MONITOR CULTURAL * on-line

~Dimitrie Grama: Vanitate si delir moral

Mult timp, vreo 35 de ani am avut privilegiul de a trai izolat in lumea realitatiilor mele scandinave si a gindurilor personale. Asta nu inseamna ca am fost un eremit sau ca nu eram interesat de soarta Romaniei sau a romanilor, dar Cortina de Fier si alte imprejurari au contribuit la aceasta detasare de “cotidianul” tarii mume. Apoi prin 1990 am inceput sa ma angajez, la inceput firav, timid, apoi din ce in ce mai mult, la evolutia societatii pe care odata o parasisem. Publicarea unor volume de poezii, la indemnul unor oameni de cultura moldoveni, a contribuit si mai puternic la interesul si angajarea mea intelectuala in soarta poporului roman. Tu ai fost unul din sursele de energie si inspiratie care m-au determinat sa continui munca de colaborator roman din strainatate si in acest rol am incercat sa impartasesc altora ceea ce am acumulat ca experienta umana de-a lungul anilor. Insa cu trecerea timpului, entuziasmul meu de la incep s-a transformat din ce in ce mai mult in reflectii filozofice la natura umana si, din pacate “romanismul”, din punct de vedere cultural-filozific, este un exemplu tragic. Nu am intilnit atita laudarosenie, atita admiratie de sine, atita inginfare si egoism cultural la vreo alta natie cu care am fost in contact. Nu stiu ce sa cred , poate ca este bine pentru “egoul” intelectualitatii romane, dar in aceiasi masura aceasta inversunare ca noi romanii suntem “buricul pamintului”, ma face sa cred ca in fond aici se ascunde un grav complex de inferioritate culturala. Intelectualii romani, tot dau exemple de romani care ar fi trebuit sa primeasca Premiul Nobel in literatura si se tot pling ca nu le-a fost acordat!! Este de un prost gust nemarginit, in primul rind pentru ca nimeni nu persecuta Romania din punct de vedere cultural si in al doilea rind pentru ca orisice fel de premiu este un fenomen cu totul si cu totul subiectiv si arbitrar. Nu are nici o importanta in fond, decit aceea de trufie si imginfare! De prostie!

Multi oameni de o statura culturala deosebita nu au primit acest premiu si multi oameni exceptionali nu il vor primi, dar asta nu inseamna ca mediocritatile carora le-a fost acordat premiul, vor avea, im timp, sansa sa egaleze in valoare adevaratele capodopere literare.Acel individ care cere drepturi de autor intr-o perspectiva colectiva, in care diverse glasuri aduc omagiu unei personalitati disparute, mi se pare lipsit de bun-simt si chiar daca partea lui ar avea o anume greutate in amintirea Doamnei Busulenga, ar trebui exclus din lista de colaboratori. Sa scrie atunci o carte, o monografie singur, de ce nu!?

Nu are nici un rost sa ne amaram la suflet din cauza “oamenilor-masina”, ca el si ca altul. Nu pot mai mult, nu pot mai bine, deci iarta-i si treci mai departe cu cei care sunt pe alta treapta a evolutiei intelectual-spirituale.

Anunțuri