MONITOR CULTURAL * on-line

~Ion Marin Almăjan: „Şi doina, ca şi veşnicia, s-a născut la sat”

Când poetul şi filosoful Lucian Blaga afirma că „ veşnicia s-a născut la sat „ , se referea la trăinicia şi frumuseţea artei populare născută din sufletul ţăranului român,din imaginaţia lui atât de originală şi , fără îndoială, din puritatea fiinţei sale .Nu este nici o îndoială că cel care a creat teoria spaţiului mioritic, luată din ce în ce mai des astăzi în derâdere, considerată ca un blestem, o ruşine pentru aspiraţiile noastre mondialiste, a cunoscut bine şi s-a lăsat copleşit de adâncurile tulburătoare ale melosului popular, mai cu seamă ale doinei, cântecul cel mai sublim pe care românii l-au creat. Nu ştiu cine a fost născătorul doine, cum s-a putu ivi din fiinţă omenească, până la urmă atât de netrebnică, o asemenea minune Dumnezeiască .Poate că Dumnezeu însuşi a zămislit-o şi a oferit-o în dar creaţiei sale dintâi, omul, pentru a atenua cumva multele sale imperfecţiuni, multele păcate, în speranţa că doina îl va face mai bun, mai milos şi mai sensibil. Poate că este adevărat ceea ce spun…

Sigur este că doina , aşa cum am cunoscut-o eu , cum au cunoscut-o cei de dinaintea mea, cum au cunoscut-o şi cei de dinaintea celor dinaintea mea, din veac în veac,izbucneşte din apele strălimpezi ale munţilor, din adâncul pădurile abia străbătute de piciorul omului, din taina înserării ce cade maiestuos, lin, peste coama dealurilor, din singurătatea ciobanului ce-şi păstoreşte mioarele, din dorul lui sau al plugarului după „ lumea albă” a tinereţilor sau după iubita spre care şi-a îndreptat toate simţămintele. Deasupra tuturor momentelor sublime ale vieţii sau morţii se ridică ceva indefinit, de neprins cu mâna, de neînţeles cu mintea,acel ceva pe care doar sufletul îl simte şi înţelege-dorul .Dorul de un lucru pământean sau în faţa înălţimilor cerului , a nemărginirii apelor, dorul după prima zi a lui Adam din Grădina Edenului, dorul după cei duşi în lumea fără dor. Iată , acesta este doina, iată pentru ce este unică, inegalabilă, imposibil de imitat şi de contrafăcut .Ea ori este asemenea diamantelor, pură, ori nu este de loc .Surogatul de doină, imitaţia,duhneşte de la mii de kilometri de ca cea mai abjectă, mai puturoasă emanaţie a prostiei şi ticăloşiei aşa zişilor creatori, interpreţi de muzică populară. Pentru o asemenea nemernicie , nici o pedeapsă nu ar fi destul de drastică.