MONITOR CULTURAL * on-line

~Corneliu Stoica: „Vasile Velisaratu – Destine de artişti în Secolul XX“

Vasile Velisaratu: „Destine de artişti în secolul XX”, Academia Română, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti,   2007

Vasile Velisaratu este un pictor interbelic născut în oraşul Brăila, la 13 decembrie 1895, şi decedat la 8 iulie 1978, în Bucureşti. A studiat între 1912-1916 la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, a expus cu regularitate între 1914-1945 la Saloanele Oficiale, a lucrat mulţi ani ca pictor scenograf la Teatrul Naţional din Bucureşti, şi-a deschis cinci expoziţii personale în Capitală (1921, 1935, 1942, 1943, 1947), a fost expert plastic în Ministerul Artelor, a realizat ilustraţii inspirate din poezia populară şi apere ale scriitorilor români (Eminescu, Coşbuc, Topârceanu, Minulescu), a pictat şi restaurat numeroase biserici din România, a realizat lucrări de pictură, machete şi diorame pentru expoziţia româneacă de la Paris, precum şi pentru târgurile de la Londra, Milano, Belgrad (1937), a restaurat peste 5000 de tablouri şi icoane vechi din colecţiile unor muzee din ţară. Un artist, cum s-ar spune, cu o bogată fişă personală, apreciat în perioada interbelică pentru realizările sale, distins în 1929 cu premiul Ministerului Artelor pentru lucrările achiziţionate din expoziţii. Cu toate acestea, numele său este astăzi total necunoscut sau aproape necunoscut în lumea iubitorilor de artă, chiar a specialiştilor, mai ales a generaţiilor de după 1950. Motivul principal ar fi neaderenţa sa la noua ordine politico-administrativă instaurată odată cu venirea comuniştilor la putere, marginalizarea sa profesională, care a culminat cu excluderea, în 1960, din Uniunea Artiştilor Plastici

Cartea, „Destine de artişti în secolul XX” (format 24 x 17 cm, 390 pagini), scrisă chiar de Vasile Velisaratu, publicată cu sprijinul dr. Constantin Velisarato şi a dr. Mihnea Constantin Velisarato, fiul şi, respectiv, nepotul artistului, ne oferă prilejul să descoperim în persoana acestuia o personalitate complexă, care s-a manifestat atât ca desenator, gravor, pictor de şevalet şi bisericesc, dar şi ca scenograf, traducător, cronicar plastic, scriitor. Este un important act recuperator al unei conştiinţe artistice enciclopedice, „exilată, din păcate, într-o istorie restrictivă şi ostilă” (Pavel Şuşară, Prefaţă).

Materia cărţii este structurată în cinci părţi: I – Amintiri; II – Cafenele, tipuri, portrete; III – Evocări; IV – Date personale; V – Ilustraţii tablouri color. Autorul oferă o bogată informaţie în legătură cu oraşul Brăila, cu familia sa, cu anii de studii, profesorii şi colegii de la Belle-Arte, cu atmosfera culturală a Capitalei din preajma Primului Război Mondial şi de după acesta, referinţe despre relaţiile sale cu oamenii din lumea artelor plastice, literaturii şi teatrului, despre munca sa de pictor scenograf şi de şevalet. Cafenelele bucureştene „Imperial” şi „Capşa”, care au „cunoscut în acele vremuri o epocă strălucită de mari artişti şi poeţi” îi dau posibilitatea să facă o descriere a acestora, să evoce personalităţile care le frecventau, să discute despre problemele ce frământau lumea de atunci. Sunt conturate cu linii ferme sau numai aluziv chipuri ale unor artişti plastici (Fr. Storck, D. Paciurea, Gabriel Popescu, G.D. Mirea, Jean Al. Steriadi, Costin Petrescu, Mişu Teişanu, Th. Pallady, Nicolae Dărăscu, Dumitru Brăescu, Constantin Petrescu-Dragoe, Petre Remus Troteanu, N, Petrescu-Găină), colecţionari (Bogdan Piteşti, Zambaccian, Apostol Apostolide), scriitori, Ion Minulescu, Victor Ion Popa, Adrian Maniu), actori (Puiu Iancovescu, Constantin Nottara, Lucia Sturdza-Bulandra, Maximilian, Tony Bulandra), medici (Gheorghe Olariu, Constantin Turcu) etc. Prezentarea Societăţii Tinerimea artistică îi oferă iarăşi autorului posibilitatea schiţării unor crochiuri a mai multor membri ai acesteia: Kimon Loghi, Rudolf Scweitzer-Cumpăna, Artachino, Steurer, N. Vermont, Artur Verona, Gh. Petraşcu, Eustaţiu Stoenescu, Ion Theodorescu-Sion; Alexandru Satmary, Doru Ionescu, profesorul G. Oprescu. În total sunt cuprinse în carte peste 70 de personalităţi ale culturii şi artei româneşti din primele opt decenii ale secolului XX, trecute în eternitate până în 1978, anul când pictorul a încetat din viaţă. Sinceritatea exprimării, tonul cald al evocării, mânuirea meşteşugită a cuvântului, întâmplările inedite povestite, umorul fin fac din paginile Vasile Velisaratu o lectură agreabilă, care se parcurge cu deosebită plăcere.

CORNELIU STOICA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s