MONITOR CULTURAL * on-line

~Maria-Daniela Pănăzan: Metamorfozele curentului anti-eminescian în revista „Discobolul”

O iniţiativă deosebită a scriitorului Mircea Stâncel a stârnit unele dintre cele mai interesante aspecte legate de metamofozele curentului eminescian, în primul număr al revistei „Discobolul”, revistă de cultură editată de Consiliul Judeţean Alba, Consiliul Municipal Alba Iulia şi Centrul de Cultură „Augustin Bena”, apărută sub egida Uniunii Scriitorilor din Româna (Nr. 133-134-135, ian.-feb.-mar. 2009).

Ancheta „Discobolului” a abordat, în acest număr, o temă de actualitate în care cei care au răspuns invitaţiei lui Mircea Stâncel au încercat să exprime în opinii pertinente şi justificate despre rolul pe care l-au jucat detractorii, scepticii, profitorii şi zeflemitorii în receptarea operei eminesciene, dar şi despre „graniţa” dintre un critic exigent şi un „detractor” sau despre adevărata temă a disputelor în jurul mitului eminescian.

Vă invităm să citiţi în paginile revistei răspunsurile date de numeroşi critici şi istorici literari, poeţi, scriitori: Gheorghe Grigurcu, Liviu Ioan Stoiciu, Adrian alui Gheorghe, Titu Popescu, Constantin Cubleşan, Ion Buzaşi, Ion Brad, Ion Zubaşcu, Ioan Moldovan, Claudiu Komartin, Gellu Dorian, Mihai Posada, Daniel Corbu, Dumitru Chioaru, Paul Tumanian, Dumitru Augustin Doman, Dumitru Hurubă, George Holobâca, Virgil Diaconu, Viorel Tautan, Maria-Daniela Pănăzan, Ioan Popa, Constantin Stancu.

În opinia mea, nu aş putea spune cum ar fi arătat astăzi opera lui Mihai Eminescu fără contestatarii ei. Poate ar fi fost mai bine, poate nu. Cert este că aceştia au în toate situaţiile (nu numai când e vorba despre Eminescu) efecte negative pe termen scurt dar şi efecte benefice pe termen lung, deoarece ele iscă alte nenumărate opinii ce se transformă în aprecieri pozitive şi astfel se îmbogăţeşte considerabil patrimoniul critic asupra unei opere literare. Un semn de întrebare este pentru mine faptul că un critic literar străin (şi nu român!), respectiv Rosa del Conte, a fost primul care a reuşit să imprime în conştiinţa noastră ideea că despre Eminescu se poate vorbi ca despre Absolut în poezia românească. Altfel, îl admir pe academicianul Eugen Simion care mereu ne aminteşte despre importanţa actualităţii operei eminesciene: „Ne întoarcem mereu la Eminescu, pentru că poezia lui nu s-a învechit”[1].

Concluzia anchetei revistei „Discobolul” este aceea „că nu poate fi vorba de un curent anti-eminescian în literatura română, ci doar de „detractori” izolaţi în timp, mulaţi pe anumite momente ale istoriei; detractori care au subevaluat opera lui Eminescu sau fundamentalişti (entuziaşti) care au supraevaluat-o” (Mircea Stâncel). Cititorii revistei „Astra Blăjeană” (şi nu numai ei) pot găsi aspecte foarte interesante despre pamfletul eminescian al canonicului Grama (primul „detractor” al operei eminesciene) în numeroase pagini ale „Discobolului” dar mai ales în studiul domnului profesor Ion Buzaşi (pp. 50 – 62) care aduce lămuriri şi informaţii de mare însemnătate pentru o cât mai bună cunoaştere a „momentului Grama” în istoria metamorfozelor curentului anti-eminescian.

MARIA-DANIELA PĂNĂZAN


[1] Eugen Simion, Ne întoarcem mereu la Eminescu, pentru că poezia lui nu s-a învechit, www.mediafax.ro, 15.01.2009

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s