MONITOR CULTURAL * on-line

~Arh. Mina Dobzeu: Quo vadis eclessia ? – Quo vadis mundi ?

Privind în trecutul mai îndepărtat si mai apropiat, observăm că Biserica si Lumea, au fost confruntate cu iadul cel mai de jos, cu întunericul si cu umbra mortii.

După al doilea război mondial, s-a impus în răsăritul Europei, o ideologie materialistă sprijinită de fortele securitătii si ale armatei, ce păreau invincibile. Întreaga noastră populatie, era constrânsă să gândească si să lucreze conform ideologiei bolsevice. Noua putere comunistă, s-a zbătut prin toate mijloacele, să realizeze un stat păgân, “icoana fiarei celei dintâi”: Aceasta era o lucrare satanică, cum se profetise în Apocalipsă (Cap. 16, vs. 13). Trei sunt care fac icoana fiarei celei dintâi: Balaurul (Satan), fiara (ideologia materialistă atee) si omul fărădelegii (antihristul). Icoana fiarei plăsmuită de cei trei, este imperiul sovietic, care a persecutat Biserica, precum imperiul roman în primele secole crestine. Cei mari si cei mici, robi si slobozi, erau siliti să se închine acestei icoane ( Ap.13,16), si să poarte pe frunte si pe mâna dreaptă, semnul fiarei “666″, semnul păgânismului (Ap. 13,16,18). Comunismul si ideologia sa, n-au rămas la cifra 8 a crestinismului, a legii Harului, nici la cifra 7, a legii morale a Vechiului Testament, ci s-a coborât la cifra 6, a ratiunii. Toate fiintele au cinci simturi, omul singur are în plus, ratiunea. Deci omul păcatului a lepădat revelatia divină a Vechiului Testament si a Noului Testament, afirmându-se în numele ratiunii lui – reprezentată prin cifra 6, “număr de om” ( Ap.13,18).

Asemenea revolutionarilor francezi de la sfârsitul secolului al XVIII-lea si comunistii, au zeificat ratiunea, distantându-se de Sf. Scriptură si de Biserică, militând intens pentru o satanizare colectivâ.

Numărul de “666″ are un înteles simbolic, sase repetat de trei ori reprezintă o afirmare definitivă, statornică si neschimbabilă a puterii ratiunii (a răului), cum întreitul “Amin” din crestinism înseamnă: asa să fie pentru totdeauna. Numărul 666, semnul fiarei imprimat pe frunte – înseamnă acceptarea ideologiei comuniste, iar pe mâna dreaptă – înseamnă a actiona conform acestei ideologii. Ne suprind interpretările hazardate pe care le dau unii – acestui număr, încercând să sperie pe oameni, că pe buletinele de identitate, sau alte acte, pe anumite produse, este imprimată cifra “666″. Acest număr, am spus, reprezintă un cod de înregistrare, o interpretare pur simbolică, iar încercările de a semăna frica în sufletele oamenilor simpli si evlaviosi sunt răuvoitoare, cu interese obscure.

Pericolul îl reprezintă însă acest nou asalt al lui antihrist, a profetilor mincinosi sub denumirea de New Age! Sub umbrela Noii Ere (New Age) se ascund practicile magice africane si orientale, cum sunt: bioenergie, spiritism, practici yoghine, parapsihologie, satanism s.a.

Acestea toate încă ne tulbură mintea, si ne fac să lucrăm în directia acestei ideologii. Spre deosebire de sistemul comunist impus prin fortă, aceste noi tendinte de înstrăinare de ceea ce este bun si drept, încearcă o cale mai subtilă pentru a se impune, se încearcă un fel de “vrajă”menită să cucerească pe cei slabi de înger, care umblă după senzational si nu sunt bine informati din punct de vedere cultural si crestin, si să-i ducă la pierzare.

Va veni vremea când si acesti “hristosi mincinosi” vor cădea, cum a căzut si comunismul. Dacă puterea comunistă a căzut prin puterea lui Dumnezeu – sub amenintarea focului atomic – acestia vor cădea prin sabia Cuvântului lui Dumnezeu ( Ap.19,21). Va fi o confruntare între Evanghelia dreaptă si cea falsificată de profetii mincinosi. Ei vor primi o lovitură definitivă din partea Domnului nostru Iisus Hristos care nu lasă Biserica întemeiată de El pe seama vulgului, deoarece

Domnul guvernează, Domnul binecuvântează dar si pedepseste.

Dacă în comunism, pentru a putea “vinde si cumpăra” ( Ap.l3,l7), a însemnat realizarea unui compromis între Biserică si stat, apoi să stim că acest amestec nu este plăcut lui Dumnezeu, care ne spune să nu slujim la doi stăpâni. Comunistii acceptau să se vestească ciuntit Cuvântul lui Dumnezeu, numai atât cât să nu aducă atingere ideologiei lor. Biserica, fiind amenintată cu oprimarea, încerca “să cumpere” făcând politizare în predici si publicatiile sale si “să vândă”, să vestească Cuvântul lui Dumnezeu măcar în parte. Dacă nu acceptai să politizezi predica si publicatiile, nu aveai dreptul să vinzi. Cum se vede raportul vânzare – cumpărare astăzi ? Astăzi nu te mai constrânge nimeni cu forta să te lepezi de credinta ortodoxă, dar se încearcă ademenirea (vrăjirea) pe diverse căi, ca să rupă din trupul Bisericii. Confruntati cu sărăcia, slabi în credintă si slabi educati, unii cad pradă acestor urzeli ale diavolului. Si astăzi, diavolul umblă îmbrăcat în piele de oaie, având atârnat de fiecare smoc de lână, câte o sticlută cu momeală (asa cum îl văzuse odinioară Sf. Macarie), foarte diferite în continut, după plăcerea fiecăruia. Încercarea este de a te atrage în asociatiile si sectele lor. Cum putem rezista acestor tentatii care ne asaltează sistematic la tot pasul? Nu trebuie să disperăm, ci să ne încredem în Domnul “căci orice sfat vor sfătui, risipi-l-va Domnul” cum spune proorocul Isaia.

Îndeosebi cei tineri, mai aplecati spre experimente noi, trebuie să se ferească de senzational, de desfrâu, de prieteniile si tovărăsiile rele. Să respecte morala crestină. Iar preotii, au datoria să se roage cu evlavie să predice cuvântul Evangheliei lui Hristos cu vreme si fără vreme, prin vorbă si prin faptă. Iar monahii, să-si păzească cu sfintenie cele trei voturi monahale si cele 7 laude. Să fie statornici în mânăstire si să aibă ca ideal, sfintenia.

Quo vadis mundi ?

Societatea umană, sub fermentul principiilor evanghelice, se află într-o continuă transformare, procesul transformator se desfăsoară lent, dar cuprinde toate aspectele vietii umane. Vedem în toate acestea, providenta divină care intervine în “odiseea” atât de complicată si zbuciumată a vietii omenesti. Biserica, prin cuvântul si harul dumnezeiesc, lucrează la o asezare mai bună si mai dreaptă. Biserica crestină, de veacuri a predicat mila, adevărul si dreptatea, cine a înteles si a făcut, ascultând de cuvântul Bisericii fericit este. Iar cine nu a făcut până în vremurile noastre, i se dă posibilitatea în zilele noastre să vadă omenirea vrând, nevrând, că vârfurile categoriilor sociale sunt silite de gloatele furioase să umple lipsurile celor ce sunt în mizerie si sărăcie.

Astfel vedem că se apropie plinirea vremii, a realizării dreptătii sociale pe pământ, a păcii lui Hristos, a bunei voiri între oameni. Să nu ne mire faptul când, vom vedea chiar cu ochii nostri, realizându-se si pacea între popoare, când mândria natională dusă la exces, care promovează: agresiunea, expansiunea, neocolonialismul, dorinta de hegemonie, va fi smerită, va fi îmblânzită, iar imperiile cu tendintă de dominatie mondială îsi vor schimba conceptul de dominatie prin fortă, în conceptia de a sluji, de a se dărui în slujba statelor slab dezvoltate din punct de vedere economic si cultural, si vor turna din plusul lor, în golul statelor care sunt în lipsă, si chiar înfometate.

Când popoarele mari de tot felul vor respecta drepturile integritătii nationale, dreptul la autodeterminare, independentă totală, neamestecul în treburile interne, iar popoarele mici si mijlocii nu-si vor mai vedea amenintată fiinta neamului, iar relatiile de orice natură se vor face pe dreptul de avantaj reciproc si cu dăruire chiar fată de statele slab dezvoltate, atunci se va realiza pacea lui Hristos în lume. Atunci se vor împlini cuvintele proorocului Isaia care zice: “El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare, asa încât din săbiile lor îsi vor făuri fiare de plug si din sulitele lor, seceri; nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia si nu vor mai învăta arta războiului” (Isaia 2,4). Si va veni într-adevăr o epocă ce se întrevede, când se va îmblânzi tot omul si toate popoarele se vor conduce nu prin dreptul fortei, ci prin forta dreptului.

29 martie 2000

Mănăstirea “Sf. Ap. Petru si PaveI” Husi