oraş decât în urbea gânditorului poetul latin Ovidiu.

Zilele trecute am fost invitată de o bună amică a mea şi a literelor la Zilele Techirgiolului. ,,Căldură mare, mon cher”… mi-am zis: trebuie, totuşi, să merg; rar prilej de întâlnire cu spiritualitatea, cu mănăstirea, unde priveghează asupra sufletului nostru părintele Arsenie Papancioc, dar şi cu poezia, cu scriitorii, care fac să dăinuie cuvântul prin scris”.  Habar n-aveam de programul naţional, m-am dus ca simplu cititor şi iubitor al frumosului, dar m-am întâlnit cu programul naţional. Nu râdeţi…, e de bun augur, este singurul program care chiar funcţionează în România, din moment ce m-am întâlnit cu el lângă Ghiolul lui Techir, chiar printre zgomotul muzicii proaste care se auzea de pe o scenă din apropiere.

Cea care mi-a făcut invitaţia a fost scriitoarea, traducătoarea, profesoara de limba română, Acmola Guner. Nici ea nu ştia de programul naţional. A venit pentru a lansa Monografia oraşului Techirghiol, o carte realizată cu mult efort, cu documente, cu o bibliografie vastă, care consemnează date unice despre istoria acestui oraş, îndrăgit şi de M. Eliade. Acmola Guner a scris cu multă pasiune, ,,în numele tătarilor” această monografie bilingvă. S-a referit la importanţa tătarilor,  care au ajuns să fie numiţi peiorativ ,,hoardele tătare”, deşi la origine hoardă, ,,ordu”, însemna armată bine organizată, venită dintr-un mare imperiu. ,,Astăzi animozităţile s-au stins, iar tătarii convieţuiesc paşnic în Dobrogea”, ne-a declarat scriitoarea.

La oraşul lui Techir s-a referit şi M. Eliade, care avea o casă undeva pe deal, printre tătari. Am citit  din Memoriile scriitoruluI, chiar atunci, la întâlnire ,,oraşul cu amintirea amurgurilor, cu bordeiele tătăreşti, cu fum înecăcios, care a întruchipat pentru mine prezenţa Dobrogei, prolog la ,,O mie şi una de nopţi”.

Nu au fost ,,O mie şi una de nopţi”, ci o singură noapte la Techirghiol pentru a trăi o mie de gânduri bune. Cu multă bucurie ne-a primit gazda, scriitoarea Constanţa Vlăgea, profund emoţionată de prezenţa atâtor oaspeţi, iubitori ai logosului. Acum abia aflu că, de fapt, este o întâlnire programată sub genericul ,,Să ne cunoaştem scriitorii”, iniţiată de Uniunii Scriitorilor. Cine sunt eu ca să fiu printre ei? Ce caut acolo? Ce am găsit? M-am întâlnit cu un program al scriitorilor. De fapt, îi caut de-o viaţă, dar nu i-am găsit…, niciun drum spre ei, Măria Lor, scriitorii.

Acolo, într-o atmosferă emoţionantă am cunoscut, într-adevăr scriitorii, oameni despre care am citit, i-am întâlnit în lumea ficţiunii, în  operă, dar nu şi în realitate.

Dintre toţi, o  reîntâlnire a fost doar cu trei personalităţi: cu Acmola Guner, de care mă leagă o prietenie lungă şi trainică, ce dăinuie prin cuvânt; cu scriitorul Ovidiu Dunăreanu, preşedinte al U.S,  filiala Dobrogea, cel care cu mult profesionism, cu dăruire şi cu rigoare conduce revista EX PONTO şi scrie neîncetat, textualizându-se în proză; şi cu graficianul Leonte Năstase care ne plimbă în lumea imaginară a picturilor şi care ne surpinde prin originalitatea detaliului ca esenţă. Cu ceilaţi a fost întâlnire pentru întâia oară, dar nu şi pentru ultima pentru că a fost o dragoste la prima vedere, dragoste sub semnul literaturii.

Pe ceilalţi nu-i cunoşteam, se întrebau miraţi cine sunt eu, eu cine sunt ei. Iată la ce este bun un program. Şi pentru că nu-i ştiam, nu puteam să intru în vorbă cu ei. Lângă Ovidiu Dunăreanu, la masa din centru observ o frumoasă femeie, ce avea un pisic în braţe. Îmi zic ,,este un suflet bun, mângâie pisoiul, iubeşte animalele, dar, nu-i pasă de privirea mea, avea alte gânduri…”. Discută ceva foarte interesant, sunt curioasă, dar nu am curaj să trag cu urechea. Nu ştiam cine este.

Când au început prezentările, am cunoscut, într-adevăr scriitorii. Am sesezat că atâtea ne leagă şi am regretat lipsa de curaj, trebuia să intru în vorbă, poezia Dumneaei îmi merge la suflet pentru că aduce pace interioară, poezia rostită de Ea este înălţime spirituală. Ne învaţă să preţuim timpul, să nu lasăm pe nimeni să ni-l răpească, ne mai aminteşte că suntem la Techirghiol, ,,loc sfânt”, că ,,înainte potirul era de lemn şi credinţa de aur, azi potirul e de aur şi credinţa de lemn”, ,,să punem în buzunare iubire, nu bani”.  Îmi zic: ,,extraordinar, ce adevăruri!”. Cine este? Cine alta decât, poeta Emilia Dabu, director al revistei de cultură Soteris.   Ziua următoarea aveam să-mi întăresc convingerea că nimic nu este întâmplător, că Dumnezeu le rânduieşte pe toate, cunoaşte gândul omului. Datorită ei, Emiliei Dabu, căreia din emoţie i-am zis Daba, (o rog să mă ierte), aveam să cunosc scriitorii şi nu pe oricine, chiar pe Grigore Vieru, invitat în marea Familie a favoriţilor, (căci aşa se numea emisiunea de a doua zi, realizată de Fuego). Întâlinrea cu poetul, cu sfântul limbii române,  Grigore Vieru, (dar acesta va fi un alt articol) dumneaei o datorez, deci îi mulţumesc.

Am mai cunoscut pe alte două scriitoare, profesori universitari,  membre ale U.S. din România, Iulia Pană şi Amelia Stănescu. (Auzisem de poete, le zărisem la Primăvara poeţilor, dar nu am apucat să leg o discuţie, din cauza timpului, nu a fost să fie, până acum. Mulţumesc programului pentru acest prilej. Ambele au citit puţin, dar bine. Am reţinut de la prima scriitoare că ,,femeia poet este poezia”, iar de la a doua: tânără şi frumoasă poetă! că ,,bărbaţii sunt asemeni autobuzelor, vin la fiecare 15 minute.” Am reţinut şi intervenţia scriitorului, ziaristului, realizatorului de emisiuni, Iulian Talianu, prezent cu două reviste proaspăt apărute în Constanţa: Jurnal pentru adolescenţi şi Constanţa. Jurnal de cultură. (din păcate nu am primit şi eu una, s-au repezit toţi la ele, (îmi zic ,,înşfăcaţi, că de fapt ăsta este scopul unei reviste!.”)

De asemenea, m-a impresionat un alt membru al Uniunii Scriirorilor din România, Costache Tudor, psiholog, director al revistei Agora, preşedinte al Fundaţiei Culturale ,,Sorin Tudor”. Auzisem de dumnealui, dar nu l-am cunoscut decât atunci la Techirghiol, când a citit proză scurtă, despre un copil orfan, vitregit de războiul din Cosovo. Mi-a lăsat cartea ,,Fotografii în mişcare”, apărută la Ex Ponto, în 2007.  Culegerea de cele 17 reportaje  mi-a răpit apoi toată noaptea pentru că am realizat asemănarea cu Geo Bogza, când am citit impresonante constatări ale trecerii în nefiinţă a satului. Costache Tudor este un foarte bun psiholog, un sociolog al satului, un călător, care ,,părăsind traseele turistice ale litoralului, intră în frământarea vălurită a podişului Dobrogei”, cum scrie chiar autorul în primul reportaj ,,Anotimpuri la Topraisar”, ajunge apoi într-un inconştient arhetipal, ca să descopere şi să ne dezvăluie adevăruri zdrobitoare despre viaţa satului.

Citez titlul unui reportaj ,,Miriştea-locul unde aproape toate verbele se conjugă la trecut”, în care aflu că ,,sătenii nu mai ştiu locul unde a fost şcoala”, o constatare şocantă pentru o comunitate, poate pentru faptul că nu a avut ,,niciodată nici biserică” (pag. 49). Un alt reportaj, la fel de cutremurător este cel despre Dobromir, subintitulat ,,Puţine sunt pedepsele egale cu uitarea”.  Întrebaţi fiind depre Europa, ţăranii au răspuns ,, Europa? Care Europă, domnule? Nouă ne e greu să ajungem până la Băneasă?” Ochiul vigilent al reporterului fotograf, chiar dacă este în perpetuă mişcare surprinde realitatea crudă, amintindu-ne de stilul celor mai mari creatori ai jurnalului de călătorie, începând cu Dinicu Golescu, Vasile Alecsandri, Gh. Alexandrescu, Boltineanu, V. Alecsandri, A. Russo, Mihail Sadoveanu, Calistrat Hogaş, Geo Bogza şi terminând cu Alexandru Vlahuţa. Doar că România nu apare ,,pitorească”, ci în trăirea ei autentică. Ultima consemnare este cea din septembrie 2006, despre Ghindăreşti ,,satul plecat în băjenie prin Europa”, care se încheie apoteotic cu o rugă ,,Ajută-i, Doamne, pe ai noştri, să se întoarcă sănătoşi acasă”.  Aşa voi încheia şi eu: Ajută-le doamne, românilor, să Te regăsească, să se întoarcă acasă, să-şi poarte ,,Crucea” la răscrurce de milenii. Între timp e iarăşi toamnă, ,,suntem la cumpănirea dintre vremuri”. După această continuă băjenie prin Europa, când nu mai ştim de noi, de limbă, de identitate naţională, oare ce va să vină, maiestre? Cui îi mai pasă? Totul este în continuă mişcare, doar fotografiile rămân eterne, captează clipa între margnile ei şi o textualizează.

Oare ce ne mai salvează de marea trecere spre  nicăieri, oare nu o Agoră spirituală? (Îmi vine în minte un gând pribeag ca şi mine, ,,e bine că mai am la clasa elevi talentaţi, pe umerii lor va sta soarta de mâine a României. E bine că o fetiţă de a mea, de 14 ani, Mihaela Miron este pictoriţă de icoane, câştigătoare a 10 premii naţionale  la concursul patriarhiei Icoana din sufletul copilului, e bine că patriarhul sau că Dinu Săraru, de la ,,Nişte ţărani” apreciază talentul ei. Poate o vor face şi alţii şi mă gândesc chiar la Fundaţia Culturală ,,Sorin Tudor”…copii au nevoie de încurajări, de un sprijin ca să fie încredinţaţi că merg pe drumul cel bun. Iată că nu mai privesc în trecut, acesta este ,,blestemul neamului românesc”, după cum scria Cioran în Schimbarea la faţă a României, privesc spre viitor, or viitorul însemnă educaţie, cultură, valoare, tineret…)

Iată de ce este nevoie să ne cunoaştem scriitorii, lăudabilă iniţiativă, de fapt, cred că fiecare se cunoaşte pe sine prin celălalt. Nu pot exista scriitori fără cititori şi invers. Mulţumesc programului naţional ,,Să ne cunoaştem scriitorii!”, de fapt, mulţumesc lui,  nu programului, ci scriitorului Ovidiu Dunăreanu, care face  ca prin Dobrogea să se plimbe un program naţional. Nu mai suferim de complexul provincial, vine programul spre cititor şi cititorul spre program, iată o punte între cei doi încătuşaţi de litere. Poate că aşa vom asista şi la o Schimbare la faţă a României…, cunoscându-ne scriitorii.

ANASTASIA DUMITRU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s