MONITOR CULTURAL * on-line

~Gheorghe Postelnicu: „Noi consideraţii privind momentul actual în literatura română“

Cine doreşte să caracterizeze momentul actual în literatura română nu poate trece peste faptul că se editează un număr însemnat de cărţi de poezie, proză, critică, eseuri. Cum de a ajuns această artă în situaţia invidiabilă de a se afla în centrul unui interes din ce în ce mai mare? Acest interes poate fi constatat nu numai la autori ci şi la cititori şi doar numărul mare de apariţii editoriale şi diversitatea lor dau impresia greşită a unei descreşteri calitative.

Literatura română de astăzi a ieşit din hibernare şi îşi creează un organism chiar dacă nu pe deplin armonios, aflat totuşi într-o creştere promiţătoare. Publicaţiile pe hârtie, dar mai cu seamă cele virtuale acoperă o mare suprafaţă de informare cu posibilitatea pentru cititor de a avea în faţă specii literare diverse, stiluri şi opinii originale. În acţiunea de dezvoltare a literaturii române sunt antrenaţi reprezentanţi ai tuturor generaţiilor, fiecare cu tipul său de hărnicie. Cei consacraţi înainte de 1989 se plâng de numărul mare de autori şi de cărţi, de parcă noii veniţi le-ar confisca sporul lor de maturitate şi notorietate, constituind numericeşte forţa de a aerisire şi vitaminizare. Între debutanţi sunt oameni care s-au hotărât să scrie numai după ce au acumulat o imensă cultură literară, considerând că niciodată nu este prea târziu pentru a-şi privi chipul în apa limpede a semanticii româneşti. Oricum ei duc o luptă inegală cu editorii, deoarece nimic nu poate frânge mai uşor condeiul decât sentimentul descurajării. Într-o lume dreaptă singura preocupare a scriitorului ar fi să scrie, iar a editorului să editeze şi să promoveze.

Faptul că literatura în ansamblul ei este virusată şi de autori fără contingenţe cu ideile literare moderne şi chiar cu lipsa de vocaţie nu trebuie să nemulţumească pe nimeni. Niciun călător odată urcat în tren nu poate fi sigur că va ajunge prea departe. Unii coboară la prima staţie, alţii la următoarele. Să ne bucurăm cu toţii, indiferent de vârstă şi de numărul cărţilor scrise, de faptul evident că literatura română îşi recapătă încetul cu încetul tonul european şi atitudinea firească de artă a cuvântului. Dacă în poezie şi în critică înnoirea e mai evidentă, e rândul prozei să se distanţeze de patetismul cultural şi să descopere etalonul sensibilităţii fixate pe începutul noului mileniu. Ce prozator se poate socoti întreg fără a cunoaşte ce s-a scris ieri şi ce se scrie astăzi, în momentele istorice de înflorire a culturii universale?

Într-un climat deschis sugestiilor şi schimburilor de păreri e de sperat că literatura va scăpa mai repede de tot ce o apasă nu numai material, ci şi moral; am în vedere prejudecata „Revistă importantă, public nume consacrate”. Când editurile nu vor mai aştepta să le bântuie biruitorii şi când vor credita câtimea de talent a unor necunoscuţi, sentimentul adevăratei răspunderi spirituale va câştiga în direcţia lui normală, calitatea. E încă un sindrom al acestei vârste de creştere, promiţătoare, dar nu mai puţin contradictorii, în care se află în momentul de faţă literatura noastră.

GHEORGHE POSTELNICU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s