MONITOR CULTURAL * on-line

~Maria Vaida: „Colocviul romanului românesc“

În aceste zile de 18 si 19 aprilie 2008, cetatea Marii Uniri a devenit capitala culturala  a romanului românesc, prin grija organizatorilor Colocviului romanului românesc,  cadrele universitare  de la Universitatea „1 Decembrie” Alba Iulia. Aceasta ampla actiune culturala a reunit scriitori  si critici literari din toate colturile tarii, care au raspuns cu promptitudine invitatiei lansate de colectivul cadrelor universitare din Alba Iulia. Din partea organizatorilor, deschiderea lucrarilor colocviului si prezentarea invitatilor au fost facute de catre domnul Aurel Pantea, care l-a propus ca moderator pe criticul Mircea Muthu, venit de la  UBB Cluj, Facultatea de Litere. Domnia sa i-a invitat la dezbateri pentru început, pe sotii Mincu.

Criticul Marin Mincu a prezentat cea mai recenta aparitie editoriala a domniei sale, impresionanta lucrare (ce cuprinde peste 1160 de pagini), intitulata: „O panorama critica a poeziei românesti din secolul al XX-lea (de la Alexandru Macedonski la Cristian Popescu)”, aratând criteriile de selectie a autorilor si metoda abordata în realizarea acestei opere critice de referinta, publicata la Editura Pontica în 2007. Discursul elevat si subtil (cu trimiteri directe la semiotica lui Umberto Eco) al reputatului critic a stârnit curiozitatea auditoriului, care în final si-a manifestat dorinta de a cumpara volumul (oferit la un pret modic, fata de tinuta grafica ireprosabila si eleganta aspectului, cu care s-ar putea mândri orice editura, nu doar din tara noastra), solicitând autografe din partea autorului. Doamna Stefania Mincu, prezenta feminina singulara, invitata pe podium  în prima zi a colocviului (desi majoritatea auditoriului era feminina) a relevat punctual si cu evidente calitati didactice ideile din cartea domniei sale „Douamiismul poetic românesc; despre starea poeziei II” aparuta la aceeasi Editura Pontica din Constanta, în 2007. Volumul include analiza critica a creatiilor lirice a 34 de autori tineri, într-o „încercare critica de pionierat”, fiind astfel prima de acest gen din critica literara româneasca, autoarea asumându-si cu multa responsabilitate si curaj, am zice noi, selectarea celor mai autentice voci ale poetilor ce au debutat la începutul acestui mileniu, dintre care unii vor deveni în viitor nume de referinta în lirica româneasca. Domnia sa a insistat apoi  asupra metodei de selectie, unde a pus în lumina si vasta activitate de traducator pe care a prestat-o începând din perioada petrecuta în Italia unde a luat contact cu cele mai reprezentative personalitati ale criticii literare: Umberto Eco si Gianni Vattimo.

La dezbatere a fost invitat apoi domnul Mihai Sin, care este unul dintre cei mai importanti prozatori români postbelici. Domnia sa face referire la un articol din tinerete al scriitorului Mircea Eliade, în care tânarul, pe atunci publicist, afirma textual: „am urât Moldova”, cautând febril solutii pentru ameliorarea starii literaturii române, care era permanent dirijata spre „fundaturi clorotice”.Ar fi interesant de aflat daca Eliade si-a mentinut opiniile referitoare la „marele roman” si dupa trecerea vârstei iuventutii…Ioan Grosan este prozatorul, dramaturgul si publicistul care urmeaza la discutie, iar domnia sa prefera un debate liber, fara pregatire pe hârtie, drept care îl invita alaturi pe podium si pe Radu Aldulescu, prozatorul considerat de maniera celiniana din literatura româna. Dezbaterea se anima, Ioan Grosan provoaca si pe altii sa  participe, colocviul devine mai viu si mai incitant. Profesorul Mircea Muthu culege ropote de aplauze când afirma ca „nu avem romanul(marele roman), pentru ca, nativ, suntem un neam de povestitori”!, idee afirmata si dezvoltata în recentele studii ale domniei sale de „Balcanologie”.Domnul Aurel Pantea, gazda atenta si primitoare, semnaleaza prezenta la colocviu a profesorului Constantin Cublesan, critic literar, poet, prozator, care ofera cu generozitate locul pe podium invitatilor sositi din alte colturi ale tarii. Semnalam absenta la acest colocviu a  unor valorosi critici literari, profesori ai Universitatii „1 Decembrie” din Alba Iulia, cum ar fi: Mircea Popa si Mircea Braga. Urmeaza domnul Radu Mares care-si exprima nemultumirea ca, dupa ce România a fost atâtia ani „o Siberie a spiritului”, înca nu se promoveaza prin traduceri în limbile de circulatie internationala adevaratele capodopere ale literaturii române, între care se înscriu romanele: Zahei orbul de V. Voiculescu, Proprietetea si posesiunea de Petru Dumitriu, iar la capitolul literatura pentru copii, care nu ar trebui neglijat, Fram, ursul polar de C. Petrescu, Toate pânzele, sus! de Radu Tudoran. Este oare vorba de acea „candoare perfida” cu care ne-am obisnuit sa tratam operele scriitorilor nascuti în prima jumatate a celuilalt veac? Întrebarea ramâne deschisa.

Dupa pauza de masa este propus ca moderator criticul Al. Cistelecan, iar pe podium este invitat prozatorul Nicolae Breban, care afirma textual: „ Realul nu exista.Eu nu cred în real, cred în realul literaturii, deoarece literatura lumii acum sta pe roman”. Prozatorul mentioneaza cele trei masti ale scrierilor sadoveniene: idilica, realista si ironica, amintindu-i cu acest prilej pe Marin Preda si Nicolae Velea si pe sine însusi, care scria la început  „niste porcarii ca Petru Dumitriu, fiind molipsit de acea boala a decadentei europene”. Capodopera, în opinia domniei sale, este cea care genereaza în lector sentimentul sublimului, asemeni marilor catedrale gotice, care impun ca prima reactie spaima, apoi sublimul.Romanul capodopera  în care crede prozatorul Nicolae Breban este cel polifonic, al unui Thomas Mann (Muntele vrajit) Balzac, Tolstoi, Zola. Pentru generatia sa, prozatorul afirma ca romanul era „o necesitate de existenta; noi nu puteam fi decât asa”, iar refugiul domniei sale în roman este „o boala de care nu te vindeci”. Prozatorul considera ca nu are talent, ci doar „talent de lector”, dar tinerii, romancieri sau lectori, „nu au pervertirea noastra”. La provocarea moderatorului Al. Cistelecan, romancierul afirma raspicat despre domnia sa: „ma revendic din stirpea Zburatorului”. O alta provocare vine de la domnul Aurel Pantea : nu cumva suferim de un complex al lipsei capodoperei? Nicolae Breban afirma ca în literatura româna interbelica exista câteva capodopere, iar în cea contemporana opera domniei sale este un astfel de exemplu, fapt ce stârneste ropote de aplauze. O alta provocare vine din sala: ce specie epica este nota informativa (desigur facuta pentru securitate)?. Romancierul da câteva nume care ar putea oferi un raspuns corect la aceasta provocare… „Noi ne-am razbunat, eu si cu Nichita, spune romancierul, dând capodopere”. A doua zi s-au oferit premiile, dar eu mi-am primit deja premiul special, de suflet, pe care nimeni si nimic nu-l poate schimba. Aceasta prima zi, în care primavara îsi ningea petalele ciresilor peste zidurile cetatii Albei Iulii si aerul era dulce înmiresmat, mi-a oferit privilegiul de a purta conversatii cu personalitati ale culturii române pe care le-am admirat mereu, dar le-am  cunoscut doar pe cale livresca. Spre seara, cu miresma aceasta de pace în suflet calatoresc de la Alba la Cluj si astept Sfintele Sarbatori ale Invierii Domnului.

MARIA VAIDA