MONITOR CULTURAL * on-line

~Cristian Neagu: „Petre, Flueraş(i) a pagubă!“

Motto: „grăbeşte-te, se aud / bolovanii căzând / din marile basculante / ale timpului”… (Romulus Bucur)

Orizontul cultural autohton, este ameninţat de asteroizi anonimi care, profitând de faptul că-i haos pe traiectoriile valorilor spirituale, cu geana aţintită asupra generaţiilor crude vor, – printr-un impact dezastruos- a însămânţa cultul resemnării, emiţând regulamentul lui „nu avem ce face” , şi al lui „trebuie să” , scopul fiind acela de a dilua spiritualitatea românească.

Auzisem eu o Muză bârfitoare cum că, un subtil curent masonic (ramură orientală) ne-a purtat grija manualelor şcolare alternative, a finanţat punerea în scenă (teatrul din Iaşi) a unei piese cu temă blasfemică, (regizoarea, căci femeie pare, nu va avea cinstea să-i pomenesc numele) iar în literatură, simbriaşii aceluiaşi curent „maso” au decis că lirismul este desuet, conceptul filosofic –de esenţă spirituală – inutil, noţiunea de patriotism, alergică (pentru ei) aşa că, mai bine promovăm, premiem, vulgul, nesimţirea, determinând tinerii creatori să creadă în valoarea poemei chiloţilor pe sârmă; (vezi revista Poezia nr.4 (42) /2007,pag. 118)

Răsfoind revista „Dunărea de Jos” nr.75/mai 2008, m-am oprit asupra titlului „Poezia modernă sau sentimentul ca argument” de la pag. nr. 8. În contextul celor arătate mai sus, m-a frapat motto-ul ales de autor: „Dansează! Nu există altă cale….” Probabil, dar eu nu stau într-un genunchi,  darămite în doi. Trec peste această notă iritantă, şi încerc să surprind tonul literar al conţinutului, dar constat  că am în faţă textul unui subamator, reprezentat de repetiţia  disconfortantă a  subiectului logic în dativ : trebuie să. Ca şi cum ar avea pe umeri povara unei vieţi de septuagenar, autorul pare a ne prinde părinteşte de lobul  urechii,  şi  precum  un  Mesia  al fondului poetic novator, ne predă sfătos „Facerea” adică dimensiunile unei spiritualităţi surogat, de la care porni-va construcţia creaţiei: „Poezia modernă va trebui să se adreseze unui cititor modern, care nu mai are timp de pierdut.  Omul nu mai vrea să îşi epuizeze timpul, cea mai preţioasă resursă, dacă nu obţine nimic în schimb”. Are dreptate! I-am citit recent volumul de versuri „Insomnii” , dominat de expresii scabroase, unde am aflat că puroiul este purulent, (Mişcări în afara unui tipar) şi probabil că frustrarea ori supradotarea, l-a determinat să pună în poem „Piramida falusului”  (identitate patapieviciană)  aşa că, nevrând să-mi epuizez timpul, am aruncat cartea!

Apelând la o subtilitate rafinată, propunându-ne să adoptăm mentalitatea simplilor executanţi, ne atrage atenţia: „Oamenii nu mai au timp pentru idealuri înalte. Nu mai avem timp să ţinem cont de consecinţele gândurilor noastre. Iată de ce poezia, dacă vrea să se adapteze şi să supravieţuiască în inevitabila nouă realitate, trebuie să se adapteze acestor cerinţe”. Trecând şi peste repetiţia stânjenitoare, în regionalism moldovenesc asta ar  însemna  poezie  pe criteriul „dă-i la vale”  adică, ce-ţi mai trebuie fior emoţional, profunzimea meditaţiei poetice, mesaj afectiv ori reflectiv ? Are totuşi o temere în nr.76/iunie 2008 al aceleeaşi reviste constatând: „Poezia de astăzi pare să refuze noutatea, în loc să accepte schimbările de perspectivă apărute odată cu (…) evoluţia, creatorii insistă să păstreze vechile mituri”

Sărmanul, nu poate înţelege faptul că nimeni nu a mai cuprins paleta cromatică bacoviană, integrată stărilor sufleteşti, după  cum  nimeni  nu a mai putut fi numit „poet la poarta rugăciunii”  precum Vasile Voiculescu; esenţa  poetului  pribeag numit  şi „modernul de expresie clasică” a celui care a fost Mihail Steriade nu a înregistrat surclasarea încă; abstractul, gândirea analitică, coagularea şi reflecţia metaforei la Nichita, te va determina oare cititorule să accepţi schimbul propus ?

Acest domn cu nervi degeaba, numit Flueraşu Petre, câştigător (la modul suspect) a foarte multe  premii –secţiunea creaţie literară- vine să ne propună de fapt involuţia ca şi schimbare, stabilind domnia-sa neputinţa acelor încăpăţânaţi, (printre care şi subsemnatul) de a-i recunoaşte depăşiţi pe toţi marii condeieri naţionali, care prin operele literare marcate de substanţa profesionalismului, au contribuit la formarea şi dezvoltarea spiritului academic al bibliotecii. Sunt de acord cu nevoia de schimbare, dar să nu uităm rolul pe care îl are cultura în societate şi  anume, acela de a înnobila caracterul uman. Iată cum ne predă demi demiurgul secolului XXI lecţia de adaptabilitate: „Poezia nu poate fiinţa în afara constrângerilor temporale……” şi o altă idee : „Pentru a reuşi să-şi impresioneze cititorii, un poet trebuie să îi convingă că propblemele pe care el le atacă sunt şi problemele lor”   Nu mă pot abţine să nu-i citez versurile în contextul propus de el : „ înjură zeii, violează soţiile sfinte”  (Furie sfântă) , sau: „ pregăteşte-te/ cînd vin toţi nebunii cu pâine strigând că e trupul lor/ întreabă-i:/ ketchup aveţi?” (Nebunii) şi în sfârşit: „caută din priviri gazelele/ fugi după ele/ în timp ce salivezi/ violenţă/ sex/ violenţă .„(Ghidul violatorului modern)  Sigur că distinsul cititor nu îşi poate regăsi o corespondentă spirituală în acest infern la care i se cere să se adapteze, iar tipul de educaţie printr-o astfel de „cultură” nu are decât, rolul de a transforma –încet dar sigur- în ceea ce  nu s-a  dorit  a fi vreodată acest popor, care până mai ieri ştia de „sărut mâna tată, sărut mâna mamă” , şi de binecuvântare.

Va trebui să afle domnul Petre că poezia e un fenomen de multiple contingenţe umane, sociale, istorice, un fenomen activ de sinteză, determinat de însăşi dialectica permanentelor raporturi cu realitatea contemporană, -sub spectrul decenţei în exprimare- nefiindu-i interzis tradiţionalistului să amintească izvorul, ţăranul, pajiştea, aşa CUM SIMTE el, (nu cum i se recomandă)  chiar dacă este pilot mercenar pe un F 18. Referitor la constrângerea temporală, d-l Petre va trebui să-şi pună problema dacă universul civilizaţiei de azi, poate sau nu poate fi compatibil cu literatura; am epuizat cumva sfera frumosului, rămânând să „depăşim” aceasta cu vome perfecte şi fantezii sexuale spuse pe şleau? Rămânem sensibili la peisagistică, implementând-o armonios trăirilor interioare, -apelând în ultimă instanţă la aluzie- sau vom dedica poeme ţevilor de eşapament nichelate, download-ului, tastaturii, vaginului,ori erecţiei falusului, cum făcu domnia-sa?

În numărul 77/ iulie 2008, (Dunărea de Jos) arhitectul poeziei proprietate personală, (din moment ce emană atâtea indicaţii), chiar cade în derizoriu afirmând: „Poezia poate fi citită în mijloacele de transport în comun, în pauza de masă, etc”. E clar, trăim un moment de expansiune al tinerei „degeneraţii” în artă, în literatură mai ales. Poezia citită, presupune ceasul liniştii sufleteşti, concomitent cu aplicarea tehnicii lecturii, iar poezia recitată public, înseamnă de fapt un ritual pios derulat între adiere şi furtună, ceea ce atribuie rostitorului calitatea de recitator, aproape dispărută în prezent…,şi vorba lui Nichita: „Poezia nu este o cheie franceză, să se potrivească oricărui cap de şurub”.

Nici mai mult nici mai puţin „fluieraşul” , are în rezerva sa de „pedagog de şcoală nouă”, şi o serie de sfaturi practice adresate poeţilor în devenire: „În primul rând, trebuie să descoperi punctele sensibile ale oamenilor. După ce ai identificat elementele care îi impresionează pe cititori, (tot oameni) , trebuie să construieşti pe baza lor imagini. Plasează la începutul poemului o imagine puternică, iar cititorul va dori să meargă mai departe pentru a descoperi alte asemenea momente. Plasează în finalul poemului un element emoţionant , iar impactul acestuia va fi resimţit de cititor, care îl va generaliza asupra întregului poem”. (?)…

Prin 1978 , eruditul critic literar francez Roland Barthes prevedea moartea mitului marelui scriitor, iar odată cu  aceasta,  apariţia  destructorilor. Ceea ce  propune acest copil minune ca reţetă a construcţiei unui poem, confirmă previziunea maestrului. În anii uceniciei mele literare  am învăţat, am aplicat, şi am reuşit să mă afirm,  respectând dictarea sufletului, ( şi parametrii construcţiei în raportul emoţie,- tehnică) fie ca o mărturisire a prăbuşirilor în adâncul idealurilor, fie că am redat armoniile sublime ale naturii, fie că am construit o lume de simetrii într-o realitate asimetrică, la bază a stat de fapt principiul  selecţiunii  şi organizării  materialului oferit de toate experienţele vieţii. Cuvântul nu poate avea altă  valoare  decât  aceea  acordată de poet într-o utilizare adecvată, desăvârşit mesajului dat. A plasa imagini premeditând efectul, –  fără filtrare sufletească – se cheamă superficialitate,  înşelătorie, gol de sine. Hai totuşi să probăm reţeta pe chiar versurile semnate de el: „sparge fereastra/ defenstrează-l pe dumnezeu” […]  „vino la ultima înviere şi întreabă-i pe toţi/ nu zău”?  (Monsieur octopus – 4) ; „zâmbeşte frumoasa mea/ orgasmul pleacă întotdeauna/ de la inimă” (Uraganul) ; „în ritm de samba/ cerul masturbează încă un axis mundi” (Spaţii) ; „atacaţi/ atacaţi în voie/ universul s-a oprit extirpându-şi uterele” (Atacama) ;  La modul cum se circulă cu transportul în comun, aceste poeme vor instiga sigur la declanşarea unui război civil ; a le citi în pauza de masă… dăunează grav sănătăţii. Poate îşi mai aminteşte Andrei Petre Flueraşu data de 21 iulie 2007, Casa Memorială Arghezi (Mărţişor) când  în urma repetatelor lucrări pe temă antinaţională, dar mai ales cele ce denigrau Divinul, prezidiul Cenaclului Amurg sentimental, la propunerea directorului Ion Machidon, a fost exclus per secundam după cum  (pe internet)  administratorul „hermeniei” i-a blocat contul se pare , tot din cauza constatării unei malformaţii a caracterului său cu pretenţii de Nietzsche.

CRISTIAN NEAGU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s