MONITOR CULTURAL * on-line

George Roca: „Shaul Carmel – Fericitul care pleacă“

Cald şi violent, patetic şi intim, Shaul Carmel este excelentul poet evreu, sfâşiat de nostalgia sa, dar şi de cea a părinţilor şi bunilor săi moldoveni, după marele teritoriu abstract al literaturii române.”

(Acad. Nicolae Breban)

Joi, 31 aprilie 2011, orele 18:00, ne-a părăsit Shaul Carmel (Croitoriu), poet talentat, scriitor, dramaturg, publicist, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Israelieni de Limbă Română (ASILR). Născut în Bucovina, la Ştefănesti-Botoşani, la data de 6 iulie 1937, în 1965 emigrează în Israel unde excelează cu scrieri atât în limba română cât şi în ebraică. Cărţile sale sunt traduse în mai multe limbi.

„Mulţumesc lui Dumnezeu că m-a născut poet!” [1]

Clasele primare le face la Ştefăneşti, după care îl găsim elev la Liceul „August Treboniu Laurian” din Botoşani, iar după absolvirea acestuia îşi continuă studiile la Bucureşti  unde urmează cursurile Şcolii de literatură „Mihai Eminescu”. Încă din liceu este îndrăgostit de poezie scriind versuri cu mare talent pe care le publică în revista botoşăneană „Clopotul” editată de prinţului Scarlat Calimachi. În 1956 i se publică un grupaj de versuri numit „Raze de soare” în revista „Iaşul Literar” a Uniunii Scriitorilor din R.P.R.

Ajungând în Israel în 1965 este preocupat în continuare de literatură publicând nenumărate scrieri în revistele în limba română din această ţară. Semnează în cotidianul de limbă română „Viaţa Noastră” o rubrică de pamflete săptămânale numită „Contrapunct”. Editează revista „Izvoare” a Asociaţiei Scriitorilor Israelieni de Limbă Română, asociaţie unde este ales şi preşedinte – funcţie pe care o păstrează până la moarte. Timp de 12 ani a fost şi vicepreşedintele Uniunii Asociaţiilor de Scriitori din Israel.

Legături cu ţara natală

Shaul Carmel menţine tot timpul legăturile cu scriitorii din România, făcându-se astfel cunoscut în continuare în lumea literelor din ţara natală. Este unul din cei patru scriitori evrei de origine română din Israel, recunoscuţi ca scriitori moderni, reprezentativi ai limbii române şi predaţi la cursurile universitare din România, începând cu anul 2001.

Înainte de sfârşitul anului 2008 un subiect mult discutat de presa din România a fost cel despre returnarea de către poet, în semn de protest, a înaltei distincţii naţionale româneşti – decoraţia Ordinul „Meritul Ordinul Meritul Cultural” în grad de Ofiţer pentru categoria literatură – care i-a fost acordată de către preşedintele României, Traian Băsescu. Datorită unor afirmaţii controversate ale preşedintelui român, Shaul Carmel i-a trimis inapoi decoraţia, împreună cu o scrisoare de protest.

Încercând să învingă moartea!

Shaul Carmel s-a luptat deseori cu moartea pe care învins-o aproape timp de 30 de ani. Bolnav de rinichi, a stat o perioadă cuplat la o maşina de dializă. Iubind foarte mult viaţa a preferat să trăiască terestru decât în „ceruri”, fapt pentru care a scris în 1992 volumul „Fuga din rai”. În 2002 a suferind o intervenţie chirurgicală complicată, adică un transplant de rinichi, efectuată cu succes în Africa de Sud. După  o perioadă scurtă de convalescenţă a continuat să scrie publicând un interensant volum de versuri numit „După ultima mea moarte”. Timp de alţi nouă ani luptându-se cu boala a stat semeţ pe baricadele scrisului. A scris în continuare poezii in care ignora moartea precum „Viaţa din moarte”, volum scris pe patul de spital şi publicat la Editura Alfa din Iaşi.

În seara de 31 martie 2011, Shaul Carmel, a capitulat în faţa morţii, trecând în rândul celor drepţi. Odihnească în pace! Va rămâne totuşi aproape de cei vii prin cărţile pe care le-a scris:

Cărţi publicate:

1956 – „Raze de soare”, Culegere de poeme, Revista „Iaşul literar”

1958 – „Întâia făclie”, Poezii, Editura Militară, Bucureşti (retrasă la apariţie)

1967 – „Jurnal de front”, Editura Virgil Montaureanu, Tel Aviv

1968 – „Florile nisipului”, Proză şi versuri, Editura Virgil Montaureanu, Tel Aviv

1970 – „Răspântii”, Proză şi versuri, Editura Menora, Ierusalim

1977 – „Cu mâna pe inimă”, Colecţia Asociaţiei Scriitorilor, Editura Izvoare, Tel Aviv

1981 – „Războiul sărmanilor”, Proză şi versuri, Colecţia A.S., Editura Izvoare, Tel Aviv

1984 – „Târziu”, Colecţia Asociaţiei Scriitorilor, Editura Izvoare, Tel Aviv

1989 – „Poezii de nerostit”,  Colecţia Asociaţiei Scriitorilor, Editura Izvoare, Tel Aviv

1990 – „Din coastă de vis”, Volum apărut în limba ebraică, (traducerea Lioara Geshem),

            Editura Hakibutz Hameiuhad, Tel Aviv

1993 – „Fuga din rai” – Colecţia Asociaţiei Scriitorilor, Editura Izvoare, Tel Aviv

1993 – „Rugăciune cu flori”, Volum apărut în limba rusă, (traducerea Lev Berinski,

            Editura Moria

1993 – „Credo”, Volum apărut în limba arabă, (traducerea Samieh El Kassem),

            Editura AlmashreQ

1996 – „Eşti”, (tipărită cu sprijinul Guvernului României) Editura Hasefer, Bucureşti

1996 – „Ytzhak Rabin – Pacea şi-a ucis soldatul” (în colaborare cu Ileana Cudalb),

            Editura Du Style, Bucureşti

1997 – „Dor de dor”, Editura Cartea Românească, Bucureşti

1998 – „Între El şi mine”, (44 de psalmi şi 10 Rugăciuni), Editura Eminescu, Bucureşti

2000 – „Vânzătorul de zăpadă”, Editura Cartea Românească, Bucureşti

2001 – „Hoţul de frumos”, Editura Cartea Românească, Bucureşti

2001 – „Fericitul care pleacă”, Editura Cartea Românească, Bucureşti

2002 – „Deocamdată – viaţa”, Editura Cronica, Iaşi

2002 – „După ultima mea moarte”, Editura Cartea Românească, Bucureşti

2003 – „Îngerul târziu”, Editura Hasefer, Bucureşti

2004 – „Paşi pe nisip”, Editura Ion Prelipcean, Rădăuţi

2004 – „Eu Abel, Eu Cain”, Editura Cartea Românească, Bucureşti

2005 – „Sânul drept al amazoanei”, Editura Cronica, Iaşi

2006 – „Cerul de sub pământ”, Editura Cronica, Iaşi

2007 – „Cavaler al Ordinului Veşniciei”, Editura Cronica, Iaşi

2007 – „Descoperă-mi ceea ce am pierdut”, (în colaborare cu Adi Cristi), Editura

            Cronica, Iaşi

2007 – „Ultima tinereţe a septuagenarului”, Jurnale lirice, Editura Hasefer, Bucureşti

2008 – „Peretele lui Dumnezeu”, Editura Cronica, Iaşi

2008 – „Această moarte care mă învie”, Editura Cronica, Iaşi

2009 – „Fabuloasa licornă”, Editura Cronica, Iaşi

2009 – „Între Patrie şi Matrie”, Dialoguri carmeliene, Editura 24:Ore, Iaşi

2010 – „Când se vor strânge vulturii”, Editura 24:Ore, Iaşi

***

Lucrările sale au fost traduse în limbile: albaneză, arabă, ebraică, engleză, flamandă, franceză, germană,  idiş, maghiară, olandeză, rusă, sârbă, suedeză, ş.a.

***

În 1985 i se joacă în Israel, cu mare succes, piesa „Puterea Ceţii”, după piesa „Striptease” a dramaturgului polonez Slawomir Mrojek.

***

Alexandru Mirodan, în renumitul său „Dicţionar neconvenţional al scriitorilor evrei de limbă română” (volumul 1) vorbeşte despre marele poet israelian în termeni elogioşi. Citez[2]:

 „Pe uliţa scriitoricească el (Shaul Carmel – n.m.) aduce culoarea (fără de care peisajul ar fi cenuşiu), zgomotul şi furia (fără de care viaţa ar fi prea tăcută), precum şi un iz de mititei la alegeri pe vremuri, sau Moşi (fără de care întâmplările ar părea insipide la gust). Shaul Carmel este Pitorescul, de arătat obligatoriu turiştilor, ca Piaţa (Şukul) cu acelaşi nume, sau ceasul din Yaffo”. Şi tot el spune, în continuare – ca să fim cinstiţi cu noi înşine – că: „Poezia lui Carmel este muşchiuloasă, reavănă, cu pumnii în hârtie şi aer de răscoală 1907, pe [strada] Dizengoff. Ea are scrâşnete din Cotruş, dar şi miresme din violenţa amăruie a lui Zaharia Stancu”. Şi apoi: „Scrisul lui Shaul Carmel seamănă cu o femeie care,  de la distanţă nu-ţi spune nimic, dar de îndată ce te apropii de ea simţi o privire arzândă şi o răsuflare animală ce nu te lasă indiferent.”

 

***

În semn de preţuire, poetul Adi Cristi, unul din bunii prieteni ai celui dispărut, i-a dedicat o frumoasă poezie:

_____________

Ai murit Shaul Carmel!

în timp ce curăţam copacii de moarte,

în aceeaşi grădină

în care ai lăsat vulturii să se strângă

sub forma poemelor ajunse astăzi înaintea ta

ai murit pur şi simplu

ca o răzvrătire a Naturii

dar nu din pântecele ei

ci întru spiritul ei

****

ai murit Shaul, pur şi simplu

cum ţi-ai scris psalmii

certându-te cu Dumnezeu

şi eu curăţam copacii de moarte

şi tu mureai pentru fiecare creangă tăiată

****

şi tu nu ştiai ce fac eu

şi eu nu ştiam ce faci tu

decât atunci când am ajuns la tine

să te curăţ de moarte

asemenea copacilor ieşiţi din iarnă

****

şi atunci mi-am dat seama că ai murit

ai murit pur şi simplu

cum se moare

cu prietenii îngrămădiţi la căpătâiul tău

cu duşmanii îmbrăcaţi în haina de ploaie

pentru lacrimile prieteniei

****

ai murit

în timp ce eu curăţam copacii de moarte

pregătindu-mi poemele să-nverzească

şi tu ai murit pregătindu-te de veşnicie

cum îţi mai pregăteai poemele de despărţire

****

ai murit

pur şi simplu

chiar dacă eu curăţam copacii de moarte

ai trecut pe lângă mine

şi în urma ta poemele au rămas să te nască

de fiecare dată, când cineva dintre noi,

cei rămaşi să curăţăm copacii de moarte,

le va rosti în locul iubirii

din care oamenii au învăţat să se nască

****

ai murit Shaul

şi Dumnezeu a rămas îngândurat

nemaiavând cu cine să se certe

ai murit Shaul

şi Soarele s-a culcat la pământ

şi Luna s-a culcat la pământ

şi lacrima mea s-a culcat la pământ

şi tăcerea crudă s-a culcat la pământ

****

la mulţi ani, prietene

în veşnicia ta, în care copacii

nu mai trebuie curăţaţi de moarte!

––––––––––

[1] Roni Căciularu: „Un buldozer numit Shaul Carmel”, Revista „Romanian VIP”, Dallas, Texas, SUA, 20 februarie 2010

[2] Idem.

GEORGE ROCA

Sydney, Australia

3 aprilie 2011