MONITOR CULTURAL * on-line

~Dimitrie Grama: „Autoestimarea omului”

Recent am citit  mai multe articole semnate de diverse personalitati culturale, atit laice cit si profund religioase si ceea ce pare a fi un numitor comun in toate aceste stradanii de a dezvalui « adevarul » este confuzia fundamentala pe care si unii si altii isi bazeaza pledoriile. Din aceasta confuzie se naste un razboi de opinii, un masacru de cuvinte care din fericire sunt cuvinte goale, de umplutura. Am curajul sa afirm acest lucru fiind lucid si convins de faptul ca  voi fi  puternic atacat si de unii si de altii. Se pare ca foarte putina lume a inteles ca problema fundamentala a gindirii umane este « autoestimarea » omului in raport cu restul materiei vii sau moarte. Fiinta umana si-a creat si luat rolul de « entitate superioara », atribuindu-si singularitatea de « copil al lui Dumnezeu » si indirect libertatea de a controla si dirija tot universul dupa impulsurile lui schimbatoare si egoiste.
Fiecare om este credincios in felul lui si credinta este una din  importantele surse de evolutie intelectuala. Credinta este o parte integrala a progresului tehnocratic uman si contrar celor crezute si expuse de biserica, de exemplu, credinta ar fi de natura spirituala.

Spiritualitatea nu are nimic de a face cu extravagantele teoretice umane indiferent de cine, cind si cum ar fi expuse. Sufletul este divin si speculatiile umane cu privire la creatie si « impartirea »
gratiilor divine este o forma de blasfemie, indiferent de intentia  primordiala a fiintei umane. Indiferent de faptul ca speculatiile omului, in aceasta privinta,ar putea duce spre o « lume mai buna », spre un paradis, unde ne vom intilni si vom trai egal de la egal cu Dumnezeu.  Daca « creatia » este universala si de natura divina,  Creatorul a insufletit Totul in aceiasi masura, cu aceiasi dragoste nemarginita si in acelasi timp cu aceiasi indiferenta. Este atunci complet lipsit de interes, de unde si din ce se trage Omul. Din argila, din scoica sau maimuta, ce importanta are, cind totul este  patruns de spiritul divin. De ce incearca omul sa-l minimalizeze pe Dumnezeu la intelegerea lui umana limitata ? Pentru ca se autoestimeaza. Pentru ca a juns sa creada este singurul creat dupa asemanarea lui Dumnezeu si deci un fel de reprezentant al deitatii in  univers. Blasfemie ! Dumnezeu nu are nevoie de reprezentanti sau de purtatori de cuvint, El fiind capabil sa-si poarte singur povara creatiei si daca nu ar fi in stare de acest lucru, nu ar fi Dumnezeu. Dar nu intotdeauna a fost asa. Omul « primitiv », la fel ca celelalte  animale avea un spirit, un suflet, pur nepoluat de speculatii filozofice, nepatat de singele conflictelor bazate pe niste povesti inventate la un moment dat si care au avut un scop complet egoist. Omul primitiv si animalul « negraitor » avind un contact direct cu  spiritul, traiesc in concordanta cu vointa divina si cunosc instantaneu diferenta dintre Bine si Rau. Ei nu pretind ca sunt altceva decit o parte umila a unei creatii universale de neconceput, de ne-explicat si Dumnezeu traieste in ei fara ambitii prostesti si  fara nevoia unor promisiuni. Dumnezeu, fiind El insusi spirir pur, nu pedepseste pe nimeni, pentru ca nu poate sa se materializeze in violenta.
La un moment dat in evolutia intelectuala a fiintei umane si care  evolutie corespunde cu o involutie a starii spirituale, Omul a inceput sa « creeze » ,el, universuri, dumnezei si,de la creatii simple, puerile, a progresat la teorii tot mai avansate in care El, omul ajunge sa se confunde cu creatorul universului. El, Omul- Dumnezeu,  decide cine are si cine nu are spirit, El, Omul-Dumnezeu, decide ce este ingaduit sa fie adevarat si are neobraznicia sa diferenteze chiar sa anuleze actele pur divine. Astfel, Omul decide ca animalele sunt inferioare, ca Pamintul este plat sau centrul universului, ca  cei care au existat inainte de Moise, Isus Cristos sau Mohamed, nu sunt in fond oameni sau animale parte a unei creatii pe care nu El, Omul, o poate manipula, dezmembra, dupa vointa si capul lui. Imi pun intrebarea : de ce oare se cearta atunci preotii cu oamenii de  stiinta ? Si ce are
Darwin de a face cu adevarata creatie si evolutie universala ?

Se pare ca nici oamenii de stiinta si nici clericii nu au inteles esentialul : ca si unii si altii sunt inversunati aparatori ai unor  doctrine inventate de om si lupta dintre aceste doctrine este o lupta politica, de suprematie, de dominare a cugetului uman si aceasta lupta pina acum a dus doar la alterarea constiintei umane.

Din fericire, in prospectul divin universal, aceste neintelegri umane  nu reprezinta altceva decit un meteor singuratec care va lasa doar o mina de cenusa in urma lui.

Anunțuri