MONITOR CULTURAL * on-line

~Dan Culcer: „Temă pentru casa noastră”

Din decembrie 1989, cînd am văzut elicopterul alb ducindu-i pe Nicolae Ceauşescu şi pe Elena Ceauşescu spre locul viitoarei lor execuţii, crimă machiată în proces, şi pînă acum, nu încetez să mă mir de puţinătatea ideilor noi pe tărîmul dezbateriilor privind viitorul României (dezbateri puţine şi ele) ca şi cum tot ce ne mai rămîne să facem este să copiem, ascultători cum părem a fi şi imitatori de talent cum se zice că suntem, modelele verificate al organizării sociale ideale, de data asta modelul aflîndu-se nu la Est ci la Vest. Această pernicioasă ascultare şi castratoare atitudine de umilinţă, de imitaţie stupidă, mi se pare una din cele mai teribile încercări prin care trece naţiunea română. E clar deci: eu cred că o naţiune română există şi nu mi-e ruşine să declar că îi aparţin. Trăiesc în Franţa şi evident, asta mă expune la cunoscuta replică despre mâncătorii de salam cu soia. Plecat în 1987, am avut privilegiul să gust acest faimos produs al industriei noastre alimentare. Care salam ar putea să devină foarte prizat în viitor de către cei ce vor voi să slăbească după ce s-au îmbuibat cu produsele atît de dietetice ale firmei MacDonald. De cînd reconstruim societatea românească după modelul de la Soare Apune, ştim că el este cel mai bune în lipsă altuia mai bun. Eu nu cred în sfârşitul Istoriei şi încerc să fac loc în lumea noastră acelor idei care, născute din propria noastră experienţă, corespunzătoare dorinţelor noastre şi adecvate putinţelor noastre să ne aducă puţină fericire, să ne reducă amărăciunea şi să ne permită să înţelegem că pe pămîntul României, pe care nu vrem să-l cedăm nimănui, noi şi urmaşii noştri avem dreptul să visăm, să trăim şi să murim cinstiţi şi fericiţi. E prea mult să cerem asta viselor noastre şi celor care afirmă că ne vor binele şi că ne reprezintă? Vă rog să visăm împreună. Se mai poate?

DAN CULCER

Am relansat România-Viitoare Forum. La adresa: http://romania-viitoare.forumculture.net/ 

Anunțuri