MONITOR CULTURAL * on-line

~Miron Ţic: „Veşnicia s-a născut la sat“

Profesorul devean, Dumitru Boboşa, a fost şi rămâne unul dintre cei mai virtuoşi şi constanţi truditori, preocupat cu sufletul şi cu gândul, de a înmănunchea în volum, fie doine, cântece populare, fie poezia marilor poeţi, dedicaţi satului. Recenta sa carte „Poezia satului”, apărută la editura „Polidava”, din Deva, o închină „Sătenilor din comuna Romoş, memoriei profesorilor Gheorghe Bunea, Nicolae Stăncioiu, Aurel Drăgan şi tutu-ror ţăranilor, care mi-au transmis dragostea de ţară şi cultul muncii”. Înainte de prefaţa cărţii, Dumitru Boboşa aşează şi un Motto: „Eu cred că veşnicia s-a născut la sat” Lucian Blaga şi un Cântec po-pular „De-acasă când am plecat, / Măi-cuţa sfatul mi-a dat: / Să nu uit de Satul meu, / Doina ce-o cântam mereu”. Nu ne este greu să ne dăm seama de dragostea profesorului pentru sat şi, mai ales, pentru oamenii de acolo, ţăranii vremii. Chiar aşa începe profesorul Boboşa: „Satul e locul nostru de suflet. Cei care ne-am născut la sat nu putem trăi fără a-l vedea şi revedea. Aici este copilăria noastră cu râul în care ne scăldam mângâiaţi de razele soarelui. Aici ne bucuram de sosirea berzelor primăvara sau a rândunelelor la cuiburile părăsite toamna. Aici plecam în cârduri de copii să culegem flori pe luncă şi să ascultăm glasul cucului. Aici ne înfrăţeam cu natura şi învăţam de la ea că trebuie să fim optimişti, încrezători în viaţă”. Profesorul Dumitru Boboşa îşi aduce aminte de copilăria petrecută la sat „Cu lacrimi în ochi fredonam cuvintele: Satule, grădină dulce, / Din tine nu m-aş mai duce … / De mirosul florilor / De dorul surorilor … / De miros de flori de tei, / De dor de părinţii mei … / De verdeaţă de la brazi / Şi de dorul de la fraţi”. Această carte – lumina vie a satului, se deschide cu creaţia populară: cea mai îndrăgită şi cea mai dulce creaţie: Doina de bucurie, Doina de dor, Doina de jale, Doina de haiducie, urmată de colinde: „O, ce veste mi-nunată”, „Trei Crai de la Răsărit”, „Steaua sus răsare”, „O, brad frumos” din care cităm, câteva versuri: „O, brad frumos, o, brad frumos, / Cu cetina tot verde, / Tu eşti copacul credincios / Ce frunza nu şi-o pierde / O, brad frumos, o, brad frumos, / Cu cetina tot verde”. Urmează proverbe, ghicitori, sorcova, pluguşorul. După aceste minunate şi încântătoare creaţii, sunt prezentate cele mai frumoase poezii ale lui Vasile Alecsandri: „Plugurile”, „Semănătorii”, „Secerişul”, „Sfârşit de toamnă”. Din creaţia marelui poet, Mihai Eminescu, sunt prezente în acest volum poeziile „Sara pe deal”, „Când amintirile”, „Pe aceeaşi ulicioară”. George Coşbuc ne trezeşte bucuria cu „Vestitorii primăverii”, „La Paşti”, „Numai una”, „Noapte de vară”, „Nunta Zamfirei”, această bijuterie inegalabilă, cu atât farmec şi cu atâta dăruire scrisă, apoi „Rugămintea din urmă” şi tot atât de frumoasa poezie „Moartea lui Fulger”. Cu acelaşi gând bun, amintim de poezia „Iarna pe uliţă” şi „Mama”. Un alt poet al satului este Octavian Goga a cărui poezie a stat pe buzele părinţilor noştri. Cum să nu ne amintim de „Plugarii”, „Dăscăliţa”, „Apostolul”, „Casa noastră”?

Un alt poem interesant, care a scris despre viaţa satului, a fost Nichifor Crainic cu „Şesuri natale”, „Cântecul pământului”, Ion Pilat cu „Aici sosi pe vremuri” sau Vasile Militaru cu poeziile „Car frumos cu patru boi”, „M-am născut într-un bordei”, „Mama” şi „Naşterea Domnului”.

Pe Lucian Blaga, poetul care ne încântă cu versul „Eu cred că veşnicia s-a născut la sat” îl regăsim cu poeziile „În lan”, „Izvorul nopţii”, „Satul natal”, „Satul minunilor”.

Citindu-l, din nou, pe alcătuitorul acestui volum „Satul este icoana copilăriei noastre, amintirea bunicilor, pomilor, sărbătorilor, a uliţilor şi prietenilor copilăriei.

La această icoană se închină toate generaţiile.”

Subscriem şi noi la această colecţie de poezie a satului, care rămâne flacără vie pentru totdeauna.

MIRON ŢIC

Anunțuri