MONITOR CULTURAL * on-line

~Ion Gabriel Puşcă Lupişor: „Pălăria de fetru 8“

SIMŢUL RIDICOLULUI CA PARTE DIN STRUCTURA SIMŢULUI ARTISTIC

Am fost ceva vreme în urmă invitat la o lansare de carte unde am cunoscut un om interesant Nicolae Săcăliş director al Sălii Dales. În discuţiile care s-au desfăşurat acolo, dl Săcăliş a pomenit despre acea degradare a societăţii -şi implicit a simţului artistic- care operează în preajma schimbărilor de atitudine socială,  la nivel de planetă.
Tehnic noi ca formă de viaţă ne aflăm într-adevăr în pragul unei schimbări  esenţiale pentru planetă. Suntem în perioada de început a globalizării, am făcut chiar câţiva paşi importanţi pe drumul către Republica Terra.
Dar nu despre problemele de geopolitică aş dori să vorbesc  în  pălăria de fetru pe care o scot astăzi în faţa d-lui Săcăliş,  ci despre pierderea treptată a acestui atât de necesar simţ al ridicolului cu care se presupune că scriitorul, lucrătorul cu noţiuni, sensuri şi judecăţi estetice ar trebui să fie înzestrat.
Drumul Literaturii este împărţit în etape cunoscute publicului sub denumirea de curente literare (vezi clasicismul născut pe baza teoriilor aristoteliene, naturalismul cu accente puse pe faptele particulare sau realismul ca să numim doar cateva dintre curentele de ‘prim rang’ cum le denumeşte Crăciun Gheorghe în cartea domniei sale ‘Introducere în teoria literaturii’).
La o privire mai atentă asupra momentelor de trecere de la un curent la altul, observăm că se pleacă de la o convieţuire paşnică a curentului vechi cu noul curent literar,  care câştigă adepţi în timp şi formează ideologii solide din mers dar acordând  o perioadă de timp necesar şi suficient pentru cristalizarea / limpezirea ideilor şi se ajunge la o bruscare /violare a fenomenului, o înăsprire a modului de impunere a curentului literar, o superficializare a ideologiilor  şi implicit la o reducere a speranţei de viaţă a curentului literar respectiv.
Aşa au apărut şi s-au stins unul câte unul pe fondul unui postmodernism decedat – mă refer doar la spaţiul carpato-danubiano-nistro-pontic – dar nedefinit suficient de clar,  curente ca pseudoliteratura lui Soviany, transmodernismul lui Codreanu, fracturismul lui Ianuş, boierismul criticului Felix Nicolau sau  individualismul lui Zabet.
Cu ce inovaţii au venit cei mai sus menţionaţi?  Nu cu multe , exceptând înjurăturile birjăreşti sau exacerbarea sexualităţii până la prostituţie literară ori nevoia acută de a denigra curentul / curentele mai vechi sau mai puţin vechi.
Care este înţelesul acestor cvasicurente (de joasă tensiune) apărute peste noapte? Nevoia de a face valuri, dragi prieteni. Nevoia de a nega totul pentru că lumea debusolată de atâtea schimbări de suprafaţă şi dornică de un leader de opinie sau de o structură coerentă şi susţinută ideologic ar putea să-l urmeze pe cel care neagă. În traducere liberă şi ‘actuală’ pentru VIZIBILITATE.
Ia să vedem ce mai fac românii noştri pentru vizibilitate?
Primesc zilele acestea un mail cu o invitaţie de aderare la o mişcare literară. Curios şi intrigat intru pe linkul respectiv ca să văd cu ce mă ademeneşte românca noastră -pentru că o reprezentantă a sexului frumos a pornit această cruciadă literară.
Şi aşa încep durerile de cap.
Selectez doar câteva perle din exprimarea celei care vrea să înfiinţeze un curent literar şi care ne ‘ameninţă’ că este soţia unui ‘nobil italian’.
‘Orce manifest bine ticluit‘, ‘Orce manifest devine miscare , deci timp cunoscut prin spatiu’ , ‘Nervosi spargatori de iluzii si coregrafici manevranti de “maqueta” ale cuvintelor ‘ , ‘A venit timpul sa vorbesc si despre mine , (…) prin revelatie , scriitoare , femeie , ciob de azur ca oricare din fiicele marei Mame originare’ , ‘pentru cand ne vom da seama sa am gresit si vom ispasi‘ , ‘veti aparea cu parerile voastre rautazioase’.

Îmi trag bine pălăria de fetru pe ochi ca să scap de vedenia acestei agramate la care simţul ridicolului s-a atrofiat, dar care are  pretenţii de nobilă intelectuală. Desigur se vor găsi câţiva oportunişti care să se alăture acestei distinse reprezentante a inculturii care promite -printre altele- şi avantaje materiale celor care se vor alia cu ea. Ruşine, nobilă agramată!
De fapt şi pe situl nostru am întâlnit destule personaje care s-au apucat de făcut versuri înainte de a fi citit -măcar!- gramatica. Aşa că revin la problema ridicată la începutul acestei pălării de fetru…
prieteni suntem în plină criză culturală!
Îngrijiţi-vă inima şi mintea ca să putem salva literatura!
La bună revedere!

ION GABRIEL PUŞCĂ LUPIŞOR

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s