MONITOR CULTURAL * on-line

~Pompiliu Comşa: „Neştiutele feţe ale lui Pavarotti, varianta românească“

Erico Caruso căra cu spatele sacii la moară, Elvis Presley a fost şofer, Thomas Alfa Edison, descoperitorul becului, a rămas cu patru clase primare, fiind dat afară de la şcoală. Pictorul naiv Henri Rousseau, vameş de profesie, a fost ridiculizat în timpul vieţii. Acum este expus în toate marile muzee ale lumii. Aproape toţi impresioniştii au avut o soartă asemănătoare. Pavarotti, cu care unii-l compară pe Costel, recunoscuse în 1997 că el nu cântă după partitură, neştiind s-o citească, ci după ureche. În domeniul operei, doar Placido Domingo poate fi considerat tenorul cult. De aceea din start avizez cârcotaşii că n-am nimic cu zidarul român cu opt clase Costel Busuioc,  ba mai mult sunt fericit că talentul lui este un dar de la natură, pe care-l împarte cu toată lumea. Deşi imaginea sa părea desprinsă mai degrabă din scenariul unui film de desene animate (unde şoricelul Jerry este un mare pianist, iar şobolanul Remy prepară cel mai grozav ratatouille din Paris), dincolo de povestea sa senzaţională, e adevărat nu singulară în presa zilelor noastre, fără nici un efect asupra vieţii de zi cu zi a oamenilor, numite ’’monkey stories’’, povestiri pentru maimuţe, personal am fost impresionat de victoria unui talent natural asupra unui sistem rigid şi închistat, unde o diplomă formală bate talentul. De aceea dacă aş putea i-aş transmite că dacă este dator cuiva, în afară de Dumnezeu, îşi este dator sieşi. La noi a fost plimbat din televiziune în televiziune, prima care l-a aruncat în faţa opiniei publice fiind tâmpiţica de Andreea Marin-Bănică la ale sale foste lacrimogene ’’Surprize, surprize’’, dar a rămas doar o curiozitate, ştirea fiind aruncată apoi la coş. S-a convins şi el că televiziunile te fac azi vedetă, iar după ce te storc ca pe o lămâie se debarasează de tine. O singură greşeală şi eşti istorie. Dar avertizez public pe românaşul nostru care deja a câştigat şase ediţii dintr-un concurs de tip Megastar organizat de televiziunea publică spaniolă, în ultima, pe 27 februarie, interpretând magistral ’’Ave Maria’’ de Franz Schubert, că până şi conaţionala sa, micuţa Picaso, a dispărut. Asta chiar acum, românaşii euforizaţi, îi propun deschiderea unui cont pentru a-i ajuta familia, compusă din soţie şi nu mai puţin de patru copii. Am experienţa unui gest similar, când am deschis două conturi, unul în euro, altul în dolari, pentru o revistă a diasporei, difuzată gratuit, deşi tirajul ei atinge 10.000 exemplare, în care n-am primit nici un cent, dar pentru care a trebuit să plătesc băncii emiţătoare vreo patru milioane la final de an. Cum fiecare om are viaţa lui, probabil şi destinele însă diferă. Cert este că emigrantul din Spania are o voce care trebuie cultivată, că este un copil sărac şi fără noroc până la punct din România zilelor noastre, că merită să trăiască măcar acum din muzică, aşa cum visează. Sunt sigur că va urca pe scena Scalei din Milano, îi ţin pumnii pentru asta. Mai ales că trăim într-o lume în care vedete sunt amantele fotbaliştilor, maneliştii şi copiii de bani gata ai unor politicieni. Merită ca, măcar o dată la zece ani, să adulăm şi un personaj precum Costel. Concluzionând prefaţa acestei anchete, pot afirma, fără a greşi nici un pic: viaţa lui Costel Busuioc este o lecţie.

’’Am avut o copilărie tristă şi sper ca de acum înainte să-mi meargă mai bine’’

Costel duce în suflet o poveste complicată. A fost prost tratat, s-a simţit umilit în copilărie, dar are un curaj aparte şi mai ales un spirit de luptător. El este moldovean, născut în Tomeştiul Iaşiului, mai precis în satul Goruni, dar de la 14 ani a plecat de acasă datorită sărăciei şi unei familii numeroase, cu nu mai puţin de unsprezece copii. E trist, dar  adevărat şi că de 19 ani părinţii lui n-au ştiu sau n-au vrut să ştie de el. După ce-l urmăresc la televizorul cât o palmă, conectat la o baterie de maşină, se roagă la Dumnezeu să-l mai vadă măcar o dată până vor trece în lumea drepţilor. Acum tatăl, nea Constantin, se mândreşte cu vocea lui. Costel este al doilea copil al lui şi al Georgetei, doi pensionari care locuiesc într-o casă bătrânească, cu o singură cameră cu trei paturi, ascunsă într-un cătun, departe de sat. Ultimul dintre fraţii lui Costel este în clasa a X-a la o şcoală profesională. Are fraţi care au făcut puşcărie şi sunt săraci lipiţi pământului. Bunicul lui, tatăl mamei, a fost violonist în formaţia de la Metalurgica, după cum ne spune sora cea mai mare, Mariana. Costel a păzit oi în tinereţe, apoi a spălat vagoane în Gara de Nord din Timişoara şi a lucrat ca masor la un azil de bătrâni din Ceacova. L-au găsit pocăiţii de la Oastea Domnului, o asociaţie creştină ultraortodoxă, şi aşa s-a ridicat. În 1998  a făcut nunta, dar ai lui au absentat, aşa cum au făcut-o mereu. S-a căsătorit cu Dana, pe când el avea 24 de ani. S-au stabilit în satul timişean Ghilad. Daniela, colega sa de cameră, care are mari probleme de sănătate la cei 31 de ani ai săi, spune că toţii vecinii ştiau de vocea sa.  Cea mai mândră de tătic este Tabita, fetiţa lui de opt ani, dar şi ceilalţi copii, Daniel, 7 ani, Sara 4 şi Rebeca, ultima deşi are doar un an şi opt luni. Nimeni în zonă nu-l ştie după nume, toţi însă ştiu de copiii lui Pavarotti, fetele lui Pavarotti, nevasta lui Pavarotti, Pavarotta îi spunea şi lui nevastă-sa, după cum ne-a şoptit o vecină cam bârfitoare, Lenuţa Urzică. A cântat ani de zile la biserica din Rogoz, un sat din judeţul Maramureş, aşa cum face acum în dimineţile de duminică la Biserica Românească din Arganda. Un alt vecin, Daniel Lung, nu crede în ruptul capului că este adevărat zvonul că ministrul Culturii şi Cultelor, compozitorul Adrian Iorgulescu, a anunţat că intenţionează să-i ofere lui Costel o bursă pentru studii de canto şi teoria muzicii la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Dacă ar fi cântat manele, cu siguranţă ar fi avut demult sponsori în România, aşa acum talentul său este ademenit cu un strop de miere.

Pavarotti din Carpaţi

Povestea lui este una asemănătoare multor altor români plecaţi peste hotare în speranţa unei vieţi mai bune. Numai că acolo norocul i-a surâs din cu totul altă direcţie, decât cea la care se aştepta. La 33 de ani, la doi ani după ce venise în Spania, a cântat în primele două emisiuni ale concursului ’’Hijos de Babel’’ (Fiii lui Babel), la sugestia unor colegi de şantier care l-au auzit înainte,  ’’Nessun dorma’’ şi ’’Carusso’’, melodiile consacrate ale tenorului Luciano Pavarotti, şi a obţinut cele mai multe puncte din partea publicului şi a juriului, toţi spanioli, care nu s-au prea bucurat până acum de prezenţa românaşilor prin preajmă. Celelalte două melodii interpretate până acum sunt celebrele Granada, canţoneta napoletană O sole mio, apoi Con te partiro, iar finalul va fi făcut cu La Dona e Mobile şi aria Brindisi din Traviata. În ciuda calităţilor sale vocale deosebite, Busuioc a refuzat oferta de a studia canto la Opera de la Viena, deoarece are nevoie de bani pentru întreţinerea familiei, iar ştiinţa lui într-ale zidăriei era răsplătită cum se cuvine. Şi în concursul spaniol era cât pe ce s-o zbârlească, după ce fusese ales să concureze în faţa altor peste patru mii şi ceva de candidaţi, fiind răcit chiar la ultimul castig, o răceală rebelă fiind cât pe ce să-l oprească din marşul triumfal. Povestea românului şi înclinaţia sa spre muzica lirică seamănă cu cea a lui Paul Potts, vânzătorul de telefoane mobile care a dat fiori la un concurs de acelaşi gen din Marea Britanie, Potts câştigând concursul ’’Britain’s Got Talent’’ şi a înregistrat deja primul său CD. Şi Costel al nostru, dacă va câştiga concursul, va semna un contract cu casa de discuri Sony BMG. De asemenea, televiziunea care găzduieşte concursul va organiza proiecte în ţările din care provin cei trei concurenţi care vor rămâne în finală. Primul concert al românaşului nostru este stabilit deja a avea loc la Barcelona, sponsorizat de Justo Molinero, unul dintre cei trei evaluatori din concursul spaniol la care ia parte. Pentru cei care nu ştiu încă, deşi s-a tot mediatizat povestea, Costel concurează împotriva a zece adversari din Togo, Ecuador, Venezuela, Siria, Cuba, Indonezia, Argentina, Columbia şi Mexic. Sirianul Karim, 25 de ani, de profesie medic oftamolog, este principalul său adversar.

Românii fac furori

După Costel, un alt român, Antonio Cortes, un tânăr născut în România, a avut un succes uriaş la o emisiune de muzică tradiţională spaniolă. Antonio a fost adoptat când era mic de o familie de spanioli din Malaga, are 19 ani şi este student. Stilul muzical pe care l-a adoptat este flamenco, iar recent el s-a clasat pe primul loc în finala unui concurs al televiziunii Canal Sur Andalucia din Sevilla. Dar nu este singurul caz. Adolescenta Linda, fiica saxofonistului român Flavius Teodosiu şi a Belindei, un fost copil-vedetă german, în vârstă de 16 ani, născută la Koln, elevă în clasa a IX-a, este unul dintre favoriţii emisiunii ’’Germania caută superstaruri’’ (Deutschland sucht den Superstar), ea câştigând mai multe runde ale concursului ajuns la ediţia a cincea. Despre româncă, selecţionată din alte 30.000 de talente din zonă, dar şi din Ibiza şi Palma de Mallorca, unde există comunităţi germane puternice, ziarele germane scriu că are o voce fantastică, fiind deja comparată cu Christina Aguilera, iar cântăreţul Dieter Bohlen, membru al juriului, fost membru al trupei Modern Talking, cel mai mare producător muzical din Germania, este de părere că în cazul său, se poate vorbi de un diamant încă neşlefuit. Cei zece finaliştii apar în faţa publicului în fiecare sâmbătă la postul de televiziune RTL. Câştigătorul concursului va primi un premiu de 1000.00 euro şi va încheia un contract cu o casă de discuri. Tatăl său, 44 de ani, a avut, de-a lungul timpului, colaborări constante cu muzicieni ca Joe Cocker, Chris de Burgh, Gloria Gaynor sau Jennifer Rush. Bunicul Lindei, Mircea, a fost un avocat celebru, care l-a apărat chiar pe Luis Corvalan, fostul preşedinte al Partidului Comunist din Chile, înlăturat odată cu lovitura militară a lui Augusto Pinochet, dar, totodată, pasionat de muzică, murind, din păcate, cu câteva luni înainte de Revoluţie pentru că nu a mai făcut faţă presiunilor regimului comunist. Flavius Teodosiu s-a simţit apropiat de saxofon, care este, în opinia sa, cel mai sexy instrument, după primele lecţii de muzică luate de tatăl său, trecând sub tutela lui Marin Petrache Pechea, în timp ce sora sa, Flavia, a continuat tradiţia familiei şi are acum cabinet de avocatură. Muzicianul are din anii ‘90 formaţia „Flavius&Eurosound’’.

POMPILIU COMŞA

Anunțuri