MONITOR CULTURAL * on-line

~Clara Arustei: „Cezar Ivănescu – o moarte provocată“

Reproduc aproape in intregime reclamatia depusa de mine la Colegiul Medicilor Bacau.
Moartea in sine este dramatica, cu atat mai mult o moarte provocata, o moarte in conditii cel putin suspecte, implicand un sir continuu de culpe medicale care s-au perpetuat intr-o serie neagra, este revoltatoare.

Cezar Ivanescu a fost un om profund liber, un spirit nobil si luminat si un sustinator inflacarat al tuturor cauzelor drepte. A luptat pentru cei umiliti, pentru cei disparuti, pentru cei omorati cu zile, la lumina zilei si la intunericul noptii, pentru cei uitati, pentru cei morti de tineri, si pentru cei batjocoriti in tara lor sfanta pentru ‘pacatul’ de a nu fi tradatori de tara. Cezar Ivanescu a murit. Ne revine noua, celor vii, celor care purtam lumina in suflet si in gand, continuarea demersului sau pentru ca, asa cum spunea Cezar Ivanescu „artistul, ca bun creştin, trebuie să fie impotriva puterii, împotriva sistemului… El rămâne ultima salvare pentru omul de rând. El rămâne vocea libera care trebuie să urle în deşert chiar de-ar fi să-şi scuipe plămânii cu ultimul strigăt”. Si pentru ca Poetul deschidea si inchidea lumea, continuam tot cu vorbele sale: „existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.”

În atenţia Departamentul Jurisdicţie profesională şi litigii

Subsemnata Clara Lucia Aruştei […]
Vă aduc la cunoştinţă cazul scriitorului Cezar Ivănescu, membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor din Romania, director al Editurii Junimea din Iaşi şi Comandor al Ordinului Steaua României, care şi-a pierdut viaţa ca urmare a unei intervenţii minore şi programate efectuată la Clinica Palade din Bacău (Clinica Palade, str. Erou Ciprian Pintea nr. 21).
Intervenţie efectuată de medic dr. Vasile Palade în data de 22 aprilie 2008.

Semnalăm faptul că:

– în Clinica Palade pacientul Cezar Ivănescu nu a fost supus unui control medical adecvat preoperator (în raport cu datele particulare ale pacientului: vârsta – 66 de ani; tipul intervenţiei: una programată, faptul că pacientul era fumator activ) şi nici nu a fost informat asupra stării sale de sănătate, a intervenţiei medicale propuse, a riscurilor potenţiale procedurii, a alternativelor existente la procedurile propuse, precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic.

– nici familia şi nici pacientul nu au fost informaţi despre faptul efectuării unei anestezii generale. Considerăm că pacientul nu a semnat nici un act în acest sens. Pentru confirmare dorim confruntarea semnă­turilor existente. În susţinerea celor afirmate pot veni şi declaraţiile persoanelor cu care Cezar Ivănescu a purtat conversaţii telefonice în cursul zilei de luni 21.04.2008 şi cărora le-a transmis, încă o dată, că va fi supus unei intervenţii minore, cu metode moderne, nefiind măcar adusă în discuţie posibilitatea unei anestezii generale. Eu însămi am fost realmente şocată la auzul veştii că a fost supus unei anestezii generale.

– în cursul zilei de miercuri 23 aprilie, după cum specifică fişa SCRISOARE MEDICALĂ, în fapt un bilet de transfer – Clinica Palade plasa pacientul aflat deja în stare foarte gravă la SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ BACĂU cu diagnosticul de: Hemoroizi grad IV SÂNGERÂNZI. Prolaps hemoroidal; Cardiopatie ischemică cronică nedureroasă; Bronşită cronică tabacigă. Nici la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, Cezar Ivănescu nu a beneficiat de o investigaţie medicală serioasă şi de un tratament adecvat, diagnosticul de embolie pulmonară fiind pus fără ca pacientul să fie investigat în sensul susţinerii diagnostice prin metode specifice paraclinice.

– s-a luat decizia trimiterii pacientului la Bucureşti cu elicopterul Smurd fără existenţa suportului diagnostic necesar (lipsa unei electrocardiograme la predarea pacientului echipajului Smurd), şi nu la Iaşi cu Salvarea. Pacientului i-a fost făcută o electrocardiogramă cu doar câteva minute înainte de transportul acestuia de la SJU Bacău la aeroportul Bacău. Solicităm o copie după această electrocardiogramă. Cezar Ivanescu a fost intubat în elicopter şi nu la SJU Bacău, pierzându-se din nou timp vital.

Ţinem să atragem atenţia în mod special asupra faptului că poetul Cezar Ivănescu nu figura în evidenţa nici unui medic ca având o suferinţă cardiacă. Deci, dacă conform fişei de transfer (vedeţi şi Fişa anexată) a fost diagnosticat ca având această suferinţă, atunci în mod evident acest diagnostic i-a fost pus la Clinica Palade, luni 21 aprilie a.c. Dacă într-adevăr Cezar Ivănescu a fost diagnosticat luni, ridicăm la modul cel mai grav întrebarea: Cum a fost posibil ca un medic să facă o intervenţie chirurgicală şi o anestezie generală fără a se edifica asupra gravităţii suferinţei cardiace şi fără a-i pune în vedere pacientului şi familiei faptul că este suferind cu inima? Acest amănunt foarte important ne-a fost semnalat şi de Medicul Şef de la Morga Spitalului de Urgenţă Floreasca Bucureşti, ca fiind unul extrem de grav. (Reproducem şi din Fişa de susţinere a diagnos­ticului şi tratamentului, de la Spitalul de Urgenţă Floreasca Bucureşti, Secţia de Urgenţe Majore: „Nu se cunosc detalii despre antecedentele personale patologice, nu reiese nimic din copia după FO trimisă.”)

În dimineaţa zilei de 24.04.2008, pacientul avea extremităţile reci şi cianozate, gura foarte uscată, limba de culoare normală, era în stare de conştienţă, vlăguit, extrem de deshidratat (după cum declara chiar medicul curant ATI, George Dahnovici în jurul orei 10:30), avea o sondă pentru urină la al cărui capăt dinspre pat erau difuze picături de sânge şi se afla sub tratament cu heparina şi furosemid, fiindu-i administrate în acea zi, până la ora 15, trei doze de furosemid, ultima cu puţin înainte de a fi transportat cu Salvarea la aeroport (asta în situaţia în care pacientul fusese internat cu o zi înainte având tensiunea 8!!!). Cezar Ivănescu acuza dureri mari în locul operat, o stare intensă de foame […], fiind evident stânjenit de răspunsul medicului care afirma că nu are de ce să simtă această necesitate. (Vedeţi şi fişele anexate, la ora 11:07, ora procesării probei de sânge recoltate, Cezar Ivănescu avea Glu: 32 mg/dL; ulterior dr. Carina Ribac a transmis tele­fonic, după deces, şi valorile ultimelor analize ale sângelui recoltat pacientului în jurul orei 14, la SJU Bacău, care indicau faptul că Cezar Ivănescu intrase în insuficienţă renală acută.).

Familia pacientului nu a primit nici un fel de informaţii despre starea reală a sănătăţii pacientului, cu toate că, prin intermediul prietenilor din ţară şi din străinătate, medicii Secţiei Terapie Intensivă a SJU Bacău au fost puşi în legătură telefonică cu diverşi specialişti cardiologi de marcă din Iaşi (prof. dr. Grigore Tinică, prof. dr. Datcu).

Ignorând deontologia profesională medicii discutau lângă patul pacientului despre faptul că acesta face embolie multiplă şi afirmau că „aşteaptau să vadă unde va ajunge cheagul de sânge, sperând că pacientul nu are vreo deformaţie congenitală a inimii”. Cezar Ivănescu mi-a specificat clar, insistent, repetând de două ori: „Am auzit totul. Tot ce s-a discutat.” Chiar şi din aceste conversaţii se poate deduce că actul medical se baza pe supoziţii şi nu pe date furnizate de investigaţii medicale (ecografie cardiacă, explorare ecografică pulmonară, tomografie etc.).

Echipajul Smurd nu a primit copii după toate analizele medicale făcute postoperator pacientului în SJU Bacău. Din analizele ajunse în Bucureşti reiese că probele de sânge recoltate pe 23.04 a.c. au ajuns la laborator la orele 14:40, respectiv 15:13. Întrucât rezultatele acestor analize aveau valori extrem de nefavorabile (D-Dimeri 1,11 ug/mL FEU etc.), devine de neacceptat faptul că medicii unei secţii de Terapie Intensivă nu ar mai fi făcut şi altele care să lămurească stărea reală a pacien­tului până în dimineaţa zilei de 24.04. ora 7:39.
În lipsa unor explicaţii medicale plauzibile considerăm că toate aceste aparente neglijenţe sunt menite să ascundă adevărul.

În Bucureşti, la Spitalul de Urgenţă Floreasca, medicii au fost îngroziţi de starea extrem de gravă în care a ajuns şi de faptul că nu înţelegeau de ce un pacient prezentând simptomele unei afecţiuni cardiace a primit doar un tratament suportiv. Aici, la Secţia Urgenţe Majore scriitorului Cezar Ivănescu i-au fost efectuate numai în decursul a câtorva minute investigaţii care au inclus şi o ecografie a inimii.

În viziunea noastră lipsa de responsabilitate medicală în evaluarea reală şi documentată a pacien­tului, ignorarea de elemente esenţiale legate de anamneza (fumător de peste treizeci de ani, pacientul nu figura în evidenţa nici unui medic de familie sau a unui medic cardiolog; scăderea bruscă în greutate cu 20 kg în perioada februarie–aprilie 2008, edeme ale membrelor inferioare bilateral; aplicarea procedurii standard în operaţia de hemoroizi efectuată de dr. Vasile Palade prin anestezie generală fără a ţine seama de patologia multiplă a pacientului în vârsta de 66 de ani, şi fără a se autosesiza ca medic chirurg, în special, în privinţa diagnos­ticului de „cardiopatie ischemică cronică nedureroasă” – suferinţă al cărei diagnostic necesita o serie întreagă de analize şi monitorizare îndelungată, iar nu o singura zi (v. Şi cartea dr. Mircea Cinteză, Ce-i cu inima mea, doctore?, Humanitas, 2005), greşirea diagnosticului la Spitalul Judeţean din Bacău şi aplicarea ­­­trata­men­tului necorespunzător, precum şi decizia de a fi trimis cu elicopterul Smurd, ştiindu-se efectele negative ale înălţimii asupra unui pacient suspectat de embolie pulmonară nediagnosticată, au determinat, prin nerespec­tarea dreptului la viaţă al pacientului şi la un tratament corect şi eficient, un final tragic al cazului.

Din toate discuţiile purtate ulterior cu medici din Bucureşti şi din Iaşi despre cazul Cezar Ivănescu, a rezultat faptul că acesta nu ar fi trebuit sub nici o forma operat şi că, în nici un caz nu se justifica riscul major al expunerii pacientului la o anestezie generală şi mai mult, un asemenea pacient ar fi avut nevoie în mod obligatoriu de examene medicale complexe şi complete.

În numele dreptului la adevăr şi al memoriei acestei mari personalităţi a culturii române, vă rugăm să luaţi în discuţie cazul scriitorului Cezar Ivănescu cu toată seriozitatea necesară unei asemenea situaţii dramatice, întrucât considerăm că este un lucru extrem de grav faptul că un pacient a murit, în anul 2008, ca urmare a unei intervenţii minore, programate şi plătite cu bani grei.

CLARA ARUSTEI

Anunțuri

2 răspunsuri to “~Clara Arustei: „Cezar Ivănescu – o moarte provocată“”

  1. Gabriela Cretan said

    – Cezar Ivanescu suferea de aceasta boala de peste 30 de ani si nu s-ar fi operat nici acum daca nu ar fi fost ispitit / imbrobodit / atras spre clinica din Bacau de o nepoata aparuta din senin (pe care n-o mai vazuse de 15 ani), dr. CARINA RIBAC. Dupa ce l-a vazut internat, dr. C.RIBAC nu s-a mai interesat de el, nu i-a stat aproape si nici n-a informat familia despre starea grava a sanatatii poetului. Dimpotriva, la apelurile Clarei Arustei (disperata ca tatal ei nu mai raspundea la telefonul mobil) dr. CARINA RIBAC a asigurat-o ca Cezar Ivanescu e intr-o stare buna, ca a iesit pe balcon, ca a stat pe marginea patului etc. Un sir de minciuni inexplicabile altfel decat prin faptul ca era „ceva putred” in ceeea ce se petrecuse la clinica PALADE si ca cei de acolo urmareau sa traga de timp, astfel incat pacientul sa nu mai aiba nicio sansa de supravietuire.
    Aceasta dezinformare a continuat si in perioada in care bolnavul s-a aflat la SJ Bacau.
    – Atat dr. C. RIBAC cat si dr. PALADE l-au asigurat pe Cezar Ivanescu ca va suporta o interventie cu laser – pentru ca poetul nu era de acord cu o operatie clasica (cu bisturiul). Aceasta promisiune (a unei interventii usoare cu laser) a fost de altfel principalul motiv care l-a determinat pe Cezar Ivanescu sa se opereze. Si sa plateasca pentru asta o suma mare de bani.
    – Nu numai ca, impotriva vointei sale, a fost hacuit cu lame albe, dar inainte de operatie nu i s-au facut nici macar analizele de sange; despre alte investigatii nici nu mai vorbim!
    I-au fost recoltate probe de sange, e adevarat, dar numai postoperatoriu, iar rezultatele au fost cunoscute de abia dupa moartea poetului. Unul dintre prietenii sai apropiati aflat langa el – la Spitalul de Urgenta din Bucuresti – in joia fatidica, a vorbit la telefon cu dr. C. RIBAC, in jurul orei 21. Aceasta i-a spus cu o iresponsabilitate stupefianta: „Chiar acum au iesit analizele…Dezastruoase!”
    Faimoasele analize au „iesit” deci dupa ce trecusera deja aproximativ doua ore si jumatate de la moartea pacientului!
    – Dosarul medical al poetului a ajuns la Spitalul de Urgenta Floreasca din Bucuresti fara sa aiba atasat buletinul cu analize. Constatand asta, doctorul legist a remarcat ca faptul e deosebit de grav. El a fost de altfel cel care a sfatuit-o pe Clara Arustei sa solicite necropsia (pentru ca atat ea cat si cei cativa prieteni care ne aflam acolo ne-am impotrivit la inceput la o asemenea interventie pe corpul poetului, pe care o resimteam ca o profanare). Medicul legist i-a spus insa ca exista suspiciuni majore de natura juridica si, in felul asta, evita o eventuala deshumare. Eram de fata cand adjunctul sau a exclamat alertandu-si seful: „Veniti sa vedeti, sunt niste semne ciudate pe corpul asta! ”
    – La Spitalul Judetean Bacau asa-zisele „erori medicale” au continuat.
    Flagrant este faptul ca desi i se pusese diagnosticul (fals!) de embolie pulmonara si cu toate ca SJ Bacau era dotat cu aparatura necesara (tomograf, ecograf etc.) pacientului nu i s-au facut niciun fel de investigatii pentru a-l confirma sau infirma !!! Or embolia e o urgenta majora in care primul lucru care trebuie facut e depistarea cheagului de sange, a traseului pe care a pornit.
    Diagnosticul fals a privat pacientul de medicatia adecvata si, in plus, a ingreunat deciziile ulterioare in privinta transportarii lui la o alta clinica (dat fiind ca in asemenea situatii grave e nevoie de dotari medicale speciale de care nu beneficiaza decat un numar mici de spitale).
    La Spitalul Floreasca din Bucuresti – unde am fost de fata – nu a fost nevoie de mai mult de cateva minute pentru a infirma acest diagnostic si pentru a pune diagnosticul corect (insuficienta cardio-respiratorie). Intr-adevar, medicii de aici au fost ingroziti de starea in care se afla Cezar Ivanescu, de diagnosticul fals, de lipsa unui tratament adecvat. O doctorita s-a rastit chiar la mine: „Ce-a cautat in Bacau, un om de valoarea lui?!”
    – La SJ Bacau a fost „tratat” cu furosemid (!), in supradoza, in conditiile in care avea tensiunea 8 (!!!) si insuficienta renala. Nu e nevoie sa fii medic ca sa cunosti faptul ca furosemidul provoaca o deshidratare puternica, aritmii si o drastica scadere a tensiunii arteriale!
    Eu una nu pot sa cred ca asta e pur si simplu o eroare! In decurs de cateva ore, lui Cezar Ivanescu i s-au injectat 3 doze de furosemid!!! Ultima, cu putin inainte de a fi urcat in Smurd; doctorul si-a mai privit o ultima oara pacientul, a constatat cu voce tare ca este foarte deshidratat si a poruncit sa i se mai administreze un furosemid!
    Un sir de greseli (si nu doar una singura), care s-au continuat de la o clinica la alta, parca atent coordonate, insotite de o atitudine permanenta de dezinformare a familiei – toate astea constituie suspiciuni majore care vor trebui lamurite in instanta.
    Suspiciuni care, pentru mine, constituie insa tragice certitudini.

  2. Gabriela Cretan said

    Un „amanunt”.
    Inainte de a pleca cu SMURD-ul, in asteptare, Cezar Ivanescu atipise. S-a trezit cand fiica lui a intrat in salon si, la intrebarea ei cum se mai simte, a raspuns: „Mi-au dat doua calmante si ma voi odihni putin”. Avea pupilele dilatate, ceea ce a speriat-o pe Clara Arustei care a alergat pe holuri cautandu-l pe doctor. Acesta a negat insa ca i-ar fi dat vreun calmant. Si cu siguranta, nici in fisa medicala de la SJBacau nu s-a consemnat asa ceva.
    De altfel nici tratamentul cu furosemmid nu ar fi fost inregistrat in fisa medicala, daca n-ar fi insistat Clara (de teama ca la Bucuresti, in lipsa informatiei medicale, ar fi fost posibil sa i se administreze din nou acelasi medicament). Doar intamplarea a facut ca ea sa fie de fata cand i s-a injectat furosemidul…
    Nimeni nu va sti niciodata ce fel de „calmante” i-au dat lui Cezar Ivanescu.
    Nu se poate banui o stare de constiinta crepusculara pentru ca poetul a fost tot timpul lucid, a vorbit cu Clara, au facut planuri pentru zilele urmatoare, si lucid a fost si cand l-au urcat in elicopter.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s