MONITOR CULTURAL * on-line

~Constantin Bălăceanu-Stolnici: „Slove de diamant“

Nu sunt un critic literar şi trebuie să mărturisesc că am fost totdeauna mai mult atras de proză decât de poezie De aceea, am avut unele ezitări să scriu această recenzie pentru a nu aluneca potrivit „principiului lui Peters” într-o zonă de incompetenţă. Am fost şi sunt însă un iubitor de frumos şi, toată viaţa, am fost atras de orizonturile luminoase ale spiritualităţii.

Culegerea de poezii atât de sugestiv denumită „Lacrimi de diamant” a cărturarului şi poetului N.N.Negulescu este o carte care te încântă în primul rând prin frumuseţea limbajului. Cuvintele sunt alese nu numai pentru sensul lor dar şi pentru rostul lor de a crea o muzicalitate elegantă a stihurilor care astăzi este atât de neglijată. Trăim vremuri în care  frumosul este aruncat într-un con de umbră şi în care kitschul şi chiar urâtul sunt cultivate iar vulgaritatea şi mitocănia se întâlnesc la tot pasul. Versurile din această culegere însă se desprind din aceste triste tipare şi ne conduc în acea lume a artei autentice în  care marile repere ale frumosului,sunt respectate spre bucuria cititorului,mai ales dacă acesta are un fond de percepţie  estetică înnăscut sau format. Pe parcursul celor 62 de poeme, cititorul se poate desfăta cu o sonoritate fascinantă a sintagmelor(mai ales dacă le citeşte cu glas tare) care uneori te plimbă şi în lumea plină de farmec a culorilor generate de ceea ce am putea numi o invitaţie la audiţie colorată ca în „Strălucirea sunetului”.Citind această carte – care ar putea fi numită şi „Slove de diamant” –  îţi dai seama de puterea pe care cuvintele pot să o aibă dacă sunt mânuite cu meşteşug .

Dincolo de aspectul acesta estetic, ceea ce m-a atras  a fost bogăţia ideilor pe care le găsim în această carte, care depăşeşte cadrul unei simple culegeri de poeme. Ceea ce m-a izbit în primul rând sunt titlurile capitolelor şi ale poeziilor care nu sunt simple etichete metaforice căci au o mare  profunzime simbolică.

Această lucrare care se vrea poetică este şi un adevărat compendiu iniţiatic care ar fi putut fi intitulat ca unul din poemele din cuprinsul său:„Calea transcendentală” .Încă din cele mai îndepărtate vremuri, textele iniţiatice erau scrise cu limbaje înflorite de cele mai multe ori criptate prin metafore mai mult sau mai puţin poetice aşa că lucrarea această se situează pe o veche tradiţie.

Autorul ne plimbă prin principalele arcane ale gândirii esoterice ale omenirii aşa cum apar în marile culturi. Peste tot simţi un parfum gnostic care este împrăştiat cu discreţie. Are şi unele incursiuni în misterele kabbalei din care desprinde tainicul concept al Arborelui Sefirot. Abordează temele mari ale ocultismului ca muntele, ,peştera,focul,piramida,smaraldul,pendulul şi multe altele pe care le prezintă în contextul unor construcţii poetice remarcabile, dar uşor de decriptat printr-o hermeneutică simplă. Planează peste Ideile Mame ale lui Platon fără să le indice concret. Deschide perspective inspirate spre lumea strălucitoare dar incognoscibilă raţional a transcendentului.

Cred că este una din cărţile cele mai bune pe care le-am citit în ultima vreme

Academician CONSTANTIN BĂLĂCEANU-STOLNICI