MONITOR CULTURAL * on-line

~Dumitru Buhai: „Puterea optimismului”

Fericirea Divină în suflet o port. / Ca un tezaur doar de mine ştiut, / Iar pe-a vieţii cărare, credinţa support / Îmi este tăria siguranţei în necunoscut!… // Deşi uneori, tare-aş dori, ca să zbor, / Spre Ţara mântuirii eterne, prin Har, / Să trăiesc în Cer, unde nu-s călător, / Ci salvat prin Darul lui Isus, La Calvar! // Dar şi-aici, pe pământ, am bucurie, / Când mă inundă lumina sfântă de Sus / Ce mă face să am cerească armonie / Ce mi-a dăruit-o, prin credinţă, Isus! / Şi ce bine e, când stai liniştit în Lumină, / Chiar de-n jur e ceaţă sau gros întuneric, / Când inima ta de pace sfântă ţi-e plină / Şi Isus îţi este, în viaţă, un Bun Sfetnic! / Amice, n-ai vrea şi tu, chiar acuma să vii / La Isus, speranţa şi pacea noastră divină, / Ca, prin credinţă, să ai fericirea-n Lumină / Şi-n suflet să te inunde Harul cu bucurii?…

Sensurile semantice ale cuvântului „optimism“ (fr. optimisme, germ. Optimismus) sunt adânci şi diverse. Voi evidenţia două din aceste sensuri. Prin aceste opt sunete, redate în scris, în limba română, prin cele cinci consoane şi trei vocale, se exprimă, în primul rând, o „concepţie potrivit căreia în lume, binele precumpăneşte asupra răului“, iar în lumea existentă poţi găsi partea bună şi pozitivă a lucrurilor şi să fii mulţumit, şi chiar fericit. Deci, în antonimie cu „pesimismul“, „optimismul“  redă concepţia asupra vieţii de încredere în viitor şi în oameni, dar mai ales: o credinţă activă, puternică şi neclintită în Dumnezeu, Arhitectul Universului şi a omului, ca o coroană a creaţiunii..

Al doilea sens al cuvântului „optimist“  este legat de preferinţa de a vedea părţile bune şi pozitive ale realităţii înconjurătoare şi ale oamenilor.

La prima vedere, ar părea că optimismul ar fi exprimarea recepţionării realităţii înconjurătoare, incluzând şi relaţiile, cât şi trăsăturile umane prin nişte „ochelari cu lentile“  de diferite dioptrii, dar văzând şi accentuând părţile pozitive şi mai luminoase, putându-se ajunge chiar la o „iluzie pozitivă“  în reflectarea realităţii.

Să ne imaginăm cunoscutul experiment psihologic folosit pentru a demonstra modul de reacţionare la perceperea realităţii prin optimism sau prin opusul acestuia: prin pesimism. Se ia un pahar umplut pe jumătate. Optimistul va privi imediat la apa din paharul pe jumătate gol. Pesimistul va sesiza partea jumătăţii goale de apă a paharului.

Adevărul este că nu este uşor de făcut o distincţie categorică între cele două cocepţii, atitudini sau vederi. De multe ori, optimismul şi pesimismul se împletesc, se completează sau se ciocnesc, încât este nevoie de studiere şi de observare mai adâncă şi mai atentă a oamenilor şi a realităţilor din jurul nostru, înainte de a face clasificări, caracterizări sau împărţiri pe categorii. Aceeaşi persoană poate fi, în anumite momente, veselă, mulţumită şi fericită, văzând, pentru clipele acelea totul în roz, ca după doar puţin timp, să vezi cum apare mealancolia, durerea, tristeţea, nefericirea, pe faţa şi în comportarea ei.

Nu am intenţia să analizez cele două sintagme lingvistice, cu sensurile lor lexicale, nici să dau multe exemple din anliza psiho-pedagogică a unor elevi din şcolilele unde am funcţionat, nici a unor persone ce le-am întâlnit în viaţă, văzându-le în ipostaze pozitive şi optimiste, ca să le văd şi în stările lor mai nefericite şi triste…

Am subliniat din titlu intenţia mea, ca să arăt puterea optimismului de a trăi mai mult cu zâmbetul pe obraz, cu cântecul în suflet, cu o sănătate înviorată prin atitudinea pozitivă şi încrederea în Dumnezeu, care este sursa fericirilor omului pe pământ.

Am pus titlul „ Puterea optimismului“, ca să reliefez adevărul cert că optimismul poate fi un leac deosebit de bun pentru buna stare a sănătăţii fizice, spirituale şi morale a omului. Au ajuns la această cocluzie psihologi şi medici, ca şi oameni de ştiinţă, care prin experimente ştiinţifice, au constatat că atitudinea emoţională şi mentală are efecte extrem de pozitive asupra moralului şi a stării de sănătate şi a calităţii vieţii oamenilor.

S-a constatat, prin experimentări ştiinţifice, că printr-o atitudine activă şi pozitivă la viaţă, având credinţa pozitivă că totul va fi bine, că din orice se pare rău poate să iasă ceva bun, că „după ploaie vine soare“, celulele din organism, în număr de milioane şi milioane, primesc comanda din creier să se energizeze, stimulând procesele fiziologice, care ajută la producerea endorfinelor, care sunt „hormonii fericirii.“ 

Atitudinea negativă şi pesimistă, ilustrată prin limbajul împestriţat cu forme verbale negative, de tipul: „nu pot„, „nu vreau“, „nu ştiu“, „nu voi reuşi“, „este greu“, „aşa mi-e soarta“, „viaţa este grea“, „nu cred“  etc., prin care se exprimă o stare de neputinţă, de necredinţă, de lene şi chiar trădare a sistemului imun, pus de Dumnezeu în noi pentru autoapărare şi luptă pentru sănătate, bucurie şi fericire, comunică – prin creier – celulelor din corpul viu un mesaj de renunţare la luptă, prin care se slăbeşte starea fizică şi spirituală a bărbatuluji, a femeii, a tânărului sau a tinerei, şi chiar a copilului căzut în plasa pesimismului „precoce“. Zic „precoce“, deoarece ne putem naşte cu o predispoziţie pentru starea optimistă sau una pesimistă. La aceasta, pot contribui condiţiile famiale şi din societate sau de trăsăturile fiziologice, psihice şi fizice ale unei personae.

Optimismul se merită să fie învăţat şi practicat, până intră în minte şi-şi aduce roadele într-o atitudine şi o gândire pozitivă, ale cărei efecte uimitoare le întâlnim mai ales în domeniul medical. Credinţa în Dumnezeu poate asigura o gândire pozitivă în stare să pună pe picioare, în sănătate şi fericire, oameni bolnavi grav.

Acest proces de vindecare fizică, psihică şi spirituală începe cu alegerea conştientă a lucrurilor frumoase şi sănătoase din viaţă, să-ţi ai atenţia şi energia din tine folosită de aspectele pozitive din viaţa ta şi a altora, hrănind-ţi voinţa şi credinţa cu încrederea că şi tu poţi realize lucruri ce ţi se păreau, cândvaa imposibile, că poţi munci, poţi învăţa, poţi fi bun, altruist, poţi fi vesel, încrezător în viitor… Un credincios lui Dumnezeu nu trebuie să fie neîncrezător în potenţialul său. Răsună vocea unui om al luji Dumnezeu, cu un ton optimist: „Pot totul în Cristos care mă întăreşte!“. Aceasta este deviza ce unui optimist credincios i se potriveşte!

Puterea optimismului este prezentă „în dispoziţia sentimentală a omului de a vedea totul în bine, de a trece peste ceea ce este dureros, de a păstra încrederea în puterea binelui şi a frumosului“. Optimismul este o concepţie filozofică ce subliniază valoarea vieţii, care este un dar de la Dumnezeu.

Cred că nu greşesc, când afirm cu certitudinea, izvorâtă din credinţa mea în Dumnezeu, că optimismul poate ajuta păstrării sănătăţii fizice şi morale, alungând bătrâneţea deznădăjduită şi seacă de apa vie de izvor a vieţii ce vine de la Tatăl din Cer…

Am citit un studiu, realizat timp de şapte ani la o universitate din America, pe vreo 1.500 de pensionari. S-a constatat că procesul de îmbătrânire este influienţat de starea de sănătate, de moştenirea genetică, dar şi de factori psihosociali. S-a obsercat clar că persoanele mai vârstnice cu o gândire şi o atitudine pozitivă şi-au menţinut sănătatea mai bine. Sentimentele şi gândirea pozitivă ajută la echilibrarea chimică a organismului şi la încrederea acestor pensonari că se merită să mai trăieşti, bucurându-se de viaţă…

Cuvântul joacă un rol deosebit în exprimarea gândurilor pozitive…

Puterea cuvântului în declanşarea optimismului este născută şi în gândurile mele, formulate prin idei, fiind ştiute de mine şi de Creatorul meu. Ştiu că, prin cuvintele mele, pot să declanşez chiar vindecarea, căci îi comand, prin creier, corpului meu să acţionize sănătos prin toate componenetele „uzinei vii de sub supravegherea sa. În felul acesta, gândul optimist, prin credinţă, mă cuplează la o viaţă optimistă, care devine un leac la îndemâna mea… Ştiu că adevărata vindecare o face Dumnezeu, prin credinţa ce o am în acest drum ce mă duce nu doar la lecuire, dar şi la fericirea lăuntrică în sufletul meu. Gândul exprimat în cuvinte şi în vorba sonoră, ţesută din vocale şi consoane, cu intonaţii diverse, îmi călăuzeşte voinţa, punându-mi în mişcare toate motoraşele văzute şi nevăzute din corpul meu, unindu-mi material şi spiritual această operă de lecuire a mea –fizică şi spirituală – şi dându-mi fericirea realului şi a misterului ce-l port în mine, de la leagăn până la „Zborul final…“

Trăiesc într-o lume a zgomotelor şi a vorbelor goale, iar cea mai perfidă crimă este logocidul – moarte prin cuvânt – de care nu mă pot feri decât evitând locurile şi oamenii care sunt fabricatori de asemenea periculoase arme meschine.

Adevăratul cuvânt cu putere divină, printr-o credinţă sfântă, este blândeţea şi dragostea, care devin medicament şi viaţă, pentru un trai mai fericit, pe un drum ce duce la Cer: Locul pregătit de Regele meu, Frate mai mare…

Puterea optimismului este mare şi-ar fi bine s-o ai şi tu, cititorule, ca să simţi, în sufletul tău, fericirea şi bucuria mântuirii, crezând din toată inima că „Dumnezeu a tât de mult a iubit lumea – deci şi pe tine – că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică“, o viaţă din plin, fericită şi fără lacrimi şi dureri, ci plină de dragoste, de bucurie, de pace, de îndelungă răbdare, de bunătate, de facerea de bine, de credincioşie, de blândeţe, de înfrânarea poftelor…!

În sufletul optimistului credincios răsună un cântec de bucurie şi fericire, de recunoştinţă faţă de Dumnezeu, prin versuri de psalm: „Domnul împărăţeşte: să se veselească tot pământul, împreună cu ostroavele cele multe!… Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi măriţi prin laudele voastre sfinţenia Lui! Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului! SlujiţI Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui. Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem: Noi suntem poporul şi turma păşunii Lui!…“

Ín lumea aceasta debusolată şi înecată în nefericire, în tristeţea încurcată în păcatele apocaliptice, trăind în teama de ziua de azi şi de mâine, există oameni preafericiţi şi mântuiţi: sunt mieii lui Dumnezeu, mereu fericiţi, în bucurii sau dureri, în sărăcie şi-n bogăţie, în boală şi-n sănătate: ei sunt optimiştii credinţei în Dumnezeu. Fiecare din aceşti miei, cu sufletel inundat în Lumina şi fericirea cerească, poate intona cântecul optimistului creştin, cu bucuria mântuirii, din sufletul lui: 

Răsăritul de soare mă-mbie la o viaţă ma sfântă, / Dându-mi optimismul să privesc mereu spre Cer, / Când lutul din trupu-mi mă trage spre glia înfrântă, / Iar viaţa-mi se scurge-nconjurată-n divinul mister!…  (Din cartea „Paşi spre fericire“, de Dumitru Buhai)

DUMITRU BUHAI

Anunțuri