MONITOR CULTURAL * on-line

~Corneliu Stoica: „Florian Doru Crihană, un profesionist al umorului“

Meleagurile de la Dunărea de Jos, care de-a lungul timpului au dat culturii, literaturii, artei şi ştiinţei româneşti numeroase personalităţi, multe dintre ele fiind valori cu dimensiune mondială, constituie locul de obârşie şi al multor caricaturişti, artişti pentru care grafica satirică a reprezentat un gen în care s-au exprimat cu talent şi totală dăruire, aducându-şi din plin contribuţia la evoluţia acestuia. Pictorul Nicolae Mantu (n. 1871), unul dintre primii noştri caricaturişti social-politici, a ilustrat seria a doua a revistei „Moftul român” a lui I.L. Caragiale, a colaborat la Adevărul lui Constantin Mille, la Zeflemeaua lui George Ranetti”, la Belgia Orientului, Dimineaţa, Moş Teacă, Furnica, Tămâia, Adevărul politic etc. Grafica sa publicistică are valoarea unei adevărate cronici ilustrate a perioadei cuprinse între ultimul deceniu al secolului al XIX-lea şi primii ani ai celui de-al XX-lea. Camil Ressu (n. 1880), începând din 1907, când s-a întors de la studiile făcute la Academia Joulian din Paris (Franţa), a publicat desene satirice în Furnica, Viitorul, Adevărul, Nea Ghiţă, Facla, Revista celorlalţi ş.a. Celor doi mari artişti le-au urmat, mai aproape de noi, maestrul Octavian Covaci (n. 1941), Vasile Crăiţă-Mândra (n. 1945), Vladimir Crivoi (n. 1952), Pavel Botezatu (n. 1955), Florian Doru Crihană (n. 1958), Cristian Marcu (n. 1959), Viorel Baciu (n. 1962), Costel Pătrăşcan (n. 1966), Monica Zanet

(n.  1974), Valentin Chibrit (n. 1980), caricaturişti care deţin un loc important pe scena umorului grafic contemporan. Aproape toţi cultivă caricatura de presă şi de şevalet, au stiluri personale de exprimare, sunt posesorii unor numeroase premii naţionale şi internaţionale obţinute la manifestările de profil. Pictorii Nicolae Einhorn (n. 1943) şi Nicolae Cărbunaru (n. 1943) practică şi ei caricatura, dar ambii sunt mai puţin cunoscuţi sub acest aspect.

Florian Doru Crihană, despre care ne vom referi în continuare, este un plastician redutabil, a cărui creaţie satirică este astăzi foarte apreciată în ţară şi peste hotare. Palmaresul succeselor sale este impresionant. În cadrul unor manifestări internaţionale ale umorului, lucrări ale sale au avut onoarea să stea  alături pe aceleaşi simeze cu cele ale unor nume celebre: Charles-Antoine Coypel, Wiliam Hogarth, Honoré Daumier, Wilhelm Martin Busch, Pablo Picasso, Gustave Dore, Salvador Dali, A. Paul Weber, Walter Hanel, Jean-Jaques Sempé, Roland Topor, Adolf Born etc.

Artistul s-a născut la 7 aprilie 1958, în Galaţi. A absolvit Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi, Facultatea de Arhitectură Navală, promoţia 1984. Este membru al U.A.P.R. din 2007. Timp de patru ani a studiat Design-ul ca angajat în colectivul de arhitecţi şi graficieni condus de arhitectul Dan Ujeuca din cadrul ICEPRONAV Galaţi. A debutat cu lucrări de grafică satirică în nr. 8(692)/1985 al revistei „Rebus Flacăra”, iar în anul următor a expus la „Salonul de vară al umorului desenat” de la Brăila. Şi-a organizat 29 de expoziţii personale în ţară şi peste hotare, a participat la peste 300 de expoziţii colective naţionale şi internaţionale, în special în cadrul concursurilor. Deţine 76 de premii internaţionale, 20 de premii naţionale, peste 30 de diplome, 19 trofee. Între 1993-2008 a participat în zece jurii internaţionale. A fost declarat Ambasador al Caricaturii de către Asociaţia Caricaturiştilor din Turcia şi Caricaturistul anului din România în 2000, 2003 şi 2006. Printre premiile internaţionale obţinute amintim: Marele Premiu, Novi Sad, Iugoslavia (1989); Premiul I, Santa Cruz de Tenerife, Insulele Canare, Spania (1990); Premiul I, Boechout, Belgia (1998); Premiul Special, Ahşehir, Turcia (1992); Premiul Special, Hokkaido, Japonia (1993); Premiul Special, Haifa, Israel (1998, 2000); Premiul I, Hanovra, Germania (2000); Marele Premiu, Festivalul „Humorror”, Bucureşti (2000); Premiul al II-lea şi trofeul „Căciula de argint”, Surgut, Rusia (2001); Premiul I, Zagreb, Croaţia (2003); Premiul Special, Istanbul, Turcia (2003); Premiul I, Belgrad, Serbia (2005); Premiul I Chişinău (2005); Premiul I, Praga, Republica Cehă (2005). Numai la Festivalul Satyrykon de la Legnica (Polonia) i s-au acordat, între 1990-2006, un număr de zece premii, între care trei medalii de aur. I-au publicat lucrări publicaţii precum: Neue Westfalische, Westfalen-Blatt, Goslarsche Zeitung, Goslarer Spiegel, Duma Sofia, Den Gabrovo, Gazette van Autwerpen, Feconews, Irancartoon, Urzica, Moftul român, Dilema, Viaţa liberă ş.a. De asemenea, caricaturi ale sale au fost reproduse în albume apărute în România, Germania, Polonia, Grecia, Belgia, Iran. Este proprietarul unei valoroase colecţii cuprinzând caricaturi şi desene satirice semnate de artişti români şi străini, afişe, cataloage de expoziţii, albume, reviste de umor şi cărţi poştale, cu care organizează expoziţii de autor şi colective atât în ţară cât şi peste hotare. Din 2004 editează la Galaţi Buletinul informativ al caricaturiştilor, iar din septembrie 2008 coordonează apariţia revistei online Dum-Dum (editor, Paul Stoica).

În august 2007 a iniţiat organizarea primului Salon de caricatură Galaţi-Brăila, găzduit de Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”. Tot în 2007, Ambasada Serbiei la Bucureşti şi Salonul Internaţional de Caricatură Zemun au organizat expoziţia „Serbia vs. Crihană”, deschisă în Bucureşti, la Muzeul Literaturii Române, şi în Galaţi, la Galeria „La etaj” a ziarului „Viaţa liberă”. In septembrie 2008, o altă expoziţie, „Polonia vs. Crihană”, a fost organizată de Institutul Polonez din Bucureşti şi Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi la sediul acestuia din urmă, iar  în luna noiembrie va fi găzduită de Ateneul Tătăraşi din Iaşi.

Aşadar, un palmares spectaculos, o performanţă neobişnuită pentru un artist care numără doar 23 de ani de la debutul său publicistic din 1985. Puţini sunt cei care pot avea deschise concomitent trei expoziţii personale, aşa cum s-a întâmplat cu Florian Doru Crihană în luna iulie a acestui an, când a expus la Muzeul Caricaturii  din Vianden (Luxemburg), la Iranian Art Complex din oraşul-port Rasht (Iran) şi la Galeriile de Artă „Nicolae Mantu” din  Galaţi. În aceeaşi perioadă a avut un grup de lucrări la Muzeul Caricaturii din Basel (Elveţia), iar în anii din urmă manifestări personale ale sale au fost găzduite de Muzeul Caricaturii din Varşovia (Polonia), Casa Umorului şi Satirei din Gabrovo (Bulgaria), de galerii de artă din Germania şi Belgia.

Descoperit şi remarcat în 1989 de ziaristul şi cel mai mare colecţionar de caricatură din lume, germanul Dieter Burkamp, pe când acesta era în juriul Festivalului Satyrycon din Legnica, Florian Doru Crihană va avea o evoluţie internaţională spectaculoasă. Cu un palmares expoziţional atât de bogat, el a atras atenţia în România şi în afara graniţelor ei în special prin aşa numita „caricatură de şevalet”, artistul folosind cu precădere tehnica uleiului pe carton pentru a-şi materializa vizual ideile. Tocmai această tehnică, mai rar folosită de caricaturişti, l-a individualizat între congeneri şi a făcut ca la confruntările internaţionale, alături de alte calităţi ideatice şi artistice, creaţia să-i fie atât de apreciată. Caricaturistul îşi aminteşte cu un fel de strângere de inimă despre greutăţile începutului: „Ca artist care vine din domeniul tehnicii, tocmai «tehnica» mi-a produs primele necazuri când m-am apucat de caricatură. Pictam foarte multe reproduceri după lucrări celebre cu personaje. Niciodată peisaje sau flori. Primele lucrări de caricatură, deşi aveau idei bune, le-am bâlbâit în ulei pe carton şi am fost pe cale să trec la acuarelă. Însă, Berbec fiind, nu m-am putut abţine să nu mă iau la trântă cu materialele şi regulile din pictură, care mi se împotriveau. Până la urmă am izbutit. Caricatura în culoare, cu calităţi picturale, mi-a lărgit mult câmpul de investigaţie. Mi-a fertilizat şi mi-a dat avânt imaginaţiei. De altfel, multe dintre mesajele mele satirice sunt puse în valoare chiar de culoare. Nu le-aş putea realiza în peniţă. Ca să nu mai spun că datorită picturalităţii am fost luat în vizor încă de la debut de jurii, dar şi de cunoscuţii colecţionari germani. După decenii de peniţă şi acuarelă, apărea în arena umorului grafic un tupeist care folosea tehnica uleiului. Scriitorul şi criticul de artă Tudor Octavian mi-a spus că înaintea mea au mai încercat şi alţii, dar au fost respinşi şi aspru criticaţi. Acum, eu stăpânesc această tehnică şi sunt convins că lucrările mele vor avea viaţă lungă sub sticlă”.

Caricaturile lui Florian Doru Crihană, adevărate picturi umoristice, se disting printr-un registru cromatic variat, printr-un desen precis şi concis, când mlădios şi şerpuitor, când având asprimea ce i-o impune subiectul abordat. Tendinţa spre sinteză este evidentă, dar nici detaliul semnificativ nu este ignorat atunci când subiectul îl cere. Pasta este diluată şi răspândită uniform pe suprafaţa cartonului, pensulaţia este de o deosebită fineţe, compoziţia – echilibrată. Nuanţările de culoare ating uneori rafinamentul. În ultimul timp artistul a început să folosească şi culori mai intense, cu contraste mai şocante, şi nu procedează deloc rău. Deformările personajelor nu sânt niciodată exagerate. Umorul său nu este grotesc, ci subtil, nu urmăreşte atât să provoace râsul de la primul impact cu lucrarea, cât mai ales să îndemne la reflexie, la o analiză a situaţiilor. Seducţia computerului, de pildă, este obiectivată plastic prin imaginea unui crocodil ale cărui plăci osoase ce-i acoperă corpul iau forma tastelor. Politica de distrugere a satelor în comunism, mult prea lunga tranziţie postdecembristă, cameleonismul şi gongorismul politicienilor, rivalităţile de tot felul, teribilismul, angajamentele sforăitoare ale guvernanţilor sau ale unor inşi parveniţi, globalizarea, comunicarea, falimentul unor unităţi economice, poluarea mediului etc. sunt ingenios reflectate, apelând la elemente ce demonstrează vervă imaginativă, la folosirea unor soluţii moderne de limbaj. Simbolul, metafora, alegoria nu lipsesc nici ele. Într-un ciclu de 43 de lucrări a abordat cu mijloacele caricaturistului un vechi motiv pictural, dar foarte dificil, cel al nudului. Ne-am întâlnit cu plăsmuiri de sorginte livrescă, inspirate de romanele lui Cervantes şi Swift, cu parodierea unor opere de artă celebre („Gioconda”, „Venus din Millo”), cu glosări pe tema adulterului, prostituţiei, a cuplului conjugal, cu imagini ale unor plasticieni în căutare de subiecte senzaţionale sau dornici de aprecieri pe care nu le merită, cu situaţii hilare cărora artistul le-a găsit echivalenţe plastice savuroase, ce degajă un umor spumos, inteligent.

Întrebându-l ce crede despre viitorul caricaturii, artistul mi-a răspuns: „Umorul desenat sau pictat îi apropie pe oameni. Mă refer la public, pentru că, adeseori, pe caricaturişti îi desparte. Pe plan internaţional, fenomenul caricaturii s-a complicat din cauza Internetului. Dar valorile se vor cerne în câţiva ani. În România, aşteptăm de vreo 20 de ani să apară tinerii caricaturişti”. Înlăturând nota uşor sceptică a lui Florian Crihană, să sperăm că aceşti mult aşteptaţi tineri se vor ivi, bineînţeles în măsura în care caricatura va fi încurajată şi în instituţiile de învăţământ artistic de profil, asigurându-se astfel supravieţuirea şi continuitatea unui gen aparte al artelor vizuale, deloc minor, cu foarte mare priză la public, cu urmări benefice pe plan estetic, etic, civic şi psihic. Poetul, eseistul şi filozoful american Ralph Waldo Emerson spunea despre caricatură că „este adesea cea mai adevărată istorie a timpului”, iar cunoscutul nostru grafician satiric Albert Poch afirma umoristic într-un fel: „Caricatura-i lucru mare, dacă-i tare”. Florian Doru Crihană le ştie pe toate acestea. El stăpâneşte în mod exemplar mijloacele plastice care-i sunt necesare genului cultivat, stilul său este original, inconfundabil, umorul creat de el este tonic, substanţa lucrărilor sale este profundă, iar polisemantismul acestora trebuie pătruns printr-o lectură atentă, ce solicită mişcarea scripeţilor gândirii la înalte altitudini.

CORNELIU STOICA

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s