MONITOR CULTURAL * on-line

~Monica Grosu: Petru Comarnescu în paginile cotidianului ,,Politica”

Bogata activitate desfăşurată de Petru Comarnescu se completează cu articolele şi cronicile literare destinate diverselor publicaţii. Chiar dacă Petru Comarnescu nu a reuşit să strângă într-un volum unitar aceste studii şi articole, ce ar fi scos mai bine la iveală rodul unei munci extinse în câmpul literaturii şi al altor arte, totuşi mărturia existenţei lor nu poate fi contestată, căci rândurile scrise cu multă generozitate şi pasiunea implicării îşi aşteaptă tăcute cititorii, răspândite în paginile unor reviste sau ziare.

După cum bine preciza Zigu Ornea, Petru Comarnescu făcuse parte dintr-o generaţie mai aparte, cu un crez deosebit nu doar despre ceea ce voiau să înfăptuiască, ci şi despre propria lor formaţie, despre propriul lor destin, pe care-l vedeau unic, important, esenţial. ,,Se considerau – şi erau, subliniază Zigu Ornea – a fi generaţia de după război, necontaminată de vechile tare morale ale celor dinaintea lor, justiţiari şi îndreptăţiţi să croiască vieţii literare ca şi celei sufleteşti o nouă cale.”1 Într-adevăr, Petru Comarnescu s-a situat printre cei care s-au străduit în măsura puterilor să croiască un drum nou, a avut temperamentul iniţiatorului, a simţit permanent impulsul începuturilor, impuls căruia i-a răspuns prin înfiinţarea unor asociaţii sau reviste, prin iniţierea unor conferinţe, dezbateri publice ori anchete pe teme literare şi culturale.

Generaţia din care Petru Comarnescu făcea parte şi-a făcut încă de timpuriu debutul, când toţi membrii ei erau tineri sau foarte tineri. Fiind însă lipsiţi de fonduri materiale solide, exponenţii tinerei generaţii colaborau la diverse ziare şi reviste, unde li se permitea să-şi exprime ideile, să-şi expună principiile. Contestatari prin definiţie, cu un exacerbat spirit polemic, cei mai mulţi dintre ei suportau greu această poziţie de toleraţi, fiind deci firească dorinţa lor de a avea publicaţii proprii, unde să fie stăpâni şi să poată direcţiona atenţia spre zonele lor de interes, precum specificul naţional în artă, opoziţia dintre generaţii, percepţia spiritualităţii româneşti de pe poziţii laice sau religioase etc.

În acest context ideologic, cultural şi publicistic, Petru Comarnescu a avut un rol major. Din ianuarie 1927, Petru Comarnescu a reuşit să obţină alcătuirea rubricii culturale la ziarul ,,Politica”, iniţiind la scurtă vreme o anchetă de proporţii asupra specificului naţional, pe care o va întreţine pe parcursul a câtorva luni, dovedind multă implicare şi energie debordantă, tinerească. La întrebările sale au răspuns importanţi intelectuali ai vremii, precum Nicolae Iorga, George Enescu, M. Simionescu – Râmniceanu, Francisc Şirato, Ion Jalea, I. Teodorescu – Sion, N. N. Tonitza, Cecilia Cuţescu – Storck, Oscar Han, Ştefan Dimitrescu, Constantin Brăiloiu, M. Jora, G. D. Kiriac, N. Ghica – Budeşti, Petre Antonescu, Ion Pillat, adică artişti şi literaţi, Petru Comarnescu reuşind să ţină atenţia trează şi să atragă dezbateri, polemici sau aprecieri.

Începând cu anii studenţiei, de pe vremea când Petru Comarnescu îşi exersa condeiul în ziarele şi revistele la care colabora, datează zeci şi sute de articole, note mai lungi sau mai scurte, comentarii şi analize literare, eseuri ori recenzii, toate aruncând o rază de lumină asupra unei epoci apuse, dar neuitate încă. Pagina de ziar sau revistă constituie într-adevăr o modalitate certă şi un punct de pornire în investigaţia unei epoci, a unei generaţii sau a unui scriitor. Pentru a-l cunoaşte pe Petru Comarnescu şi a-i putea înţelege evoluţia ulterioară, trebuie neaparat să avem în vedere acei ani de tinereţe, ani ce anunţau un itinerar scriitoricesc de excepţie.

Urmărind pagina culturală a cotidianului ,,Politica”, începând cu ianuarie 1927 şi până la sfârşitul anului, se observă prezenţa constantă a tânărului publicist ce se mişca cu lejeritate în mai multe zone ale Frumosului. Cel mai adesea în pagina a doua a ziarului, pagină destinată culturii, şi mai rar în pagina întâi, îi găsim articolele scrise cu nerv şi vioiciune, cu reală implicare în subiectul descris şi trăire intensă în faptul cultural. Rândurile sale publicate în ,,Politica” cuprind într-un spectru larg mai multe domenii, centrate în jurul a trei tendinţe: cea a criticii literare, a criticii de artă şi a cronicii muzicale. Aşa cum aminteam anterior, un rol de netăgăduit în impunerea revistei l-au avut anchetele sale, anchete organizate în jurul unor subiecte fierbinţi la acea vreme: specificul artei româneşti, reorganizarea învăţământului, tradiţionalism şi modernitate în cultura noastră etc.

Pagina ziarului ,,Politica” i-a găzduit lui Comarnescu, pe lângă multele articole şi studii, şi o serie de cronici muzicale, prin care gazetarul a reuşit să impună atenţiei muzicieni şi compozitori români ori străini, în aceeaşi măsură în care a promovat diversele spectacole de operă din acea vreme. Printre cei care s-au bucurat de aprecierile sale s-a numărat, în repetate rânduri, George Enescu, care i-a acordat şi un interviu, publicat tot în paginile revistei. Apoi, au beneficiat de aprecierile lui Comarnescu şi Beethoven, Wagner, Hermann Scherchen, Emil Mlynarski, dirijorul Jora, compozitorul Andricu şi alţii.

Unele dintre articolele sale apărute în decursul anului 1927 în ,,Politica”, an în care Comarnescu mai publica şi la alte reviste de cultură precum ,,Universul literar”, ,,Adevărul literar şi artistic” etc., tratează teme dintre cele mai diverse, înfăţişând razant sfera multiplă de preocupări a tânărului scriitor. De la eseuri privind condiţia omului de geniu şi până la articole dedicate unor scriitori, actori, oameni politici, personalităţi istorice, curente literare, acestora adăugându-li-se rubrici de analiză a unor reviste literare, interviuri şi comentarii critice sau de analiză a unor lucrări recent apărute, paleta de interes a gazetarului Comarnescu era foarte generoasă. Generozitatea îi viza în cazul său mai mult pe ceilalţi, fiindcă în raport cu sine, acest scriitor a fost cel mai adesea parcemonios, dedicându-le altora timp şi răbdare în detrimentul personal.

În ,,Politica”, Petru Comarnescu a publicat totodată multe interviuri incitante, avându-i ca şi protagonişti pe Nicolae Iorga, George Enescu, Dimitrie Gusti, Constantin Rădulescu – Motru, Charles Upson Clark, adică personalităţi cu renume, şi nu numai de moment, fapt dovedit ulterior, iar problemele abordate au stârnit curiozitatea cititorilor. Cel care intervieva era interesat de artă, de tradiţie, nu ocolea dezbaterile fierbinţi ale vremii şi se interesa de legăturile existente între culturi şi civilizaţii, de posibilele interferenţe culturale şi artistice.

Pe lângă ,,Rubrica cinematografică”, ,,Cronica plastică”, ,,Câteva cuvinte …”, ,,Muzicale”, ,,Sportive”, Petru Comarnescu a dedicat un spaţiu adecvat şi literaturii, context în care a scris despre apariţia unor cărţi, însemnătatea unor scriitori români sau străini şi a consacrat pagini omagiale cu diverse prilejuri. Dintre scriitorii români, Comarnescu s-a aplecat cu admiraţie asupra lui Ion Creangă, George Bacovia, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Paul Zarifopol, Principesa Bibescu, dovedind încă de pe atunci o adâncă înţelegere a fenomenului literar românesc, privit dintr-un unghi mai larg ce excludea provincialismul.

Tot în paginile ,,Politicii”, găsim consideraţii şi comentarii literare pertinente şi interesante sub aspectul perspectivei de investigaţie, despre unii scriitori străini, asupra unora dintre ei Comarnescu revenind de mai multe ori. Acesta a fost cazul lui Henry de Montherlant, cu care autorul a întreţinut şi o corespondenţă. De asemenea, a scris despre nuvelele lui Pirandello, relaţia cu Divinitatea în poezia lui Rainer Maria Rilke, Jean Arthur Rimbaud şi poezia ermetică, scriitorul cehoslovac Karel Capek, opera lui Jean Cocteau etc., impresionând printr-o bună cunoaştere a literaturilor străine şi a influenţelor ce le străbat.

În pagina culturală pe care a condus-o la ,,Politica” şi ,,Ultima oră”, mai târziu la ,,Vremea”, ,,Rampa” şi ,,Timpul”, Petru Comarnescu şi-a expus principiile estetice, pledând pentru obiectivare neoclasică, substanţă în sensibilitate şi puritate în concept. ,,Societatea românească are nevoi mai complexe, pe care literatura rurală nu i le mai poate oferi… Astăzi se simte nevoia unei literaturi generale care să satisfacă solidaritatea claselor ce compun poporul românesc.”2 Mai mult, Petru Comarnescu a încercat să identifice trăsăturile tipice sensibilităţii româneşti, găsindu-le în sentimentul naturii, simţul măsurii şi vioiciune.

De-a lungul mai multor decenii, ce se întind din perioada interbelică până după război, prin ’47 – ’50, Petru Comarnescu a desfăşurat o intensă activitate de cronicar, critic literar şi de artă, sfera sa de interes nelimitându-se doar la operele literare, ci cuprinzând într-un evantai tematic divers, mai multe domenii, de la sociologie, folclor, etnologie, la istoria artei, filosofie, literatură, estetică, cinematografie şi teatru. Activitatea de critic literar a continuat şi după anii ’50, nu în aceeaşi măsură, căci Petru Comarnescu s-a dedicat în mare parte criticii de artă şi traducerilor din literatura rusă şi engleză, a scris şi publicat mai multe studii monografice, a conferenţiat în ţară şi peste hotare pe teme artistice.

După o perioadă de stringentă ostracizare (anii ’50 – ’60), Comarnescu a reintrat într-un circuit publicistic, însă multe lucruri se schimbaseră între timp. Atmosfera de dinainte de război nu mai putea fi refăcută şi cu toate acestea Petru Comarnescu, precum mulţi alţi intelectuali români, şi-a căutat o cale proprie de supravieţuire în cultură, aceasta a fost, în cazul său, critica de artă. Însă rândurile de tinereţe din paginile unor ziare şi reviste vorbesc încă, pentru cei interesaţi, de un împătimit şi avizat gazetar.
MONICA GROSU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s