MONITOR CULTURAL * on-line

~Manifestul Fundaţiei Sfinţii Martiri Brâncoveni

Educatia crestină în zilele noastre

… răul nu poate fi îndreptat din lume din pricină că nici un om nu are grijă de copii, nimeni nu le vorbeste despre feciorie, nimeni nu le spune despre curătia trupească si sufletească, nimeni nu-i învată să dispretuiască averile si măririle, nimeni nu le vorbeste despre poruncile vestite în Scripturi. Sfântul Ioan Gură de Aur

Pentru crestinii interesati de viata lor duhovnicească apare cu intensitate întrebarea: în ce măsură mai putem valorifica în zilele noastre mostenirea crestină lăsată de înaintasi? Cum putem contribui la propovăduirea învătăturii crestine, dar mai ales, la răspândirea acelui „mod de a fi ” care defineste pe crestinul ortodox practicant, în conditiile în care trăim într-o societate agresiv secularizantă, sau lesne sedusă de o „spiritualitate” neo-păgână de tip „New Age”? Această luptă împotriva Ortodoxiei, dusă de societatea modernă descrestinată, prin mijloace viclene dar efi ciente, afectează cu precădere copiii
si tinerii. Care părinte crestin nu a constatat cu amărăciune că propriul copil, sub infl uenta celor învătate si experimentate la scoală, capătă atitudini si credinte care se opun învătăturii crestine si îl îndepărtează de Mântuitorul Hristos? Este limpede
deci că acest „război nevăzut” se duce mai ales în planul educatiei, tocmai datorită caracterului formativ al acesteia. Orice crestin ortodox care-si asumă valorile în care crede are si datoria mărturisirii credintei sale si este responsabil pentru modul în care răspândeste aceste valori în jurul său. Pornind de la aceste constatări si animati de dorinta de a face ceva, un grup de crestini ortodocsi ne-am constituit într-o fundatie, Fundatia Sfintii Martiri Brâncoveni, formă necesară derulării unor proiecte educationale, care să contracareze, pe cât este cu putintă, fenomenul descrestinării în rândul tinerilor si mai ales al copiilor. Cine priveste cu atentie ce s-a întâmplat cu învătământul în ultimii ani, vede tabloul unei continue descompuneri. Se vorbeste mult despre lipsa banilor, despre salarizarea batjocoritoare a  profesorilor, despre degradarea spatiilor scolare. O componentă a crizei este însă si demografia negativă din ce în ce mai accentuată de după ’89, care a ajuns să exercite o presiune mare asupra locurilor de muncă ale profesorilor.

Ceea ce este însă evident pentru toată lumea o reprezintă degradarea calitătii învătământului. Nu numai că nu se mai face educatie în scolile românesti, dar nici din punct de vedere al instructiei nu stăm mai bine, dovada fiind generatiile de semi-analfabeti cu diplomă de bacalaureat produsi după `89.

În momentul de fată, învătământul românesc pare a nu avea nici o fi nalitate. Scopul său este nebulos, supus mai curând unor imperative politice si sociale ale momentului si nu mai are deloc în vedere liniile de fortă ale învătământului traditional românesc. În perioada de normalitate de dinainte de aparitia comunismului în România, în învătământul mediu acestea erau reprezentate, pe de o parte, de solidele cunostinte de cultură clasică, iar pe de altă parte de componenta spirituală si morală crestină.
Rezultatul urmărit era construirea unui caracter puternic, accentul se punea în primul rând pe aspectul formativ. Odată cu reforma comunistă a învătământului s-a produs o fractură brutală cu trecutul, locul crestinismului în scoli fiind luat de marxism-leninism, iar modelul uman de referintă pentru elevi a fost ilustrat de eroul stahanovist al muncii socialiste. Falimentul generalizat al comunismului a antrenat si prăbusirea idealul găunos al formării omului materialist multilateral dezvoltat, dar din păcate, în locul rămas gol a fost asezată fantoma inconsistentă a omului „de consum”. Noul ideal uman răspunde cel mai bine profilului cerut de piata societătilor trans-nationale. Abandonând valorile ferme ale societătilor traditionale, învătământul modern pare să promoveze o abordare mai curând pragmatică, care să ofere absolventilor o cât mai fructuoasă „integrare pe piata muncii”. Această sintagmă, „de piată”, revine obsesiv în toate strategiile urmărite de forurile care dirijează învătământul românesc. Din păcate, si în această privintă rezultatul obtinut este sub orice asteptări, dar în orice caz am depăsit planul european la căpsunari!

O strategie anticrestină Problema fundamentală a învătământului românesc este însă absenta idealului uman crestin. Lăsati în voia unui individualism pragmatic, inspirat parcă direct din penibilul „american way of life”, tineretul român se exilează de bunăvoie pe meleagurile occidentale, unde crede că se împuscă usor dolarul. Educat în spiritul unui egocentrism cinic, elevul ajunge un bun cetătean al satului global, adică al acelui loc în care oamenii sunt „uniti” prin idealul lipsei oricărui ideal, unde fiecare îsi poate urmări în liniste bunăstarea proprie. Învătământul românesc nu poate oferi însă solutii pentru o problemă pe care nu o constientizează sau de care se fereste a o lua în discutie. Cauza acestei orbiri voluntare este agresivitatea curentului globalist anticrestin,
care a reusit, prin cele mai aberante motivatii, să-l alunge pe Hristos dintr-o bună parte a lumii, si în special din învătământul occidental modern. Sub pretextul separării religiei de statul laic, principiu aplicat cu străsnicie, se practică o descrestinare feroce a tuturor structurilor educationale de stat occidentale, care ajunge până la măsuri de tip orwelian, ca interzicerea oricăror simboluri crestine în scoli. Scopul acestor măsuri este acela de a-i educa pe copii în spiritul unei noi „morale”, atee, a bunului plac ridicat la rangul de principiu. Ei sunt astfel lipsiti de temelia metafi zică solidă a moralei crestine, care caută să întărească pe om prin exercitiul înfrânării de la rău, prin convingerea că o viată sobră, pusă în slujba comunitătii oferă satisfactii spirituale infi nit mai mari, cu ecouri în viata vesnică.

Noua morală individualistă, axată pe exercitarea precumpănitoare a drepturilor personale, face din oamenii creati după chipul lui Dumnezeu, fiinte robite poftelor si dorintelor egoiste. Stimulate cu dibăcie de societatea de consum, acestea devin principalul instrument de manipulare a maselor, a căror energie este dirijată exclusiv spre obtinerea de satisfactii ieftine. Rezultatul dorit va fi „minunata lume nouă” în care gloatele amorfe, lipsite de identitate, dar dominate de patimi, sunt gata pentru „raiul” pământesc care li se pregăteste. Prin implementarea a tot felul de programe si proiecte dubioase, învătământul românesc pare a se alinia acestei directii globaliste în care morala crestină provoacă alergie. Un exemplu de acest fel este recenta educare întru nerusinare, curvie si alte păcate împotriva firii, denumită eufemistic „educatie pentru sănătate”, care otrăveste copiii nostri încă de la cea mai fragedă vârstă. Aici au ocazia să învete „actul sexual responsabil”, adică „protejat”, planificarea familială sau cum să se ferească de facerea de copii si primesc o descriere amănuntită a perversiunilor sexuale, din care unele sunt rele iar altele sunt „normale” tin de „libertatea de alegere”. La fel, desi din ce în ce mai obosit, evolutionismul ateu continuă să fie omniprezent în programele scolare, fără să existe posibilitatea de a se prezenta si punctul de vedere opus.

O palidă rezistentă o mai opune ora de religie, din ce în ce mai izolată în marea de necredintă triumfătoare, dar acest nesemnificativ obstacol, va fi mai mult ca sigur înlăturat în viitorul apropiat. Pe fondul unei sustinute campanii de discreditare a Ortodoxiei (care nu vrea să fie modernă, progresistă, liber-schimbistă si pace!), eliminarea religiei din scoală (în sfârsit!) se va produce mai mult ca sigur treptat, prin tehnica pasilor mărunti.

Un aspect mai putin vizibil al vremurilor noastre este nu atât secularizarea (ateizarea) societătii noastre, cât falsa spiritualitate (sau cum spun Sfintii Părinti – „înselarea”) promovată cu îndârjire si la noi, conform modei europene. Cea mai importantă metodă este relativizarea Ortodoxiei ca unic drum către mântuire (ignorând imperativul Sf. Apostol Pavel: „un Domn, o credintă, un botez” – Efeseni 4, 5). Adevărul mântuitor al lui Hristos este înlocuit cu o sumă de „adevăruri”: relative (pentru că sunt mai multe), comode (pentru că nu mai trebuie să lupti pentru Adevăr) si foarte avantajoase din punct de vedere politic (pentru că doresti să te „integrezi” doar dacă îti lipseste tot timpul ceva, în special Adevărul).

O reactie posibilă

În aceste conditii, crestinului responsabil si preocupat de viitorul sănătătii sufl etesti a copiilor săi îi rămân putine al ter na tive. Educatia făcută în particular, acasă este insuficientă, părintii simtindu-se depăsiti de multe ori de complexitatea problemelor si apare din ce în ce mai acut nevoia de structuri profesioniste private, care să rezolve coerent problema modelării crestine a caracterului copiilor nostri.  Prin mobilizarea laicatului ortodox pot fi create în orase centre de cultură si educatie în duhul Ortodoxiei, afl ate sub îndrumarea unor duhovnici recunoscuti si mai putin sensibili la influentele politice ale momentului. Acestea ar putea cuprinde o librărie si o bibliotecă de carte ortodoxă, o grădinită si even tu al o scoală ortodoxă. Având personalitate juridică proprie, ele vor putea fi mai greu infl uentate si vor atârna doar de dragostea pentru Ortodoxie a initiatorilor.

O solutie temeinică ar putea fi renasterea scolilor de tip confesional, în care instructia copiilor se îmbină în mod armonios cu educatia, iar abilitătile tehnice necesare vietii materiale se altoiesc într-un sufl et curat si luminos, care să facă cinste părintilor si Bisericii. În astfel de scoli, deservite de per son al crestin, copiii pot fi feriti în perioada critică a formării lor de otrava învătăturii ateiste, de o „educatie sexuală” desfrânată si de „alternativa” unei spiritualităti antihristice.  Acesta este si motivul pentru care Fundatia Sfintii Martiri Brâncoveni a demarat un proiect educational crestin-ortodox ce cuprinde deocamdată o grădinită si o scoală primară. – Grădinita si Şcoala Sfintii Martiri Brâncoveni. Intentia noastră pe termen lung este de a înfiinta un colegiu national Sfintii Martiri Brâncoveni, care să cuprindă toate nivelurile de învătământ preuniversitar, de la grădinită până la liceu inclusiv, si de a răspândi cât mai mult acest model de educatie, prin scoli crestin-ortodoxe, dacă este cu putintă la nivelul întregii tări.

 

Pentru cei care doresc să ne contacteze în legătură cu aceste proiecte, adresa noastră este:  Fundatia Sfi ntii Martiri Brâncoveni, Constanta, Str. Vasile Lupu, nr. 43, tel. 0241-665354; 0726-309.556; e-mail: fundatia_smb@yahoo.com.

Alte detalii se pot afla de pe site-ul nostru:

www.fundatia-smb.ro

www.curteabrancoveneasca.ro