MONITOR CULTURAL * on-line

~N.N. Tomoniu: „Fântâna lui Coşbuc“

Cielo lui Romică porni lin, fără zgomot, infiltrându-se în traficul infernal al oraşului Târgu-Jiu aidoma unei zebre vârâte printre hipopotamii din bălţile pe cale de secătuire ale Africii. Chiar şi duminica, prin traficul de astăzi poţi sfârşi strivit, ba chiar sufocat mortal ca puii pierduţi de mama lor, în cireada de hipopotami.
Mă gândeam la parcul ceauşist de Dacii de acum două decenii! Care-ar fi umblat astăzi, duminica? Cele cu soţ sau fără soţ? Poate că unii au şi uitat de restricţiile acelea când de cuvântul „week-end” nici nu se-auzise ci doar de „munca patriotică de duminică” şi „iconomia de combustibil, măi tovarăşi!”. Acum, în varietatea de modele de maşini, cu mărci cunoscute pe-atunci abia din filme sau ziare, Daciile au ajuns ca opincile din cauciuc înainte de a ieşi „adidaşii chinezeşti de 10 lei jumate”!
–          Aveţi grabă? Am lua-o pe varianta Rovinari şi ieşim prin Godineşti la Tismana, îmi întrerupse firul gândurilor Romică, un consătean.
–          Nici o grabă, n-am mai dat pe-acolo de ani putrezi! Numai că mi-e cam foame, tragem undeva?
–          Mâncăm nişte mici la Fântâna lui Coşbuc, ajungem în cinci minute.
Hmmm! Câtă blasfemie şi pe cârciumarul ăsta! reluai eu gândurile.  Să lege numele cârciumii de al lui Coşbuc!
Cielo opri lin la fel cum pornise şi intrarăm. Până se frig micii mă iau în vorbă cu cârciumăriţa:
–          „Ziceţi că aici e Fântâna lui Coşbuc?” aruncai eu zâmbind.
Spre uimirea mea, cârciumăriţa nu pricepu deloc aluzia la barul plin până la refuz de sticle cu alcool.
–          Da! Veniţi să vi-o arăt e chiar aici la intrare! Acum a rămas înăuntrul construcţiei dar am reamenajat-o pentru interior şi a fost bine curăţită.
Am ieşit simţind că m-aştepta o mare surpriză.

Pe vremea lui Ceauşescu, pe aici pe la Băleşti, mergând pe şoseaua Târgu Jiu – Motru, maşinile treceau ca vântul iar turiştii n-aveau de ce să oprească în plin câmp, la o fântână din afara satului.
Doar câţiva săteni din apropiere îşi mai  opreau căruţele pentru ca să-şi umple urcioarele de la „Fântâna lui Coşbuc”. Doar ei şi câţiva „de pe la judeţeana de cultură” ştiau că aici avusese loc cu adevărat, tragicul accident al lui Alexandru, fiul lui Coşbuc, rulând nebuneşte Mercedesul Benz-Torpedo împreună cu moşierul Ion-Alexandrescu Stâlpeanu din Teleorman.
Povesteşte Lucian Valea in cartea „Pe urmele lui Coşbuc”:
„Întorcându-se de la Târgu-Jiu împreună cu Alexandru Coşbuc, Alexandrescu accelerează ca să nu-i prindă noaptea pe drum. În raza comunei Băleşti, maşina se loveşte de un bolovan, în plină viteză şi se răstoarnă. Moşierul moare imediat „cu coşul pieptului zdrobit de volan”, Alexandru „cu craniul fracturat”, mai rezistă încă. Ţăranii adunaţi la locul accidentului nu ştiau decât că tânărul „e prieten al „boierului” care le călcase găinile în mai multe rânduri”. Jandarmul venit la faţa locului obţine „cu mare greutate (..) o căruţă, paie şi câteva perne” pentru transportarea rănitului la Târgu Jiu. Ajuns „în toiul nopţii”, la spital, medicul de gardă e incapabil să întreprindă o intervenţie chirurgicală „care poate ar fi salvat viaţa rănitului”. Poetul ajunge la spital abia în zori; băiatul lui murise şi se afla la morgă. Foaia de calendar arăta data de miercuri 26 august 1915.”
Acest text, rămas în memoria maicii ghid Evloghia de la Mănăstirea Tismana, era spus aproape zilnic vizitatorilor mânăstirii. Apoi, aceştia erau conduşi spre un frumos vitraliu dăruit mânăstirii de către Elena şi George Coşbuc în memoria fiului lor Alexandru. Dacă turiştii nu se grăbeau, li se putea recita chiar şi „Moartea lui Fulger” pentru ca în final să fie îndemnaţi să vadă „Vila Sfetea, unde a trăit mama lui Coşbuc” sau fântâna Chihaia unde Coşbuc discuta seară de seară în susurul izvoarelor cu Ramiro Ortiz, ambasadorul Franţei în România anilor 1915.
Astăzi aceste locuri de patrimoniu cultural românesc nu mai există! Ele au fost distruse pe vremea comuniştilor. Vila Sfetea, ajunsă în ruină completă, a avut noroc devenit Vila Ursu, pe un proiect în turism dar Fântâna Chihaia n-a mai fost refăcută fiind inundată astăzi de bălării.
Un ţăran cu mult cap, cum au de obicei ţăranii, a refăcut în schimb Fântâna lui Coşbuc de la Băleşti construind în jurul ei un popas turistic încă neterminat întrutotul dar deja de invidiat. Patronul de astăzi era acum două decenii, un pârlit de barman la un  bufet ceauşist. Când a venit „schimbarea de regim” şi-a făcut lângă fântâna lui Coşbuc cârciuma  lui proprie şi a mai cumpărat şi nişte rable de camioane „date la casat” de la şantierele din apropiere pe care le-a pus pe roate.
–          Maşina lui Alexandru Coşbuc, nu s-a răsturnat aici lângă fântână ci peste drum, acolo unde avem camioanele, zice gazda.
Privesc într-acolo. 10 basculante noi nouţe de tonaj greu aşteaptă ziua de lucru de mâine. Dincoace de parcare, la popasul turistic, patronul a pus o placă „memorativă”, aşa cum s-a priceput el. A scris şi nişte viersuri, mă rog, e frumos amplasată în cadrul general? Este! Şi citim:
„Alexandru Coşbuc – student – Decedat 26 08 1915
„Dar de-ai vrea iubite tată/ Să le cânţi nemernicia/ Cântă-le-o că eu din groapă/ Neîncetat o să te-ajut”
PLACA MEMORATIVA – Ridicată de Ion Vîrtanu în anul 1994″ 
Plec gândindu-mă că politicienii şi jurnaliştii ar trebui aduşi „cu forţa” aici. Omul acesta tot construieşte de vreo 20 de ani. În fiecare an mai adaugă ceva. Iar ca el sunt mulţi dar noi nu-i vedem, de parca ne-a orbit Dumnezeu!
Ei bine, nu nea orbit Dumnezeu ci populismul ieftin de tip boculist, vadimist, becalist sau alte mode, alimentat de ziare vândute!
Priviţi deseară la televiziuni, citiţi mâine ziarele: dezastrul de pe lume s-a adunat în România.
Dacă te uiţi însă bine prin ţară, oraşele se sufocă de maşini, majoritatea noi, se construieşte in draci, mâine oraşele Bucureşti şi Ploieşti se vor uni, şoselele naţionale şi judeţene se lărgesc şi se asfaltează mereu, şcolile sunt pline de calculatoare, nea Ion vorbeşte cu nevastă-sa Maria la celular!
Nu mai sunt cozi la butelii, nu se mai vinde pâinea, uleiul şi zaharul pe cartelă! Dar din ecrane, „moderatori” de televiziuni şi politicieni cu ochii scoşi din orbite ne spun că trăim în plin cataclism, într-un dezastru perpetuu!

Anul acesta vor fi alegeri.
Ţineţi-va bine, urmează un cutremur de gradul 9!
Vom muri cu toţii!
Adio dragii mei!

Prof. NICOLAE N. TOMONIU