MONITOR CULTURAL * on-line

~Anne et Frédéric Miquel: „Alchimie a durerii“

Aceastâ poezie ( scrisa de Angela Nache – Mamier , vol. ” Dolor” )  ne emoţioneazâ câci suscitâ cu atît mai multe comori pe cît acest popor român(şi ţiganii sâi) este sârac : alchimie a durerii,ar fi zis Baudelaire.
Sîntem sensibili la accentul de revoltâ al cârţii.
Aceste poeme sînt acţiune ,putere a Cuvîntului care creazâ o lume,cum zice Geneza.Sînt cu atît mai emoţionante cu cît angajamentul lor evitâ discursurile lungi ,demonstraţiile patetice care dau lecţii : în timpul şi dupâ dictatura lui Ceausescu aceste versuri lasâ sâ se întrevadâ ceea ce mulţi uitâ sâ priveascâ ,cotidianul plin de cruzime al acestui popor în derivâ .Cîteva instantanee care sînt în acelaşi timp viziuni revelatoare au darul antitezelor ,contrastelor evidente,valorînd de o mie de ori mai mult decît de mii de analize politice sau istorice.

Mici poeme,chiar scurte dar expresive de un laconism expresiv.
Stilul este modern dar deloc obscur,imaginile uneori suprarealiste dar niciodatâ absurde.Termenii revin ,obsesionali, ca”noroiul” ,”Cristul-Altar”,dar şi refrene sfîşietoare care conţin la sfîrşitul poemelor sunetul [-an] plin de sens şi surîsuri inocente ?
Cuvintele sînt pline de sens sugerînd de manierâ magnificâ inversarea valorilor.Acesti ţigani sînt în cele din urmâ mai umani ca cei care îi dezumanizeazâ ,mai demni ca cei care nu vor sâ-i recunoascâ ,mai mobili si mai vii decît carcasele de maşini şi pneurile plesnite pe care se odihnesc.
Culoarea frazelor se lasâ « cititâ »:pe fond roşu şi negru ,singurii care sînt luminoşi sînt aceşti « cerşetori multicolori » !
De-a lungul lecturii ,înţelegem în ce mâsurâ aceste formule care vorbesc de Timp sînt ecoul nostalgiei echivoce resimţite de autoare faţâ de România sa natalâ.Acesti ţigani sînt emblema semenilor deportaţi ,evreilor şi imigranţilor secolului 19 pârâsind Europa , ori indienii paria…
Recitind cotidianul lor , scriitoarea îl leagâ la situaţii terestre dar şi la patria lor spiritualâ.
Ni se pare câ aceastâ poezie este religioasâ în sensul etimologic al termenului câci ea pune în relaţie oamenii şi Divinitatea. De altfel Advent,Copac-Altar,Crist consolator,Dragostea,Eternitatea,Arca se opun la „paradisul aparent „al modernitâţii şi idolilor,”divinitâţii /cu priviri goale ,indiferente”. Si „exterminatorii/Ingerilor lor pâzitori „amintesc Apocalipsul ,cuvînt care înseamnâ Revelaţie…Scribul şi viziunile nocturne ale poemului ” Simfonie”confirmâ faptul câ aceastâ scriere este apropiatâ de misiunea poetului-profet , priveghetor inspirat

ANNE et FRÉDÉRIC MIQUEL

Montpellier ,26 iunie 2007