MONITOR CULTURAL * on-line

~Madi Lussier: „De la Isus la Falun Dafa“

Crăciunul, transformat, între timp, într-un coşmar al cadourilor, tinde să devină un simplu pretext pentru satisfacerea apetitului crescut al unei societăţi de consum. Sau, mai nou, paradă politică. Pentru mulţi, întrunirile de familie nu mai sunt prilej de bucurie, ci de un stres imens, cauzat de competiţia cadourilor. Pînă şi împodobirea bradului este o chestiune de… modă. Dacă anul trecut „s-a purtat” bradul în argintiu, anul acesta, neapărat, va fi altceva. Îmi amintesc de bomboanele de pom. Ele sunt folosite din ce în ce mai rar, nefiind îndeajuns de „sofisticate”. Sau… occidentale. Pe vremea lui Ceauşescu, se folosea sintagma Moş Gerilă, pentru a se elimina orice aluzie religioasă. Pentru mintea unui copil, fie că era Gerilă sau Crăciun, personajul tot în roşu se îmbrăca şi tot un sac mare pe spate ducea. Nu ştiam, desigur, pe atunci, de reprezentările victoriene. Nici măcar nu ştiam de Coca-Cola, creatoarea imaginii în roşu, cu barbă, burtă şi cizme negre a lui Moş Crăciun. În anii recenţi, am urmărit cu o mare curiozitate curba punerii la colţ a vocabularului de Crăciun în ţările occidentale. Dacă la început mi s-a părut doar rizibil, în timp am înţeles că nu este decît un alt capitol în marea carte a globalizării şi a schimbului de identitate.

Iar acest fapt este din ce în ce mai evident privind defilarea participanţilor la o paradă tematică. Crăciunul este sărbătorit cu mare  pasiune şi conştiinciozitate în China, Japonia sau Corea de Sud, fără să se gîndească la faptul că s-ar… jigni pe sine, sărbătorind acest eveniment importat din vest Creştini sau nu, ei se folosesc de orice prilej pentru a-şi declara „occidentalizarea.” Şi care sunt cele mai bune ocazii decît sărbătorile occidentului? Am văzut brazi decoraţi cu tradiţionalele plicuri chinezeşti specifice anului nou chinez, plicuri în care se oferă bani, mai ales celor mici. Am văzut brazi, artificiali, fireşte, decoraţi cu tot felul de pene, fluturi, trandafiri. Am văzut decoraţii de Crăciun în plină vară, cel mai ridicol fiind un brad împodobit cu globuleţe şi ghirlande într-un restaurant. Era iulie. Imaginile, din carton sau plastic, reprezentîndu-l pe Moş Crăciun sunt ţinute pe unele uşi de magazine sau în vitrine pînă se decolorează. Degeaba încerci să le explici că aceste simboluri se folosesc doar cu ocazia celebrării Crăciunului. Pentru ei, ele nu sunt nimic mai mult decît podoabe care se pot folosi oricînd şi oricum. Fără vreo semnificaţie. Ei nu înţeleg bucuria pe care o avem noi cînd, în preajma iernii, desfacem cutiile cu ornamente de iarnă. Sau momentul special din oraşe cînd magazinele încep decorarea de iarnă şi apar produsele de iarnă. Pentru ei, nu forma sau semnificaţia contează (majoritatea nici măcar nu ştiu că vesticii sărbătoresc naşterea pruncului Isus), ci doar instrumentul. Iar Crăciunul, ca şi Halloween sau Sfîntul Valentin, sunt instrumente comerciale care aduc un profit imens tuturor comersanţilor: de la uriaşele supermagazine, la cele mai mici dughene insalubre, unde se vinde orice. Deşi nu-mi place aglomeraţia şi nu gust sărbătorile de stradă, trec peste acest sentiment din pasiunea de a face fotografii. Anul trecut a fost prima paradă de acest gen la care am fost prezentă. Spre deosebire de acest an, atunci a avut loc o paradă a moşilor în ţinută victoriană şi a maşinilor de pompieri, cu participarea unor grupuri etnice. Germani, spanioli, polonezi sau filipinezi au defilat în portul popular, încercînd, în ciuda zloatei, să fie naturali şi binedispuşi. Speram să văd şi steagul românesc acolo. Dar nu a fost. Anul acesta, organizatorii s-au gîndit să facă o prezentare foarte diferită, cu propunerea unor jucării. Mascotele au creat o atmosferă de basm. Au fost, de asemenea prezente personaje supranaturale ca zîne, spiriduşi, elfi, spre bucuria celor mici.

Societatea de consum alege Dacă ne gîndim că acest tip de manifestare este relativ nou, prima paradă avînd loc în 1925, la iniţiativa magazinului Eaton, putem să judecăm cu uşurinţă unde duce comercializarea unui simbol. Crăciunul era, după cum afirma ziaristul Daniel Turcotte, un moment în care cuminţenia şi comportamentul copiilor erau recompensate de către Isus. Trecerea către acest simbol a făcut un salt enorm şi în mentalitatea populaţiei, copilul aşteptînd marile daruri  nu de la personajul biblic, ci de la bătrînelul bonom (care, în tradiţia germanică, nu era deloc atît de plăcut la chip precum îl înfăţişează ilustratele de Crăciun), care călătoreşte în sania trasă de reni, cu clopoţei şi strigă celebrul „ Ho, ho, ho ! ” care răsună din ceruri.

Politizarea unei manifestări dedicate Crăciunului. Nu mică a fost surpriza de a vedea, ce credeţi, un … dragon chinezesc la parada de Crăciun de acest an. Cu cîteva săptămîni în urmă am văzut un grup de chinezoaice făcînd reclamă spectacolului de anul nou chinezesc. Am luat un fluturaş pentru a vedea ce oferă. Şocul a venit cînd, în timpul acestui eveniment consacrat Crăciunului, un chinez oferea publicului acelaşi fluturaş. Doar că nimeni nu s-a înghesuit să-l ia. Iar cei prezenţi nu au fost deloc încîntaţi de această apariţie. Este vorba despre o reţea de televiziune numită New Tang Dynasty Television (NTDTV), cu sediul în New York, despre care Reporteri fără frontiere declară că este pro Falun Dafa (sau Falun Gong), numeroşi membri ai reţelei făcînd parte din această sectă. Li Hongzhi, creatorul acestei secte în 1992, se consideră reîncarnarea lui Buddha şi declară că el este capabil să… salveze omenirea. Guvernul chinez a interzis secta, considerînd activităţile sale ca fiind ilegale. Suprimarea sectei este văzută, de către vest, ca o violare a drepturilor omului. Li Hongzhi consideră că fără persoana sa, universul nu ar exista. Deşi se declară dezinteresat de bunurile materiale, şi afirmă că adepţii săi nu plătesc, conform Wall Street Journal, la un an după aterizarea sa în SUA, acesta a cumpărat o casă în valoare de 293.500$ şi la foarte scurt timp, o alta, în valoare de jumătate de milion de dolari. Cu salariul din China, nici vorbă şi este la fel de dificil de crezut că nominalizatul pentru pace al premiului Nobel a găsit o comoară în Central Park. Un adept a declarat că respectiva casă, a doua, a fost cumpărată de el şi oferită drept cadou şefului spiritual. Rămîne, totuşi, misterul cumpărării primei case.

Dincolo de absurdul situaţiei, se pune întrebarea de ce au acceptat organizatorii prezenţa acestui grup care, evident, a fost în afara contextului ? Contactat telefonic, domnul Daniel Bouchard (Director general adjunct şi director al operaţiunilor Carnaval de Québec ) a declarat că prezenţa grupului de chinezi face parte din tradiţia acestei parade, grupul fiind invitat la toate manifestările. Întrebat dacă un grup invitat să participe la o paradă dedicată lui Moş Crăciun poate face reclamă oricărui alt eveniment, răspunsul a fost afirmativ. Iar la întrebarea dacă în această paradă, un grup cultural poate prezenta absolut orice, fără nici cea mai mică legătură cu tema paradei, răspunsul a fost, din nou, afirmativ. Aşadar, femeile musulmane ar putea defila în  burka, etnicii sikh cu turbanul şi kirpanul, iar japonezii, de ce nu, cu măştile teatrului NO.

Dreptul de a vedea la o paradă dedicată sfîntului Patrick, de pildă, un grup de dansatori cu banane la brîu, este consfinţit de vederile unor persoane ca domnul Bouchard. Totul trebuie, nu-i aşa, multiculturalizat. Şi dădea exemplul unei parade de la New York unde tema lui Moş Crăciun era doar pretext pentru alte teme. Dacă americanii fac asta, de ce să nu fie şi canadienii pe aceeaşi baricadă? Această manifestare este organizată de Carnaval de Québec şi clientul, Centre Ville. Centre Ville prezintă propunerile sale organizatorilor din Québec, iar aceştia îl aprobă. Primeşte domnul Bouchard fotografii şi secvenţe video ale programelor? Nu întotdeauna, a declarat acesta. Întrebat ce este New Tang Dynasty Television, domnul Bouchard nu a scos nici un cuvînt despre legătura acesteia cu Falun Gong. Fie că nu ştie, fie că nu vrea să ştie. Prezenţa acestei televiziuni la această paradă politizează o manifestare care este firesc să rămînă în limitele cunoscute. Dar, care mai sunt aceste limite în societatea actuală? Întrebat despre suma de bani necesară realizării aceste manifestări, răspunsul a fost lipsit de cele mai elementare bune maniere : „ Nu vă priveşte”. Francezii, precum se ştie, nu excelează la acest capitol. Probabil că vă întrebaţi dacă, pentru a participa la paradă, grupurile etnice plătesc sau nu. Conform declaraţiilor  domnului Bouchard, nu. Diferitele comunităţi etnice sunt contactate şi acestea acceptă sau nu participarea la paradă. Mă întreb de cîte ori a fost contactată comunitatea română de-a lungul anilor? Dacă anul trecut, comunităţile prezente au fost destul de numeroase, anul acesta imaginea multiculturalităţii montréaleze a fost extrem de şifonată. Ea s-a redus la mexicani, chinezi, ucraineni şi cehi. Vexat, domnul Bouchard a afirmat că sunt prima persoană în… trei ani care a criticat prezenţa dragonului chinezesc la parada lui Pčre Noël. Acest domn a apărat cu străşnicie dreptul chinezilor din paradă de a face reclamă spectacolului de anul nou chinezesc, poate şi dintr-un motiv personal, fratele acestuia aflîndu-se în China unde, aproape fiecare bărbat străin are în compania sa o chinezoaică iubitoare ale valorilor occidentale.

Românii invitaţi la parada 2007 Vizibil indispus de telefonul meu deloc laudativ, domnul Bouchard s-a grăbit să lanseze invitaţia comunităţii române de a participa la parada lui Pčre Noël din anul 2007. Am replicat că, nefiind reprezentanta comunităţii româneşti, nu pot lua această decizie. Aşadar, mingea se află în terenul nostru. Cu siguranţă că, dacă se hotărăşte, comunitatea română poate da clasă tuturor. Cu sprijinul Ambasadei române în Canada, se pot aduce costume populare autentice specifice marilor zone etnografice ale României, împreună cu tradiţionalele buhaiuri, capre, zurgălăi, bice, stele…  Probabil că a sosit momentul să dăm exemplul autenticităţii culturale, şi nu al kitsch-ului multicultural.

2006

MADI LUSSIER