MONITOR CULTURAL * on-line

~Cezar Adonis Mihalache: „Dreptul de a da cu pumnul“

Acţiunea statului poliţienesc român împotriva „anarhiştilor” surprinşi la munca cu bidineaua rebeliunii în timpul summit-ului Nato a fost de o mârşăvie fără margini. Ar fi fost de aşteptat ca după încălcarea drepturilor omului în cazul celor şase tineri germani reţinuţi la Calafat pentru că aveau asupra lor materiale propagandistice  anti-Nato, autorităţile să fie mai prudente. Dar, odată ajunşi la blidele de provincie puse de-a lungul coridorului unic, jandarmii şi poliţiştii s-au umflat în bastoanele lor, maimuţărându-se la cetăţeanul turmentat de atâtea girofaruri.

Plictisiţi de verficarea tinerilor cu rucsacuri, care se nimereau pe lângă coridorul unic, echipele de intervenţie, cu spirit vigilent şi mână grea, au trecut la punerea în practică a priceperiilor de a lichida cuiburile anarhiste. Prin urmare, după localizarea a 50 de tineri în preajma unei hale de la Timpuri Noi, luaţi în cătarea cagulei pentru vinovăţia de a fi încercat să introducă în spaţiul închiriat spray-uri cu vopsea pentru a inscripţiona câteva pânze murdare, s-a intervenit în forţă. Braţul vigilent al legii, umflat de steroizi, nu şi ghidat de o minimă judecată, a lovit fără drept de apel. Numai că, nici o surpriză, bătăuşii în uniformă nu aveau nici o acoperire legală pentru acţiunea lor. Pumnul în gură, palma peste ochi ori bastonul cărat peste şale nu erau acoperite de nici un drept de intervenţie. Şi totuşi, muşchiul legii a rămas la fel de încordat, statul poliţienesc trăgând ce-i drept şi o învăţătură pentru viitor. Necesitatea acoperirii din timp cu un drept de acţiune, asumat fie el şi abuziv.

În fond, strivirea democraţiei între tivurile unei uniforme tot mai strâmte impune o justificare publică şi politică. Pentru că geaba au mai achiziţionat autorităţile bastoane, arme paralizante, genunchiere şi cotiere pentru muşchii plini de steroizi ai echipelor speciale dacă acestea nu-şi pot consuma energia într-un cadru legal. Mai ales că, lipsite de prea multă strălucire, frunţile teşite de sub cagulele diforme nu stau ele să cugete, aplicând doar măsurile învăţate în poligon. De aceea, se impunea crearea pentru viitor a cadrului justificativ pentru izbirea manifestanţilor de carosabil, lovirea cu bastonul ori răsucirea de articulaţii. Iar cabinetul lui Iuda-liberalul şi-a făcut de grabă lecţiile după summit-ul de la Bucureşti. A luat, după întâlnirea cu democraţiile lumii, măsura pumnului unchiului Sam. Şi-a croit de grabă un act legislativ care să-i dea dreptul de a da cu pumnul ori de câte simte nevoia. Desigur, fără să vie nevoită să dea vreo socoteală.

Astfel, s-au pus bazele primului centru de aplicare a măsurilor de corecţie pentru manifestanţii ieşiţi din tiparele agreate de autorităţi. Un Centru Naţional de Coordonare a Acţiunilor de Ordine Publică care va reuni „specialiştii” (cu tot cu bătăuşii în uniformă ţinuţi mai mult sau mai puţin în lesă) din toate serviciile secrete. Secrete în intenţia de umflare a ochilor. Mai mult, pentru că vin alegerile iar mitingurile pot strica poleială liberală, sinistrul cabinet Tăriceanu a adoptat o hotărâre prin care ministrul de interne sau prefecţii pot institui starea de urgenţă, autorităţile întărindu-şi structurile de represiune la nivelul unui adevărat stat poliţienesc. Iar cum o armată de gonaci aplică mai bine principiile directoare ale băieţilor deştepţi, care încep să dea pe afară de hormoni, centrul pentru desemnare zonelor de cafteală umrază să aibă la dispoziţie propria armată teritorială. Zecile de urechi şi timpane deja existente vor fi completate de braţele umflate de steroizi.

În acest fel, statul va avea de acum înainte acoperirea legala pentru intervenţia în forţă, împotriva oricăror manifestări de amploare. Minerii? Ei sunt istorie… Braţul legii nu mai trebuie să împrumute hârleţele pentru a plivi răsadurile civice din pieţele centrale. De acum drepturile noastre vor fi apărate de noi înşine (!) cu  dreptul bastonului autorizat.

CEZAR ADONIS MIHALACHE

Anunțuri