MONITOR CULTURAL * on-line

~”Cazul Natiunea „- doua documente

” Cel mai bogat roman ” din Europa s-a razgandit : “Natiunea” continua sa apara incepand de azi !

In urma reactilor publice venite dinspre adevarata intelectualitate romaneasca fata de decizia Editorului Natiunii (Patronatul) de a suspenda aparitia revistei, reactii care confirma rolul acestei publicatii pentru publicul cititor si adevarata elita intelectuala a tarii, aflam ca Patronatul a decis sa revina asupra deciziei initiale , reluand editarea
Natiunii . In mod cert articolul de despartire scris de redactorul-sef (aparut imediat si in revista ANALIZE SI FAPTE ) a jucat un rol esential, demonstrand forta cuvantului scris .
In imagine, nr. 1 . din 8 mai 1990 , al revistei ” Natiunea” care s-a dovedit cel mai longeviv saptamanal post-revolutionar .
==============================================================
ULUITOR! JC Dragan , pana in 2007 ” cel mai bogat roman de pe planeta ” , isi inchide ziarul !
Infiintat in mai 2007 , ziarul” Natiunea” (proprietatea lui J.C. Dragan la acea data multi-milionar italian ) trebuia sa fie punctul central al unui mare grup de presa, editura si televiziune care exista bine schitat; cu timpul , cele mai multe din aceste investitii s-au inchis fara zgomot, ramanand pana stazi numai ziarul ” Natiunea” si tipografia FED. Acum aflam de la dl. Cezar Adonis Mihalache ca ziarul se inchide !Publicam aici un fragment din scrisoarea de inchidere a revistei .Oricum, aventura editoriala a lui JC Dragan in Romania va merita un studiu atent insotit de concluzii istorice mai solide.Mersul cadenţat al Naţiunii, săptămână de săptămână, lună de lună, an de an, mi-a fost ca un ceasornic al inspiraţiei. Acum acest orologiu îşi bate ultimul gong. Cineva a decis că vremea Naţiunii a trecut, că timpul astral al ţării poate curge şi fără secundele noastre de dăruire. Şi poate că aşa şi este. Timpul va continua să curgă. Şi chiar şi ziarul va continua să traiască. Acolo în inimile cititorilor, în rafturile bibliotecilor, în sertarele colecţionarilor…
Se încheie un drum. Pentru mine personal a fost unul dintre cele mai lungi pe care le-am parcurs în presa românească post-decembristă. Sunt opt ani de dăruire şi sufletul mă doare că trebuie să fiu eu acela care va trage cortina. Mi-aş fi dorit orice alt destin. Dar nu acela de a fi redactorul-şef care va aşeza maşinile de scris într-un dulap ferecat.
Şi nu mă doare pentru mine… Ci pentru tine, cititorule, care ai avut atâta bunăvoinţă să mă lecturezi săptămână de săptămână. Probabil ne vom întâlni curând. Pe alte metereze, unde voi fi poate şi mai furtunos. Poate mă vei recunoaşte şi vei regăsi în rândurile mele frânturi din inima Naţiunii. Pentru că, neîndoielnic, ele vor fi acolo
.
Atâţia colegi şi colaboratori au plecat din această lume de când sunt eu aici… În faţa lor mă simt de două ori mai gol. Pentru că le-am promis că voi duce mai departe spiritul care i-a animat pe ei în băncile Naţiunii şi, iată, nu mă pot ţine de cuvânt. Cineva a decis că este vremea ca orologiul să nu mai fie întors. Sunt trist, sunt gol, şi, mai presus de toate, mă simt trădat. Este o lacrimă pe marginea unei prăpastii pe care nu o pot cuprinde…
Anunțuri