MONITOR CULTURAL * on-line

~Dumitru Buhai: „Frumuseţea poetică a Bibliei“

Dumnezeu Şi-a pus Sigiliul Său peste mine din pruncie
Şi m-a luat de mână, ca un Tată Bun, iar eu L-am urmat,
Pornind cu El pe cărare, iar Cuvântul Lui m-a mângâiat,
Când mi-a spus că-mi dă autograful divin pentru veşnicie! 
El Şi-a semnat pe inima mea de copil Numele Lui Sfânt,
Ca să-L am ca dar şi adeverinţă, ca-nfiat pentru veşnicie…
De-atunci port Sigiliul Sfânt în mine, ca viaţa pe pământ
Să-mi fie, oricând, doar o rază caldă de soare în bucurie! 

 
Cele mai frumoase creaţii poetice le-am găsit în cea mai minunată Carte, pe care am citit-o, am studiat-o şi mi-a umplut inima de speranţă, de credinţă şi de dragoste sfântă pentru Tatăl meu: pentru Dumnezeu… Această Sfântă Scriptură este Biblia.

Am citit mii de cărţi şi am rămas impresionat de munca extraordinară a mulţimii de autori care şi-au dezvăluit sufletul lor, descoperind secrete de viaţă, pentru a le transmite pe calea scrisului, folosind mijloacele cele mai diverse ale limbii, cu scopul de a comunica idei şi adevăruri, în cele mai diverse şi mai frumoase forme. Dintre aceste cărţi care mi-au bucurat sufletul şi mi-au îmbogăţit mintea, Biblia a rămas unica carte care m-a însoţit pe parcursul întregii vieţi, dându-mi sensul drumului de urmat şi încălzindu-mi inima şi sufletul pentru lucrurile ce merită osteneală în viaţă. 

Încă de când eram un copilandru, cineva mi-a dat o Biblie. Când am început s-o citesc, mi se părea că nu voi ajunge niciodată la ultima pagină, pentru că nu reuşeam să gust bogăţia conţinutului şi nici mesajul sfânt ce emana din fiecare pagină a acestei cărţi sfinte, nici să descifrez frumuseţea limbii în care mi se dezvăluia Scrisoarea lui Dumnezeu către sufletul meu. Abia în anii studentţiei, la Universitate, la un curs de literatură veche, un profesor evreu, care cunoştea bine tainele limbii în care a fost scrisă Biblia, mi-a dezvăluit frumuseţea limbajului poetic al Vechiului Testament. De atunci, am fost fascinat de muzicalitatea cuvintelor şi de îmbinările armonioase în versurile aşezate în rânduială pe paginile acestei cărţi minunate şi sfinte, care sunau aşa de frumos în limba originală, dar îi găseam frumuseţea şi în textul scris în limba română. Din acele zile am pătruns în sanctuarul biblic şi mi-am hrănit sufletul şi mintea, gustând din acest izvor de înţelepciune duhovnicească, descifrând frumuseţile estetice ale acestei capodopore sfinte.

În cercetările mele, mi-a fost de folos limba ebraică şi – mai ales – limba greacă veche, pe care am predat-o la Seminarul Teologic, perioadă de care se leagă şi preocuparea mea de aspectul poetic al textrului biblic.

Biblia (<gr.biblion,s., biblia, pl.=cărţi) este o colecţie de cărţi recunoscute şi venerate de biserică ca „Sfânta Scriptură”( Biblia hagia),  scrisă sub inspiraţia Duhului Sfânt şi folosită ca document venit de la Dumnezeu, pentru a Se releva pe Sine şi voia Sa pentru omenire.

Când ne gândim la această Carte, ne referim la o scriere care transmite mesajul într-o formă unică în literatura universală. Scrisă de-a lungul a peste 1400 de ani, din timpurile lui Moise, până la sfârşitul primului secol după Cristos, Biblia conţine 66 de cărţi canonice: 39 în Vechiul Testament şi 27 în Noul Testament. Aceste cărţi impresionează prin armonia lor în conţinutul de idei, fapte şi mesaje prezentate, dar şi prin forma unică şi originală, redată prin limbajul lor de o coloraturaă poetică fără egal în literature tuturor timpurilor.

Considerăm poezie o operă literară în care mesajul artistic este transmis „cu ajutorul imaginilor expresive ale unui limbaj concentrat, al afectivităţii,

al rimei, al ritmului”. Dacă mesajul şi emoţia artistică este corelată intrisec cu forma, avem de a face cu versul poetic.În cazul în care forma este legată de conţinutul creaţiei literare şi de „izvorul subteran” al esteticului, prezent prin imagini concrete ce emoţionează şi bucură sufleteşte, considerăm că avem de a face cu proza poetică, sau cu o „poezie în proză”. Termenii aceştia se întrepătrund şi de cele mai multe ori rămân la latitudinea cititorului sau a esteticienilor, ori a criticilor literari să sugereze sau să considere dacă o creaţie artistică este poezie sau proză.

În ce priveşte subiectul cu privire la frumuseţea poetică a Bibliei, trebuie să reliefăm adevărul că specificul concepţiei greceşti despre poezie se deosebea radical de cea ebraică; şi amândouă de limba română.

Aspectul formei şi crearea de structuri lingvistice, prin care să fie redat cu fidelitate conţinutul original i-a preocupat şi pe traducătorii Cuvântului lui Dumnezeu în limba română din ebraică sau din greacă, creind forme stilistice noi, care au ajutat la dezvoltareaa şi îmbogăţirea limii române scrise şi vorbite, precum şi la crearea poeziei legate de mesajele Bibliei.

Ideea sugerată de cuvitele „poet” în limba greacă, care înseamnă „Creator”, mă face să cred că forma mesajului divin transmis oamenilor îşi are originalitatea tocmai în alegerea cuvintelor cu o greutate stilistică specifică doar inspiraţiei divine. De aceea, când mă cufund în citirea Bibliei şi descifrez mesajul dumnezeiesc în Cartea Sfântă, Îl descopăr pe Dumnezeu, Creatorul Universului şi pe Părintele veşniciilor, ca pe un Poet care a pus în fiecare cuvânt folosit o greutate de sens şi o frumuseţe de formă pe care doar El o putea face, ca să ne cheme la bucuria şi fericirea veşnică, prin acele canale umane care au fost scriitorii sau traducătorii textului original în limbile naţionale, deci şi a acelora ce-au muncit cu migală, ca să ne dea Biblia în frumuseţea conţinutului şi a formei ei, în limba română.

Poezia Bibliei a fost evitată de traducătorii Scripturilor din necunoaşterea în detalii a frumuseţii estetice, în greutatea ei poetică, sau de teama de a nu pierde mesajul în forma lui de relevare de doctrine, fără a se evidenţia poezia originalului, Şi aceasta, pentru că forma poeziei ebraice este diferită în cele mai multe aspecte de cea din limba română sau din greacă. Prin studiu comparat, se vede că traducătorii au dat atenţie deosebită transmiterii fidele a informaţiilor, neputând întotdeauna să preia cu aceeaşi veridicitate şi aspectul stilistic aflat în forma originală a poeziei sacre aflată în Biblie. 

Pentru a ne da seama clar de ideea pe care o subliniez, amintesc faptul că poezia ebraică este marcată prin folosirea unui vocabular şi a unei sintaxe distinctive, iar unele cuvinte şi îmbinări frazeologice îi sunt specifice. Apoi, ritmul ebraic nu are reguli specifice, pe când în limba greacă acesta se bazează pe lungimea vocalelor, iar în limba română pe accent.

După ce am făcut pe scurt aceste divagaţii, ca să vedem concret de ce este nevoie să dăm importanţa cuvenită formei în care este scrisă Biblia, ca să simţim în suflet bucuria descoperirii mesajului sfânt şi fericirea din curcubeul unui limbaj de comunicare ce se adresează direct inimii „ca un susur blând şi ca o adiere de vânt”, este nimerit să scoatem în evidenţă adevărul că „proza” care abundă în Scriptură se împleteşte fericit cu „proza poetică” şi cu poezia plină de muzica adresată sufletului.

Proza poetică este întâlnită la fiecare pas pe paginile Bibliei şi o apreciem ca atare, dacă urmărim şi analizăm aspectele şi încărcătura poetică a cuvintelor în relatarea unor evenimente şi stări, în descrieri de scene de natură sau de oameni. Exemple de proză poetică: Geneza 1-3, Matei 25:31-46, 1 Corinteni 13, din care citez: „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul proorociei; şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic… Dragostea este îndelung răbdătoare şi plină de bunătate. Dragostea nu pizmuieşte. Dragostea nu se laudă şi nu se umflă de mândrie…”

Poezia Bibliei este de o profunzime şi de o frumuseţe divină! Cartea lui Iov, Psalmii, Proverbele, Eclesiastul , Cântarea Cântărilor şi alte cărţi incluse în biblioteca Bibliei fac să vibreze sufletul cititorului şi să-l înalţe la Dumnezeu, trezindu-i dorul de a fi legat de valori şi realităţi eterne: binele, adevărul şi frumosul artistic ce atinge sublimul şi divinul.

Subliniez că Psalmii, Cartea lui Iov, Cântarea cântărilor şi multe părţi din cărţile profetice – cum este cartea lui Isaia – sunt scrise, in originalul ebraic, in versuri, iar poezia ebraică diferă de proză prin folosirea vocabularului profetic şi a paralelismelor, pe când traducerea românească o avem ca şi când întreaga Biblie a fost scrisă în proză.

Pentru a exemplifica forma unui psalm scris în original, în versuri, dau o formă proprie de traducere a unui psalm, pe care orice creştin ar trebui să-l poarte în memoria sufletului său. Este vorba de Psalmul 23: 

 

1. Dumnezeu este Păstorul meu.

De aceea, de nimic nu mă tem eu.

2. El mă odihneşte-n verzile păşuni,

Unde-s ape liniştite şi nu vin furtuni.

3. Domnul îmi reînsufleţeşte sufletul

Şi mă conduce pe căile cele mai drepte,

De dragul Numelui Lui şi grijii Sale perfecte. 

4. Chiar de merg prin valea umbrei morţii,

Eu nu mă tem, orice s-ar întâmpla, de nici un rău

Căci ştiu că Tu eşti cu mine, ca purtător al torţii,

Când toiagul şi nuiaua ta mă-ncurajează la greu.

5. Tu-mi pregăteşti şi-mi pui o masă,

Când inamicii mei sunt la mine-acasă.

Tu îmi ungi capul cu uleiul sfânt al Tău,

Iar paharul meu este plin peste volumul său.

6.  Cred că fericirea şi îndurarea Ta mă vor însoţi

În toate zilele ce mi le-ai dat să pot vieţui…

Şi voi locui în Casa lui Dumnezeu pentru veşnicii!  

Este nevoie să remarc faptul că nu se ştie precis cum suna poezia ebraică veche, deoarece se cunoaşte că ritmul ei poetic este bazat pe silabele tonale, care includ lungimea şi accentul sonor, sistem care a fost adoptat mult mai târziu, probabil în jurul mileniului întâi după Cristos. De acee, este nevoie să analizăm concret textul biblic şi să vedem frumuseţea lui poetică reală, acolo unde întâlnim versul original ebraic, amintindu-ne că acesta putea să aibă 4 până la 8 accente. Versurile erau grupate în strofe. Dau un singur exemplu: 2 Samuel 1:17-27.

Deşi traducerea românească nu are rima originalului, să observăm lirismul tragic redat într-o proză poetică remarcabilă: „Adu-ţi aminte că Tu m-ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă preface în ţărână?”(Iov10:9).

Alte procedee poetice, aflate în original, ne încântă prin tehnicitate, dar şi prin arta de a emoţiona şi a ne convinge prin atingerea corzilor sensibile sufleteşti. Printre aceste procedee enumăr: aliteraţia (Ps.6:8), asonanţa (Gen.49:17, Ex.14:14), Deut.3:2), refrenul(Ps.107, 136). Să observăm traducerea românească în Psalmul 136, în care textul este mai fidel originalului, ca mesaj, dar şi ca formă de exprimare poetică. „Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!… Lăudaţi pe Domnul domnilor, căci în veac ţine îndurarea Lui! Pe Cel ce singur face minuni mari, căci în veac ţine îndurarea Lui…”.

Paralelismul versului ebraic este redat cu multă acurateţe în limba noastră. Întâlnim paralelismul sinonimic în Ps.24:1-3, I Sam. 18:7, sau în Ps.15/1: „Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt?”. Paralelismul antitetic îl găsim în Ps.37:9, Prov.10:1, 11:3), cel sintetic în Ps.19: 8-9. Acrostihurile (poezii cu strofe în care literele iniţiale ale versurilor alcătuiesc un cuvânt sau o propoziţie) se întâlnesc destul de des în Vechiul Testament (Ps.9:10, 34, 37; Prov.31:10-31; Plângeri 1-4), iar în Psalmul 119, toate versurile fiecărei strofe, de 8 versuri, încep cu literele alfabetului ebraic.

Putem adăuga, la cele de mai sus, toată gama podoabelor stilistice specifice creaţiilor poetice, pe care le găsim pe paginile Bibliei: epitete, comparaţii, metafore etc. Acestea dau parfumul limbajului poetic ce umple de speranţă, de bucurie şi de dorinţa de a-L cunoaşte mai bine pe Eroul Bibliei: Domnul şi Mântuitorul nostru.

Tema despre frumuseţea poetică a Bibliei este amplă şi de o frumuseţe deosebită, dar scopul nostru, de această dată, este să stârnim curiozitatea dorinţei de a citi, de a analiza şi a urmări cu mintea, dar şi cu sufletul mesajul Bibliei pentru noi.

Dacă vrei să-L cunoşti pe Dumnezeu şi să-I înţelegi mesajul din Biblie, trebuie să iubeşti poezia, învăţând să îndrăgeşti şi să apreciezi frumosul din lumea creată de El. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, într-o Carte unică, tipărită în miliarde de exemplare, ca să fie de folos „să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună”(2Tim. 3:16-17).

Poezia Bibliei vorbeşte inimilor însetate de frumos. Cărţile poetice din Sfânta Scriptură au cântecul bucuriei, aleanul durerii, speranţa fericirii, reazimul credinţei, mângâierea în necazuri, siguranţă şi reazim în nevoi, e stânca pe care te reazimi şi îndemn la credinţă şi optimism, la fericirea şi bucuria ce ne aşteaptă, după o viaţă cu ger, când prin credinţă vom dobândi biruinţă şi vom intra în Lumina din Cer, unde S-a dus să ne pregătescă o Casă Mântuitorul nostru: Domnul Isus.

Cuvântul lui Dumnezeu este poezia sufletului meu! Cititorule, este Cuvântul lui Dumnezeu şi poezia sufletului tău?

Într-o lume în descompunere, Cuvântul acesta este mângâiere şi sprijin, tonificare şi alinare! Este mai mult: o stâncă de sprijin într-o lume cuprinsă în furtuna nesiguranţei şi necredinţei. Este Scrisoarea de dragoste exprimată în cuvinte divine a lui Dumnezeu şi pentru sufletul meu. „De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc…Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine!…”(Is.43:4, 5).

La încheierea succintei prezentări a frumuseţii poetice a Bibliei, reliefez limbajul cel mai frumos din punct de vedere al stilului şi al imaginilor poetice folosit de către Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus. Limba folosită de Mântuitorul este o poezie adevărată, care ne dă orizontul frumuseţii Cuvântului lui Dumnezeu.

Poezia Bibliei este imnul bucuriei sufletului în regăsirea lui Dumnezeu în Scrisoarea Lui către oameni. Să citim Biblia şi să-I vedem frumuseţea şi bogăţia în conţinut, dar şi în forma ei poetică

DUMITRU BUHAI

Anunțuri