MONITOR CULTURAL * on-line

~N.N. Tomoniu: „Fenomenul Tismana“

ISTORIC

De-a lungul vremii, aproape că nu există vizitator care să fi scris despre Tismana şi să nu fi remarcat senzaţia de înviorare şi sănătate pe care o simţi imediat ce străbaţi Valea Tismanei. Studiind atent fenomenul timp de mai mulţi ani, îmi dau astăzi seama, că acele descrieri nu erau un act de complezenţă ci o constatare venită din instinctul fiecăruia, ca rezultat al unui fenomen natural inexplicabil pentru oricare turist care venea aici.

Cea mai veche tentativă de a explica senzaţia imediată de „lume aparte” a Văii Tismanei nu ne vine de la vreun biolog cum s-ar putea crede ci de la un istoric: Nicolae Densuşianu. Cercetând valea, acesta şi-a dat seama că un astfel de loc, în care te simţi bine, era imposibil să nu fi fost remarcat de oameni încă din preistorie. Densuşianu a găsit şi urme, printre care, Columna Furniei (Mama), după el, cel mai valoros simulacru megalitic de pe Valea Tismanei aflat pe versantul estic al văii, lângă platoul păstrăvăriei mânăstirii.

Astăzi ascunsă de vegetaţie, interesanta figură arhaică prelucrată primitiv în stâncă, o reprezenta pe zeiţa mamă Bendis, a geto-dacilor. Similară zeiţei Arthemis a grecilor, cultul ei există şi astăzi prin adorarea, în creştinism, a Fecioarei Maria. Platoul din faţa megalitului era destinat pentru ritualuri religioase dacice cu mult înainte de perioada creştină. Cercetând „Tradiţiunile din judeţul Gorjiu” Densuşianu scrie: „Din jos de Mânăstirea Tismanei pe coasta orientală a vălei se află o figură arhaică sculptată în stâncă pe marginea unei prăpăstii. Ea poartă la popor numele de „Mamă”. [1]

Deci, încă din studiul preistoriei Tismanei se remarcă pârâul Furnia[2], un adevărat cuptor de viaţă, de aer pur şi sănătos provenit din cascadele carstice presărate de-a lungul fundului prăpastiei. Alături, pe versantul vestic al râului Tismana, se află renumitul platou numit de popor „Pişetori” unde curge pârâul Gurnia, pârâu geamăn cu Furnia, precum şi vestita peşteră în care s-a odihnit pentru prima oară Nicodim cel Sfinţit de la Tismana. În căutarea locului sfânt, dătător de viaţă şi lecuitor de boli de care cu siguranţă auzise, cuviosul Nicodim se nevoieşte mai întâi în peştera Gurniei. Povesteşte Ştefan Ieromonahul:

„Apoi dându-se jos din peşceră, a stătut pre piatră, înaintea peşterii cei mari, unde este acum sânta mânăstire zidita cu faţa catră resărit şi cu mânile ridicate catră înălţime şi mintea şi okii sufletului către D-zeu, rugându-se cu lacrămi, ca să-i descopere, în carea parte de loc voieşte despre Resărit, sau des­pre Apus de opşte a-i înălţa sântul jărtfelnic cu mânăstire, precum i s’a poruncit. Şi aşa treimile stând în picioare ziua şi noaptea, neclătit rugându-se.

Iar a treia zi pre la miezul nopţii s’a pogorît lumină preste sântul şi s’a făcut ca un stâlp de foc de la ceriu până la pământ, şi glas din lumină, dicând către „.sântul. „Că aicea, unde stai, este locul cel poruncit ţie de mai nainte, ca să-mi înalţi mie jertfelnic întru cin­stea şi pomenirea Adormirei Maicei mele, cu mânăstire de adunare de monahi, cu veţuire acelor, ce vor voi să se mântuiască. Şi darul, meu şi mila mea şi a Maicei mele, prin rugăciunile tale nu va lipsi dintru acest locaş pânî în sfârşit, şi iată că-ţi dau ţie putere preste tote duchurile cele necurate, si să tămădueşci cu darul meu toate boalele si toate neputinţele din oameni, carii vor veni la tine, şi în lăcaşul tău acesta cu credinţă”.

Dintr’această lumină şi arătare D-zeească din ciasul acela al arătării s’a îmbrăcat Sântul cu putere D-zeească, şi a luat darul tămăduirilor şi putere asupra duchurilor celor necurate”.[3]

La începutul secolului XX, George Coşbuc petrecându-şi vacanţele la Vila Sfetea, îşi aşează o masă de lucru în al treilea loc binecuvântat de pe Valea Tismanei. Era un loc cu aer ozonat, binefăcător, provenit de la un izvor carstic puternic, unde se va amenaja Fântâna Chihaia apoi Parcul Chihaia cu vestita „Alee a Tainelor”, loc de promenadă pentru scriitorii vremii. In jurnalul Vilei Sfetea[4] se găsesc, consemnate de diferiţi vizitatori, oameni renumiţi ai timpului, următoarele note:

„În această localitate cei tineri se îmbărbătează contemplând minunile naturii şi monastirea, producţiune a geniului român după descălecare, iar cei bătrâni îşi îndepărtează sfârşitul prin clima, apa, aerul şi modul de viaţă potrivit ei”

,,Ce fericire să poţi fi singur în contact cu natura. Numai la Tismana am avut această ocazie!”

,,Vedem şi simţim cât de bine e dincoace de Carpaţi. Doamne-ajută ca tot aşa să aflăm şi dincolo de ei.”

,,Am fost în anul 1907-1908 şi sper să continui a veni în această splendidă localitate plină de aer, de linişte şi de inspiraţie!”

Inutil de a mai continua! Pentru că însemnările despre natura şi aerul sănătos de pe Valea Tismanei sunt fără de sfârşit.

Să ne concentrăm atenţia acum, asupra fenomenelor carstice unice de aici, generatoare de oxigen şi bioxid de carbon, absolut pure, necombinate chimic cu nici o noxă poluantă, dăunătoare organismelor vii.

*

FENOMENUL TISMANA

Fenomenul carstic unic de la Tismana este datorat procesului chimic care are loc deasupra pâraielor ţâşnite din peşterile de calcar, unde apa a fost amestecată în subteran sub forma unor ioni de calciu amestecaţi cu ioni ai carbonaţilor de hidrogen. Pe lângă aceştia, apa mai conţine şi alte ingrediente ale rocilor eruptive şi ale solului prin care trece: nisip, cenuşă calcaroasă, argilă, biomasă de adânc. Acestea nu intră în procesul chimic ci se vor depune pe fundul pârâului de suprafaţă, alături de produsul principal al reacţiei chimice carbonatul de calciu, care se depune la rândul lui, sub forma tufului calcaros numit popular la Tismana sigă iar de geologi, Travertin de Tismana.

Produsele secundare ale procesului chimic sunt bioxidul de carbon şi apa, componentă a pârâul propriu zis. Aceasta, duce mai departe ingredientele secundare sosite din peşteră, curăţind rapid izvorul carstic.

Până aici, factorul fizico-chimic a fost bine studiat de cercetătorii din întreaga lume, care au dat şi ecuaţia echilibrului calco-carbonic inserată în imaginea de mai sus. Tuful sedimentar, travertinul, nu a fost semnalat de aceştia doar pe lângă izvoarele carstice ci şi pe lângă izvoarele ţâşnite din roci eruptive conţinând siliciu. Acestea, dau o cantitate enormă de sediment mai ales dacă izvorul subteran este de natură termală, în stare să dizolve rapid roca. Se formează la ieşire blocuri imense de travertin, nume dat de localitatea Travoli din Italia, unde travertinul a fost exploatat industrial pentru ornamentaţii ale faţadelor unor clădiri sau construcţia unor fântâni celebre precum fântâna Tivoli din Roma.

Pe lângă asemenea izvoare de ape termale s-au construit staţiuni şi sanatorii care atrag un imens număr de bolnavi datorită binefacerii izvorului termal in primul rând.

Spre deosebire de ce se întâmplă în lume, la Tismana nu izvorul în sine este tămăduitor (deşi, prin apa lui, poate ajuta şi acesta feluritelor boli!) ci produsele secundare generate de factorii chimici care produc travertinul de Tismana.

Acestea fiind bioxidul de carbon şi apa, s-ar putea trage concluzia că nu-i nimic fenomenal aici! Intervine însă la Tismana şi un a treilea factor esenţial: factorul biologic. Pe pâraiele carstice ale Văii Tismanei creşte o specie de muşchi de apă, mare devoratoare a dioxidului de carbon, eliberând în schimb oxigen! Alături de acest muşchi, insuficient cercetat de biologi, s-au adaptat o serie de plante semi-acvatice şi chiar microorganisme al căror efect se face simţit de la câţiva metri imediat.

Cât ai fi de obosit, intrând în perimetrul izvorului oboseala încetează brusc, inima revine la pulsul normal, respiraţia devine extrem de uşoară. Starea de bine şi de sănătate se înscrie pe o curbă mereu ascendentă, culminând cu o uşoară euforie care te duce instinctiv către izvor pentru a sorbi stropi de sănătate. Aplecându-te, simţi o boare de oxigen benefică mergând pe deasupra apei, paralel cu cursul de apă. Urmărind-o, observi direcţia ei înspre râul de confluenţă. Pentru că există practic, de regulă, mai multe pâraie gemene izvorând din versanţii calcaroşi ai unui râu aidoma celor de pe Valea Tismanei.

De pildă, astfel de pâraie pot fi observate şi în Munţii Cernei, în Parcul Natural Domogled-Valea Cernei, cu care oraşul Tismana nu numai că se învecinează dar are din el în proprietate câteva mii de hectare în partea de nord.

Toate aceste vârtejuri oxigenate de pe pâraie, alimentează în final întreaga vale a râului principal. „Vine valea!” spun localnicii cu o urmă de mare mândrie şi nu este de mirare că în vremea lui Sfetea şi Coşbuc, Tismana a fost declarată localitate climaterică iar parcul Chihaia înscris la Paris printre parcurile naturale ale Europei de atunci. Tot atunci, în incinta mânăstirii a fost amenajat şi un sanatoriu.

Fenomenul Tismana, pe care omul preistoric l-a simţit instinctiv pentru a instala în apropiere aşezări permanente, nu trebuie lăsat la voia întâmplării. Parcul Chihaia a fost distrus iar pârâul Furniei a secat natural. Fără voia lor, măicuţele de la Mănăstirea Tismana s-au trezit şi ele cu izvorul dătător de viaţă al peşterii mănăstirii secat. Când s-a săpat galeria centralei subterane a Complexului Hidroenergetic Cerna-Motru-Tismana, izvorul peşterii mănăstirii a găsit o breşă, şi-a deviat cursul subteran şi a încetat a mai înconjura mănăstirea cu aer oxigenat. Cele trei izvoare trebuie refăcute cu toate că flora din jurul pâraielor secate a migrat spre râul de confluenţă, contribuind în continuare la oxigenarea văii! Un Proiect de Hotărâre înaintat de mine în Consiliul Local Tismana, a fost respins de către … un inginer silvic şi alţi consilieri care au invocat proprietatea privată din jurul pâraielor de pe Valea Tismanei.

Dar prin acest articol şi prin altele care vor urma, voi milita cu ajutorul Fundaţiei Tismana, pentru reabilitarea mediului natural de pe Valea Tismanei. Frica de moarte instalată în capul politicienilor, faţă de pericolul încălzirii globale, îmi va fi de ajutor!

*

FENOMENUL TISMANA POATE FI EXTINS!

Prima tentativă de a crea o mini atmosferă alături de biroul de lucru, aparţine regretatului preşedinte al cooperativei „Arta Casnică Tismana”, Traian Burtea în anii 1970. Cooperativa captând pentru nevoile proprii izvorul carstic Chihaia, d-l Traian Burtea s-a gândit să amenajeze o fântână arteziană în faţa imobilului. Intuind că apa captată a Chihaiei conţine aceleaşi substanţe şi prin aducţiune, el a adus blocuri de sigă de la izvorul de pe Valea Tismanei şi, foarte important, a ales acele blocuri de travertin care conţineau muşchi. Ca un miracol, totul a funcţionat perfect. Muşchiul s-a regenerat rapid, plantele semi acvatice au apărut ca din senin iar in jurul fântânii arteziene oxigenul se simţea, mai ales dacă ai fi fost un om, avizat asupra fenomenului ca acum.

Din păcate, pe atunci meşterii artizani se sesizau doar de ţesătoarele care se aciuiau prin preajma fântânii arteziene, în căutare de loc răcoros. Debitul a fost redus şi cum iarna se mai crea şi polei în jur, apa a fost închisă.

La Târgu Jiu, apa potabilă era adusă, nu cu mult timp în urmă, de la izvoarele carstice de la Runcu. Pe pereţii interiori ai fântânilor arteziene din oraş se dezvolta natural o generaţie nouă de muşchi iar în bazin se observau straturi subţiri de …travertin. Dar spiritul gospodăresc şi estetic a fost mai puternic decât grija pentru protecţia mediului: fântânile erau şi sânt şi azi, curăţate periodic. Dacă s-ar gândi amenajarea unor fântâni care imită fenomenul natural de la Tismana, aidoma italienilor care imită fenomenul Travoli prin celebra fântână din Roma, târgujienii ar avea numai de câştigat.

Putem merge mai departe. Au apărut în ultimul timp fântâni artificiale în curţile unor vile sau chiar mini fântâni artificiale de apartament. Dacă proprietarii ar adăuga în apa reciclată şi agitată artificial, praf de calcar iar pereţii interiori ai bazinului s-ar căptuşi cu muşchi, este posibil ca fenomenul de degajare a oxigenului să aibă loc aidoma fenomenului natural de la Tismana. Iar apa micilor lor fântâni arteziene să nu mai miroase a ou clocit!

Este o idee de luat în seamă nu numai pentru crearea unui mediu cu aer curat dar şi pentru dezvoltarea unei noi industrii: aceea a fântânilor artificiale ecologice generatoare de bio oxigen.

În atmosfera mereu mai poluată a planetei, nici o idee nu trebuie neglijată!

Iar protecţia mediului trebuie să devină una din preocupările permanente ale oamenilor, indiferent de statutul lor social.

Originalul acestui articol poate fi găsit la adresa Internet http://www.topesti.trei.ro/opinii/natura/siga.htm

Prof. NICOLAE N. TOMONIU


[1] Nicolae Densuşianu – Dacia preistorică, Bucureşti, Editura „Arhetip”, 2002, pagina 188

[2] Din latinescul FURNUS = cuptor

[3] Stefan Ieromonahul – Nicodim Sânţitul, Bucureşti, Tipografia cărţilor bisericeşti, 1883, paginile 44-45

Anunțuri