MONITOR CULTURAL * on-line

~Gheorghe Constantin Nistoroiu: Regele si monarhia – pasiune si morala, doua fete ale monedei pierdute de neamul romanesc

În cumplita dezlănţuire de interese şi de patimi care nu mai ţin seamă de nimic , sarcina apărării dreptăţii omeneşti , aşa cum ne-a învăţat opera de gândire a Strămoşilor , ajunge a fi deosebit de grea şi ea impune acelora care au răspunderea existenţei ameninţatelor ,,state mici ”şi a menţinerii unui popor care impune nu prin număr ,ci prin martiriologie.De la Mântuitorul nostru Iisus Hristos –Impăratul Vieţii , condiţia împărătească va fi una jertfelnică . Privită sub aspectul jertfei împărăteşti ,istoria creştină prezintă un adevăr care ar trebui să cutremure înţelegerea umană: tronurile împărăteşti au fost oriunde în lumea creştină ,dar tot mai des la noi, altare însângerate, pe care s-au jertfit împăraţii şi domnii şi mai toţi voievozii noştri.

Pentru a începe o cercetare mai cuprinzătoare a regalităţii în România ,prima întrebare care se impune este :de ce au adus Românii un prinţ străin în fruntea Statului ?Pentru a răspunde corect vom apela întâi la meditaţia lui Corneliu Zelea Codreanu : << Domnitorul Cuza merită calificativul de ,, foarte bun ” , pentru că atât în politica internă cât şi în cea externă s-a identificat total cu linia Neamului .S-a îngrijit de ridicarea ţăranului şi a făurit Unirea Principatelor .Devenind ostil oligarhiei , a fost detronat de aceasta. Oligarhia s-a orientat spre o variantă străină , care să le asigure casta .>>

Imediat coaliţia a lansat ideea că Românii sunt incapabili să aibă un domnitor pământean şi au hotărât să angajeze un prinţ străin care să asigure poziţia socială dominantă a castei ciocoieşti. După o scurtă căutare , au ales un prinţ de Hohenzollern, din faimoasa familie de briganzi medievali .Noul prinţ , mai târziu rege , Carol I , este evaluat de istoriografia oficială românescă ca un model de rege , bun organizator , demn , onest , şi omul care a dobândit independenţa naţională . De fapt Carol a fost angajat când a fost adus în ţară, cu condiţia să ,,îngheţe ,, orice progres social sau democratic .

Carol a înţeles repede sistemul care îi permitea să se îmbogăţescă .A acceptat investitori străini în România care trebuiau să-i plătească un comision gras , un şperţ. El a fost amestecat în scandalurile Strusberg (calea ferată ) , Hallier ( portul Constanţa ) , apoi fortificaţiile din jurul Capitalei şi linia Focşani-Nămoloasa , la fel ca şi în afacerea tramvaielor din Bucureşti şi alte afaceri mai mărunte.Cea mai mare afacere a lui Carol a fost aceea cu Domeniile Coroanei Regale . Casta ciocoiască i-a dăruit lui Carol un domeniu de 118 000 acri,( 46 000 ha !!!) o suprafaţă uriaşă defalcată din averea publică , proclamându-l pe Carol drept ,, primul sătean,, al ţării !În ceea ce priveşte independenţa , au fost ostaşii români care au murit la Plevna şi Griviţa aceia care au dobândit independenţa ţarii , care de fapt a mai fost uşurată şi de dorinţa ţărilor vestice de a stăvili înaintarea Ruşilor spre Dardanele.

Recunoştinţa poporului român pentru activitatea regească a lui Carol a devenit evidentă în ultimele sale zile , când îşi dădea sfârşitul şi când bucureştenii au acoperit zidurile palatului regal cu afişe ,, De închiriat ! ” .Ferdinand , viitorul rege , venind în ţară şi după căsătoria cu principesa Maria de Edinburg , noua pereche princiară a avut o viaţă conjugală plină de scandaluri ,despărţiri ,infidelităţi , împăcări, nedemne de nişte vlăstare princiare .După perioada cuceririlor amoroase pe câmpul şcolii de fete ,,Elena Cuza ,, , prinţul amorez se împrieteneşte cu o doamnă de onoare de la Palat – Elena Văcărescu , cu care începe o scandaloasă idilă ce avea să pună în lumină însuşirile sufleteşti ale lui Ferdinand . Chiar dacă era o pasiune ,,nobilă ,, pentru o femeie de înaltă cultură şi cu un real talent ,vlăstar de viţă boierească, descendentă a unei familii ilustre care a jucat un rol de frunte în istoria culturii româneşti , pasiunea sa rămâne tot adulterină…

Aflându-se de această legătură, care se dorea concretizată într-o căsătorie ,se iscă un şir de certuri în familie . Favorizată şi patronată de regina Elisabeta , întâmpină rezistenţa dârză a regelui Carol şi a camarilei sale , prin vocea autorizată a boierului Lascăr Catargiu :,,aiasta nu se poate , Maiestate !” Regina Maria , jignită în onoarea ei , pleacă la rude în Anglia .

Carol I , care ducea o viaţă austeră , se gândea chiar la dezmoştenire ,dacă ar fi permis Constituţia.Este delegat Ion Brătianu să trateze cu principesa Maria întoarcerea în ţară . Brătianu o găseşte pe principesă cu un copil , făcut în timpul celor doi ani căt a lipsit din ţară. Maria se învoieşte în următoarele condiţii : Ferdinand să înfieze copilul bastard şi să-l declare ca fiind al lui , iar Elena Văcărescu să părăsească ţara pentru totdeauna .Negăsind altă soluţie , Brătianu acceptă ,iar Maria peste ani recunoaşte că tatăl real , biologic al principesei Mărioara , viitoarea regină a Iugoslaviei a fost de fapt Marele Duce Boris Vladimirovichde Rusia .

Ferdinand , noul rege , devenit faimos prin activitatea ,,romantică,, a soţiei sale , a fost un rege slab , hipnotizat de Brătianu , ( R.W. Seton- Watson ) , o simplă marionetă în mâinile celui mai sinistru om politic din România , Barbu Stirbey, amantul statornic al soţiei sale ,( T.Elsberry, Maria of Romania ) , care a dominat şi controlat toată viaţa politică din 1914 până în 1927 şi mai târziu ,între 1940-1946, şi care a fost amestecat în cele mai tenebroase acţiuni.

Regele Ferdinand a avut marele merit de a fi intuit în persoana lui Ionel Brătianu , pe Omul de Stat ales de Providenţă , de al căriu destin politic va depinde soarta Naţiei ; şi de ce nu şi a sa , precum şi ne-şansa de a avea alături de el pe regina Maria , cu impresionanta ei ,, dăruire ,, …Ceea ce este de netăgăduit este faptul că regina Maria a născut şase copii , primul fiind cel ce avea să fie viitorul moştenitor al tronului , Carol al II –lea şi tatăl viitorului ultim rege Mihai I , iar cea de-a cincea născută fiind principesa Ileana , viitoarea maică Alexandra şi cea desemnată de destin să răscumpere timp de trei decenii prin smerenie şi rugăciune multele rătăciri lumeşti ale părinţilor… Si nu numai.Simplă coincidenţă poate este şi faptul că şi principesa Ileana naşte şase copii, patru având ca tată pe Anton de Austria şi doi pe doctorul Stefan Isărescu .

Regalitatea nu este un privilegiu personal, ci o datorie de slujire înaintea lui Dumnezeu ,pentru poporul său .Ce condiţie trebuie să îndeplinească un monarh ca să rămână în istorie cu renumele de ,,bun ,, sau ,, foarte bun ,, ?

<< Există o linie a vieţii Neamului . Un monarh e mare şi bun când se menţine pe această linie . E mic sau rău în măsura în care se îndepărtează de această linie a vieţii Neamului sau i se opune . Iată legea monarhiei !>>(Corneliu Zelea Codreanu )Noi , cei simpli şi mulţi , care nu avem decât mândria moştenirii părinţilor noştri de care suntem legaţi doar prin bogăţia păstrării tezaurului neamului daco-român la temelia satului străbun , înţelegem poate mai greu de ce moştenitorii –reali sau doar acceptaţi – ai ilustrei familii de Hohenzollern nu au curiozitatea sau tăria morală să-şi accepte cu demnitate trecutul adevărat , să înţeleagă că neamul românesc , respectând spriritul creştin ortodox,a ştiut să ierte şi să tacă. Dar nu să şi uite …Se zice , pe bună dreptate, că atunci când semeni vânt culegi furtună ! Oare acest adevăr să se schimbe atât de mult încât atunci când semeni lipsă de moralitate să culegi Castele ?