MONITOR CULTURAL * on-line

~Ion Drăguşanul: „Regândiri şi reformulări ale adevărurilor deja încetăţenite“

Gasesc initiativa paginii web despre ” monografiile locale ” (www.monografii-locale.com ) extrem de utila, pentru ca, astfel, va circula informatia mult mai lesne, iar aparentele puncte de vedere „prea indraznete” pot stimula si provoca regandiri si reformulari ale adevarurilor deja incetatenite. Va dau un exemplu: Simion Florea Marian spune, in prima „Traditie” cum ca „costumele stramosilor nostri daci au fost rosii”. Cautand informatii, am constatat ca toate statuetele nobililor daci, de la Paris, Roma sau Florenta, sunt facute din porfir rosu si marmura alba; Columna a fost, cum s/a descoperit recent, vopsita, iar costumele dacilor fusesera vopsite in rosu. Mergand si mai departe, la Hesiod (sec. VII i.e.n), descoperim o descriere fidela a costumului romanesc de astazi, de la opinca, la caciula, ca fiind costum taranesc in Balcani („al numerosilor pelasgi”, cum spune Herodot). Ovidius, la randul sau, vorbeste despre „cioarecii persienesti” ai „scitilor si getilor”. Si sunt o multime de alte informatii (inclusiv descrierea „piroborilor” din templele egiptene, facuta de Herodot) care ne indreptatesc sa credem ca portul nostru este mostenire de la hyperborei, ramura pelasga (mentionatul Flachus, din textele calatorilor straini, insemnand memoria subconstienta a lui Pelasg – lucru lesne de dovedit, daca punem fata in fata legile beleagine, de fapt – pelasgine, ale lui Zalmoxe, cu dreptul valah; in „Iliada”, de pilda, este descrisa o „rascumparare a capului” identica rascumpararilor din vremea lui Stefan, ba chiar si celei de pa Pojorita, din anul 1800, facuta „dupa dreptul valah). Costumele au evoluat de la rosu spre alb datorita tehnologiei, odata cu confectionarea imbracamintei din in si canepa, tehnologie care presupunea,pentru prelucrare si pentru intretinere, fierberea in lesie, proces care indeparteaza toate impuritatile, inclusiv pigmentul. Oricum, am inceput sa scriu o carte despre istoria costumului nostru popular, costumul protoparintilor tuturor populatiilor europene, folosindu-ma, pentru perioadele mai apropiate, de marturiile calatorilor straini si de cele ale lui I.G. Sbiera, referitoare la nascocirea, in 1860, la Viena, a costumului popular studentesc, din care descind costumele barbatesti inflorate, de astazi. Din „Rochonzy Codex”, dar ;i din studiile lui Ioan Maiorescu, am aflat despre semnificatia tesirii caciulii (regii o teseau in fata, printii o teseau in stanga, comandantii de oaste – in dreapta, calaretii – pe ceafa, glotasii o purtau tuguiata, iar necombatantii o purtau tuguiata. Dar nu vreau sa va povestesc toata cartea, desi imi sta pe deget povestea condamnarii la moarte a celor care instrainau un element de port, prin anul 1640, in Moldova.

ION DRAGUSANUL

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s