MONITOR CULTURAL * on-line

~M. Ungheanu: „Preşedintele Romîniei şi GDS”

„Claude Karnoouh, profesor universitar francez, unul din familiarii acestor cercuri de Societate Civila, scrie intr-o cartulie, „Intelectualii fata cu inactiunea“, scoasa chiar de membrii acestei Societati, lucruri teribile despre aceasta Societate. Au spus ca sunt dizidenti si nu sunt, de fapt, sunt niste mimetici, nu stiu ce sa imprumute, de fapt, pentru ca cursul ideilor vietii democratice sunt altele – se da exemplu Polonia – si merge pana la a formula edificator, spunand asa: „Grupul de dialog social este grupul de monolog social.“ Nimic mai edificator decat aceasta scurta sinteza si prezentare a profesorului francez Claude Karnoouh, intr-o carte care circula in Romania si care este destul de recenta, dar aceste adevaruri vad ca nu ajung la anumite partide si nici la presedintie.“

Mihai Ungheanu

In 2004, se considera de catre unii analisti, ca se intra intr-un ciclu nou pentru ca Ion Iliescu nu va mai candida la Presedintia Romaniei si ca se deschide o perspectiva vasta si fericita pentru politica romaneasca.

Lucrurile insa nu vin de la sine, iar prelungirea in viata politica a unor practici, a unor inertii, a unor mituri, ne arata, in 2006, ca e mai important sa ne despartim de toate acestea si mai putin de persoane.

Gresita este si parerea presedintelui Traian Basescu, care considera c inlocuind un rand de oameni cu altul in Parlamentul Romaniei a rezolvat problema clasei politice.

Presedintele Traian Basescu spune si crede toate acestea, luand ca sfetnici directi, chiar intr-o intalnire de la Cotroceni, cativa reprezentanti a ceea ce se numeste indeobste, in Romania, Societatea Civila. Situatia ne arata, chiar prin aceasta imprejurare, ca Presedintele Romaniei nu este constient de necesitatea unei innoiri reale si vaste, deoarece printre primele formatii care trebuie reformate in Romania pentru a reforma si viata politica, este aceasta asa-zisa Societate Civila. Pun un punct pe i necesar in viata noastra politica si parlamentara, pentru ca acestei asa-zise Societati Civile i se acorda un loc cu totul nemeritat in viata noastra de zi cu zi.

Societatea Civila trebuie sa mijloceasca intre majoritatea societatii si stat si putere, atunci cand statul sau puterea creeaza situatii defavorizante pentru majoritate. Cand a facut acest lucru Societatea Civila? Cand a facut GDS-ul acest lucru?

El, trebuie sa va spun, nu a intervenit pentru pagubasii de la FNI, nu a intervenit pentru cei de la CEC, nu a intervenit in cazul Teo Peter, nu a intervenit in ceea ce priveste legile sanatatii, nu a intervenit si nu intervine in cazul actiunii separatiste din Harghita si Covasna.

Unde este, atunci, rolul de mediator si de revendicator in numele majoritatii al Societatii Civile?

Va mai amintesc ca, pe 15 martie 1990, Grupul de Dialog Social – in timp ce in Harghita si Covasna era un moment crancen, un moment de razboi civil – se afla la Budapesta, punandu-ne pe toti intr-o situatie foarte dificila pentru ca nici nu a reactionat asa cum se cuvenea acolo.

Vreau sa spun ca si-au monopolizat, intr-un mod inadmisibil, canalele de comunicare in Romania, ca si-au arogat roluri de oracole, care, insa, nu sunt ceea ce se cuvine sa fie un asa-zis oracol.

In realitate, membrii acestei asa-zise Societati Civile au lucrat pentru ei si nu pentru majoritate, au intrat in randurile puterii de cate ori au putut – cum este Monica Macovei, Renate Weber, au lucrat in serviciul statului – cum este Patapievici, au primit o intreaga editura politica intr-un proces de privatizare tulbure – cum este Liiceanu. Ar fi inutil sa insir toate acele situatii in care membri de seama ai Societatii Civile se arata a fi altceva decat Societate Civila.

Recent, GDS-ul voia sa obtina definitiv un imobil pe Calea Victoriei, in centrul Bucurestiului, pentru merite pe care Guvernul le sublinia in mod deosebit.

In acelasi timp, acelasi Grup de Dialog Social organiza, in centrul Bucurestiului, sustinerea unui ministru. Deci, nu este vorba de majoritatea societatii, este vorba de sustinere puterii si acest lucru l-au facut de nenumarate ori. Iata cazul ANI. Este vorba de Agentia Nationala pentru Integritate, adusa in Parlament prin Ministerul de Justitie, dar provenit din Societatea Civila.

Va semnalez ca a fost respins de Camera Deputatilor, ceea ce inseamna ca oamenii incep sa se trezeasca la realitate si ca nu mai admit propuneri care se ridica impotriva Constitutiei.

Exista o marota a unor partide pentru aceste persoane, care sunt de fapt clientii acestor partide, partide care sustin Societatea Civila, deturnand-o de la rolul ei, lucru pe care membrii acestei societati il accepta cu brio, pentru ca ei nu trebuie sa reprezinte, in nici un caz, Guvernul, Presedintia sau alte ministere, ci trebuie sa se constituie, asa cum am spus, in reprezentanti ai societatii defavorizate in fata statului.

De ce se indreapta, cu precadere, oamenii catre membrii acestei Societati Civile, cand, de pilda, liberalii au un exemplar remarcabil, cum este Crin Antonescu? Sunt prejudecati in legatura cu oamenii care dau rezultatele cele mai imposibile.

Intrebarea cu care ma indrept catre finalul interventiei mele este urmatoarea: cat de Civila este Societatea Civila? Si aceasta intrebare trebuie sa si-o puna fiecare grup parlamentar de aici si fiecare partid, pentru ca Societatea Civila are cu totul alte misiuni si atributii, asa cum se intampla in Europa, decat cele care sunt indeplinite practic de membrii Societatii Civile, asa-zisei Societati Civile in Romania.

Am dat cateva exemple. Pot sa dau mult mai multe. Campania pentru „Voci Curate“ a evidentiat, insa, si altceva, ca acesti ilustri reprezentanti, care ocupa mass-media pana la asiduitatea maxima, refuza sa-si prezinte dosarele de securitate, dupa ce ei insisi au declansat o campanie in acest sens. Deci, iata, inca o data, cat de Civila este Societatea Civila.

De ce este posibil ca un membru de seama lui Sorin Antohi sa fie membru al unei comisii, dupa ce el insusi era stiut ca om cu dosar de informator la Securitate?

Se pot da nenumarate alte exemple, dar vreau sa ma opresc asupra faptului ca ideile si mizele pe care le are aceasta Societate Civila provin dintr-o zestre europeana ceva mai veche decat acesti 17 ani petrecuti si ca tin, de fapt, de ideologia razboiului rece. A veni cu aceste idei, astazi, in Romania, a le mentine timp de 16 ani, mi se pare extrem de daunator pentru opinia publica. Opinia publica romaneasca este destul de turmentata de aceasta colindare din televizor in televizor a reprezentantilor Societatii Civile si trebuie sa devenim mai exigenti si mai constienti ca ne aflam in fata unei farse.

Claude Karnoouh, profesor universitar francez, unul din familiarii acestor cercuri de Societate Civila, scrie intr-o cartulie, „Intelectualii fata cu inactiunea“, scoasa chiar de membrii acestei Societati, lucruri teribile despre aceasta Societate. Au spus ca sunt dizidenti si nu sunt, de fapt, sunt niste mimetici, nu stiu ce sa imprumute, de fapt, pentru ca cursul ideilor vietii democratice sunt altele – se da exemplu Polonia – si merge pana la a formula edificator, spunand asa: „Grupul de dialog social este grupul de monolog social.“ Nimic mai edificator decat aceasta scurta sinteza si prezentare a profesorului francez Claude Karnoouh, intr-o carte care circula in Romania si care este destul de recenta, dar aceste adevaruri vad ca nu ajung la anumite partide si nici la presedintie.

Vreau sa inchei spunand ca domnul presedinte Traian Basescu, si nu numai dansul, si partidele mizeaza foarte mult pe aceste grupuri, a caror mentalitate este marcata de anacronism, a caror pricepere si competenta este expirata, folosesc un cuvant pe care l-au folosit pentru ca li se potriveste, si ca nu se poate merge inainte cu grupuri de influentare a opiniei publice romanesti, care se alimenteaza din arsenalul acelui razboi, numit razboi rece, care viza Romania si care viza Romania cu argumente false. Pozitia lor in materie de interes public si interes national este extrem de discutabila, ca sa nu spun ca este inexistenta.

Deci, ce au facut in 15 martie 1990, ce fac acum cand este vorba de un act de sciziune, de separatism sau de autonomie teritoriala, ce fac, in general, atunci cand trebuie sa vorbeasca despre valorile romanesti si despre trecutul romanilor. Canta un cantec foarte ciudat, pe care specialittii, adevaratele autoritati ale culturii romane le contesta.

Am tinut sa rostesc, aici, acest cuvant. Voi reveni, daca va fi nevoie, pentru ca influenta acestor grupuri este bine ss inceteze in viata noastra politica si in viata noastra sociala.

Anunțuri