MONITOR CULTURAL * on-line

~Napoleon Săvescu: „Călătorie genetică”

Astăzi, oamenii de ştiinţă pot stabili traseul parcurs de strămoşii noştri care, acum 60.000 de ani, s-au aventurat afară din Africa pentru a coloniza planeta.

În cazul în care sunteţi curioşi să aflaţi ce drum au urmat strămoşii dumneavoastră, puteţi participa la „The Human Genome Project“ (HGP), un proiect început în urmă cu 15 ani de către U.S. Department of Energy şi National Institutes of Health. Aveţi nevoie de 107 $ cu care vă procuraţi o trusă de recoltare de la adresa

https://www3.nationalgeographic.com/ genographic/index.htmlml.

În cazul în care doriţi să aflaţi şi alte opinii, puteţi merge pe

http:// www.bradshawfoundation.com/ journey/ pentru a vedea părerea australienilor; asta nu înseamnă că englezii nu sunt interesaţi de subiectul „Genom“ ca, de altfel, chinezii, japonezii etc. Cercetările se fac cu o deosebită seriozitate, rezultatele fiind puse la dispoziţia oricui doreşte să le studieze.

În urmă cu câteva luni, am pornit şi eu în această „călătorie genetică“ şi vă pot spune că nu îmi pare rău. Dar să vedem în ce constă ea.

Odată ce am trimis banii la adresa indicată mai sus, la o săptămână am primit trusa de recoltare. Aceasta conţine două „periuţe de dinţi“, două eprubete şi un cod numeric de accesare a rezultatului pe internet. Două probe, la un interval de 12 ore, de pe mucoasa bucală, se trimit la un centru în Arizona, fără a se menţiona cine este furnizorul acestor „samples“. în 2-3 luni, puteţi afla de pe internet rezultatul acestui test genetic.

GENOMUL conţine toate informaţiile necesare construcţiei şi dezvoltării unui organism.

Aceste informaţii sunt codate într-un DNA.

Fiecare persoană este purtătoarea unui grup specific de 46 de cromozomi: 23 materni şi 23 paterni. Aceşti cromozomi sunt „arhitecţii“ organismului uman formând DNA-ul specific fiecărei persoane.

ADN/ DNA (Acid dezoxiribonucleic) – Conţine întreaga informaţie necesară „construirii“ unui organism. E alcătuit din secvenţe lineare de mici molecule (nucleotide, numite şi „cărămizile vieţii”), a căror ordine şi poziţie specifică în genom codifică informaţia cuprinsă de DNA.

Să ne imaginăm că într-un oraş (într-un DNA) sunt 46 de biblioteci (CROMOZOMI) care conţin toate informaţiile privitoare la construcţia şi organizarea oraşului. Sunt necesari doar 23 de arhitecţi/cromozomi pentru construcţia oraşului. în fiecare bibliotecă sunt albume cu planurile specifice unei anumite operaţiuni referitoare la acest oraş, albume numite GENE. De regulă, avem în fiecare bibliotecă câteva mii de astfel de albume/cărţi numite GENE. Numărul total de gene /cărţi într-un organism uman nu e mai mare de 30.000, cu mult mai puţine decât s-a presupus iniţial. La oameni, aceste informaţii genetice sunt transmise de la părinţi la copii, fiind folosite numai cele dominante (cele care convin organismului la un moment dat) şi care determină nu numai – să spunem -culoarea ochilor, înălţimea, forma atletică a fiecărei persoane, dar şi susceptibilitatea la diferite infecţii.

Există o singură excepţie de la această regulă; excepţia este cromozomul „Y“. Acesta este trecut de la tată la fiu, neschimbat, din generaţie în generaţie. Neschimbat, în cazul în care nu a intervenit o MUTAŢIE. Mutaţia reprezintă o mică schimbare, întâmplătoare, de obicei care nu răneşte organismul, dar care se perpetuează, fiind astfel transmisă de la tată la fiu, în familia acestora, din generaţie în generaţie, pentru mii şi mii de ani. Ei bine, când geneticienii identifică un astfel de marker, ei îi pot urmări deplasarea geografică pe harta lumii. Fiecare astfel de marcăr este esenţial pentru începutul unei noi ramuri din acest trunchi al arborelui rasei umane. Astfel, s-a putut vedea traseul urmat de diferite triburi plecate din Africa şi împrăştiate peste tot în lume pe perioade de milenii.

HAPLOGRUPUL reprezintă un grup de ramificaţii (linii) genetice care au în comun o mutaţie sau un set de mutaţii specifice indivizilor din grupul respectiv. Haplogrupurile sunt definite de mutaţii care se produc într-un anumit loc şi timp şi care au în mod caracteristic distribuţii geografice reprezentative pentru epoca şi amploarea migraţiilor. Lunga călătorie a acestei ramuri a fost în continuare determinată de variaţiile climaterice ca, de exemplu, preponderenţa gheţii în acea perioadă. Oamenii au fost împinşi să caute refugii spre zone mai calde, spre sud, în Balcani, dar şi în Spania şi Italia.

În momentul de faţă, este dificil pentru geneticieni să aprecieze numărul total de haplogrupuri existente, deoarece oamenii de ştiinţă nu au destule informaţii despre noi. Cu cât vor fi mai mulţi participanţi la proiectul GENOM, cu atât aceste informaţii vor fi mai complexe.

Introducere în istoria descoperirilor genetice:

1866-Studiul DNA-ului Gregor Mendel publică rezultatele studiilor sale cu privire la factorii moştenitori la mazăre.

1950 (şi anii următori din deceniul 5) – Maurice Wilkins (1916- ), Rosalind Franklin (1920-1957), Francis H. C. Crick (1916-) of Britain and James D. Watson (1928- ) descoperă structura chimică a DNA-ului, deschizând astfel o nouă ramură a ştiinţei – biologia moleculară.

1957 – DNA polymerase 1963 – DNA segmentare

1966 – Este descoperit Codul Genetic

1983 – Barbara McClintock (1902-1992) din S.U.A. primeşte Premiul Nobel pentru descoperirea faptului că genele îşi pot schimba poziţia înăuntrul cromozomilor.

Românului George Emil Palade i se conferă, în 1974, Premiul Nobel pentru descoperirea Ribozomilor.

La sfârşitul anilor ’80 – o echipă internaţională de oameni de ştiinţă începe proiectul de cercetare şi înregistrare a genomului uman planetar: „project to map the human genome“.

1990 – Terapia cu Gene este folosită pentru prima dată la un pacient.

1993 – Dr. Kary Mullis descoperă tehnica de PCR, pentru care primeşte Premiul Nobel.

1994 – FDA aprobă prima inginerie genetică în alimentaţie – roşiile FlavrSavr fiind cele care vor avea, astfel, un gust mai bun şi o viaţă mai lungă în aprozare.

1997 -Oaia Dolly-adult clonat.

primul animal

1998 – Scandalul Clinton/ Lewinsky are la bază dovada de necombătut DNA.

2000 – J. Craig Ventor, împreună cu Francis Collins, anunţă secvenţele întregului genom uman.

Să ne întoarcem acum la călătoria noastră genetică.

Haplogrupurile au devenit o sursă de interes pentru cei care au început să studieze cromozomul Y şi implicaţiile studiului acestuia asupra originii noastre ancestrale.

Azi, este cunoscută evoluţia primatelor şi faptul că, milioane de ani în urmă, cimpanzeii, gorilele, gibonii şi urangutanii s-au împrăştiat din arborele nostru, al primatelor.

Noi, oamenii (hominoizii), am mers într-o direcţie diferită de evoluţie şi, în final, din mai multe linii de evoluţie, a supravieţuit numai o ramură, cea a lui sapiens sapiensis; neanderthalienii au fost una din ramurile ultime de dispariţie.

Având originea în Africa, omul modern de azi s-a răspândit peste tot în lume adaptându-se la condiţiile climatice şi geografice. Aceste adaptări pot fi văzute prin culoarea mai deschisă sau mai închisă a pielii (datorită cantităţii mai mari sau mai mici de soare pe care o primeşte), construcţia corporală (cei din zona arctică căutând să-şi menţină temperatura corpului, alţii din zonele muntoase căutând să-şi adapteze corpul la o cantitate mai mică de oxigen).

Dar ce este RNA-ul?

El ar reprezenta o bibliotecară care îţi caută o carte de care ai nevoie şi chiar ţi-o şi copiază, oferindu-ţi copia. Uneori, mici greşeli pot apărea la copiere, greşeli care se pot transmite din generaţie în generaţie. Acestea sunt mutaţiile.

Mutaţiile totale pe care le-a suferit un grup de persoane de-a lungul miilor de ani formează un trib numit „Haplogrup“.

Cu acest minim de cunoştinţe genetice, să ne continuăm călătoria.

Harta # 1

Harta aceasta este a Europei în timpul Paleoliticului, respectiv în urmă cu 18.000 de ani, când continentul era prins în ghearele ultimei glaciaţiuni.

Gheaţa, a cărei grosime era de 2 kilometri, acoperea cea mai mare parte a nordului Europei şi Munţii Alpi. Nivelul mărilor şi oceanelor era cu circa 150 metri mai jos ca astăzi, coasta marină având un cu totul alt aspect. De exemplu, Britania şi Irlanda erau conectate la continent, Marea Mediterană nu comunica cu Oceanul Atlantic, Italia era şi ea legată de coasta Dalmaţiei, iar Peninsula Balcanică era conectată printr-o pânză de pământ la Anatolia (Marea Tracică/Egee neexistând încă).

Toate acestea nu sunt arătate pe harta de mai sus.

Ceea ce ne interesează sunt cele trei grupuri de populaţii existente la sudul calotei glaciare.

Harta # 2

În urmă cu 12.000 de ani, temperatura globului creşte, gheaţa începe să se topească treptat, pământul redevenind mult mai propice plantelor şi animalelor.

Neanderthalezii dispar în urmă cu 14.000 de ani lăsând triburile nomade de Cro-Magnon, în căutarea hranei, să-şi părăsească cele trei locaţii: Peninsula Iberică (genomul „Rlb“), central europenii (genomul „I“) de la sud de Carpaţi, şi cel est- european („Rla”din zona Massagetică de mai târziu).

Aceste trei grupări umane, în locurile lor de refugiu din perioada glaciară, au suferit mutaţii caracteristice care se disting pe Haplogrupurile care-i şi reprezintă: Rlb, I şi Rla. Părăsindu-şi locurile de refugiu, ei se propagă în toată Europa reprezentând şi azi 80% din populaţia europeană.

În urmă cu 8.000 de ani, oamenii Neoloticului din Orientul Mijlociu, dezvoltând o nouă tehnologie a agriculturii, încep să pătrundă în Europa, prin Balcani, pe pânza de pământ ce lega Europa de Anatolia şi care va fi înghiţită de ape în urmă cu 6.800 de ani. Aceste noi Haplogrupuri sunt: E3b, F, J2 şi G2.

Harta # 3

Aceste Haplogrupuri Neolitice sosesc în valuri, în perioade de timp diferite, fiind şi astăzi găsite predominant de-a lungul coastei Mării Mediterane. Ele reprezintă până în zilele noastre 20% din populaţia Europei. Este interesant de ştiut că tehnica agriculturii adusă de ei se va răspândi mult mai departe decât cei care au inventat-o.

În urmă cu 4.500 de ani soseşte, dinspre Munţii Urali, Haplogrupul N3, cel care va da naştere limbii finno-ugrice.

= Membrii haplogrupului Rlb, definit de M 343, sunt descendenţii direcţi ai primilor oameni moderni europeni, numiţi generic drept oamenii de Cro-Magnon. Aceştia au ajuns în Europa acum 35.000 de ani, într-o perioadă în care neanderthalienii încă populau regiunea Purtătorii marcărului M343 ţeseau haine şi construiau colibe pentru a rezista climei reci din Paleoliticul superior. Ei utilizau unelte relativ sofisticate, din piatră, os şi fildeş. Bijuterii, obiecte cioplite şi elaborate picturi rupestre colorate stau mărturie pentru surprinzător de avansata cultură Cro-Magnon din timpul ultimei ere glaciare. Când clima s-a încălzit, grupuri omogene din punct de vedere genetic au recolonizat Nordul, astfel încât 70% dintre bărbaţii din sudul Angliei fac parte din Rlb, la fel ca în anumite părţi ale Spaniei şi Italiei, unde ponderea lor este tot de peste 70 de procente.

= Membrii Haplogrupului „I“ au ajuns în Europa în urmă cu 60.000 de ani, ca urmare a liniilor genetice: Ml 68 — M89 — Ml 70. Astăzi, membrii acestui Haplogrup pot fi găsiţi în partea centrală şi sud-estică a Europei, ei fiind cei ce vor da naştere la 45% din populaţia Scandinaviei, vikingilor şi celţilor.

Acum, când sunteţi posesorii cunoştinţelor de bază cu privire la formarea populaţiei europene, vă invit să ne continuăm călătoria genetică .

Să vedem ce rezultate am primit din punct de vedere al genomului căruia îi aparţin: rezultatul pentru mine a fost……..„I“ sau, mai corect, Ilb.

Istoria strămoşilor mei începe în urmă cu 60.000 de ani când unul dintre ei, Marcărul M 168, se aventurează afară din Africa. Ce 1-a determinat la această aventură nimeni nu ştie precis; poate o climă mai bună, cu mai multă umiditate, poate spiritul de aventură care, ca şi pe mine, zeci de mii de ani mai târziu, mă va determina să ajung în America. Numărul total de Homo Sapiens la acea dată nu era mai mare de 10.000. Uneltele folosite de ei în acea perioadă erau confecţionate din piatră, dar spiritul artistic nu le lipsea.

Antropologia şi arheologia ne sugerează că omul modern a apărut în Africa în urmă cu 200.000 de ani iar migraţia în afara continentului a început cam cu 60.000 de ani în urmă.

Bărbatul care a dat naştere marcărului genetic care mă caracterizează a trăit undeva în nord-estul Africii, undeva prin Rift Valley, prin Etiopia de azi sau Kenia ori Tanzania, în urmă cu 79.000 de ani. De ce oare acest strămoş al meu s-a aventurat afară din Africa rămâne o întrebare la care nu cred că vom avea un răspuns sigur. Probabil că fluctuaţiile climaterice au jucat un rol important în acest exod. S-a întâmplat ca, în Europa, calota glaciară să înceapă să se topească determinând – şi în Africa – încălzirea temperaturii şi creşterea umidităţii locale. Părţi ale neospitalierei Sahare devin peste noapte locuri fertile, deşertul transformându-se în savană. Animalele încep să populeze acest nou coridor de verdeaţă determinând şi migraţia vânătorilor. Strămoşii mei, urmărind animalele şi climatul mai bun din aceste zone, vor începe să se mute în aceste noi locuri. în plus, la aceste schimbări se adaugă şi faptul că strămoşii au dezvoltat o nouă capacitate intelectuală: cea de comunicare verbală, aparent inexistentă înainte, dându-le acum un avantaj major faţă de primatele existente anterior. Perfecţionarea uneltelor şi a armelor, posibilitatea de a planifica şi coopera unii cu alţii, cât şi creşterea capacităţilor de explorare a resurselor, au permis oamenilor moderni o mai rapidă migrare spre noi teritorii, explorarea noilor resurse, dar şi înlocuirea altor ominide.

Un nou pas îl reprezintă migrarea marcărului M 89 spre Orientul Mijlociu, marcăr care se găseşte într-un procent de 90-95% în populaţia neafricană.

În urmă cu 40.000 de ani, clima se schimbă din nou începând să fie mai răcoroasă şi mai secetoasă. Nordul Africii este afectat destul de drastic şi păşunile înfloritoare ale Saharei redevin deşert, astfel că, pentru următorii 20.000 de ani, clima nu va mai fi propice vieţii. Având deşertul în faţa lor, strămoşilor mei nu le-au rămas decât două opţiuni: să rămână pe loc în Orientul Mijlociu ori să continue explorarea lumii (reîntoarcerea în Africa nefiind o opţiune). Astfel, în timp ce unii dintre descendenţii lui M 89 rămân pe loc, cei mai mulţi pornesc după turmele de bufalo, antilope şi mamuţi, spre zonele Iranului de azi,

În timp ce alţii îşi vor continua migraţia spre stepele din centrul Asiei. Un mic grup însă, va continua să se deplaseze spre nord, din Orientul Mijlociu spre Anatolia şi de acolo, pe pânza ce încă lega Peninsula Balcanică de Anatolia, spre Europa, reprezentând noul marcăr M 170.

Astfel, îmi găsesc strămoşul M 170 ca stăpân al Balcanilor în aşa-zisa Cultură Gravettiana din paleoliticul superior şi care se va răspândi spre nordul Europei. Cultura Gravettiana îşi ia numele de la site-ul arheologic La Gravette, din Franţa, unde uneltele găsite erau diferite de cele ale Culturii Auriganaciene. Cultura Gravettiana este cunoscută şi prin sculpturile de femei voluptoase, probabil zeităţi feminine. Bărbatul care aparţine markărului M 170 se naşte în urmă cu 20.000 de ani, într-una din zonele de refugiu din sudul Munţilor Carpaţi, undeva prin Balcani, când ultima glaciaţiune avea loc în Europa. Pe măsură ce calota glaciară începe să se topească, acum 15.000 de ani, se desprinde din M 170 marcărul I lb care va începe să-şi părăsească locurile de refugiu şi să se deplaseze spre nord, jucând un rol esenţial în repopularea nordului Europei. Vikingii, celţii – ca de altfel 45% din populaţia scandinavă – sunt parte din acest

Haplogrup Ilb, de asemenea responsabil pentru formarea populaţiei centrale şi sud-est europene.

Faptul că, în sens biologic, genetic, „Noi nu suntem urmaşii Romei“ este azi foarte clar. Ex-romanii, ca mai toată Europa de Vest, aparţin grupului genetic Rlb, în timp ce populaţia de azi a ţării noastre aparţine majoritar Haplogrupurilor I lb şi Rla.

În acest caz când, după unii latinomani, suntem consideraţi urmaşi ai soldaţilor lui Traian, cine greşeşte: lingviştii şi istoricii români sau geneticienii ?

Vă lăsăm pe dumneavoastră să decideţi.

În final, îmi vin în minte cuvintele filozofului englez Antony Hope:

„A explica adevărul oamenilor care nu sunt structuraţi mental să-I înţeleagă este similar cu a promova incultura“.

Cu tot respectul pentru părerile unor latinomani, îmi permit să afirm că, la nivel intelectual, dânşii, negând evidenţele, dau dovadă de un diletantism cras. în plus, a nu cunoaşte istoria ţării care te-a plămădit pe tine şi pe strămoşii tăi, este o frondă adusă celor 237,502 kilometri pătraţi, în care trăieşte un popor spre care, cu veacuri în urmă, se uitau cu respect toate cancelariile Europei.

Dr. NAPOLEON SĂVESCU