MONITOR CULTURAL * on-line

~Citate : Iordan Datcu – „Cum se poate conserva identitatea noastră ?”

Eu m-aş referi la două căi, şi în primul rând la calea naturală; fără îndoială că nu se pot şterge tradiţiile autentice şi valoroase. Uite, chiar acum, când discutăm, suntem în preajma Crăciunului şi a Anului Nou. Veţi vedea ce tumult va fi, încă o dată, de aceste sărbători, cu colinde şi obiceiuri autentice, în aproape toate zonele ţării. Cealaltă cale, foarte importantă, cred că este cea a studiilor şi a cărţilor care au început să apară, a lucrărilor fundamentale, cum ar fi Atlasul Etnografic Român, şi cele trei volume de documente primite pentru elaborarea Atlasului sau alte lucrări. Tradiţiile valoroase, importante şi autentice vor fi ajutate să supravieţuiască şi dacă le vom prezenta aşa cum sunt ele, la modul erudit, la nivelul cercetătorilor de azi. Apar numeroase studii în acest sens. Nu demult am citit o carte semnată de Constantin Eretescu, care până să plece în America, mi se pare prin 1978, a fost cercetător ani de zile la Institutul de Etnografie şi Folclor Constantin Brăiloiu”, şi discipol al lui Mihai Pop, de la care a învăţat munca de teren. M-a impresionat modul cum vede el folclorul literar al românilor, după anii petrecuţi în SUA, unde de altfel este şi acum. Avem de a face cu o viziune a unui român care a cunoscut foarte bine acest folclor, dar şi a unui om care acum îl vede de undeva foarte de sus, din alt mediu, şi îi recunoaşte valorile. Cu asemenea cărţi vom reuşi să prezentăm tradiţiile aşa cum sunt, şi să atragem tineretul la cunoaşterea, promovarea şi cercetarea lor.

Aceste studii care apar acum se extind asupra unor fenomene luate puţin în seamă în trecut. Eretescu are, bunăoară, un amplu capitol despre folclorul oraşului, deosebit de important. Bancurile, zvonurile, anecdotele, cam tot ce circula clandestin, în vremea lui Ceauşescu se bucură de reconsiderare, fiind integrate în folclor.

Înainte de Revoluţie, cântăreţii de muzică populară erau bine pregătiţi. Benone Sinulescu, membru la un renumit ansamblu din Bucureşti, a mărturisit că beneficiau de instructori de la Institutul de Etnografie şi Folclor. Tot el spunea că”aveam profesori care ne învăţau şi ne sfătuiau să venim numai cu repertoriu autentic, din zona noastră de provenienţă, şi bine interpretat”. Acum apar interpreţii ca ciupercile după ploaie, nu există şi nu se doreşte un filtru. . ..Să vă spun cum este-n Franţa. . . La Paris, în metrou, cântă tot felul de formaţii, dar credeţi că ele pătrund acolo uşor ? De capul lor, ca la noi ? Nici pomeneală. Sunt admise numai dacă anterior obţin un aviz de calitate a repertoriului. . .

Anunțuri